de Liana Vasilescu,foto: Liviu Souca

Cum ajungi

Cele mai multe companii mari au zboruri către Costa Rica – vorbim de o destinație pentru care SUA are mai bine de 200 de zboruri săptămânal, din principalele hub-uri aflate la 3-4 ore distanță: Atlanta, Dallas și Orlando. Din Europa, Air France și KLM sunt pe primul loc, dar dacă ai răbdare să studiezi puțin conexiuni­le, vei vedea că cele mai bune orașe din care poți zbura direct la San Jose sunt Madrid și Berlin.


...și ai aterizat la San José

Dacă ai prieteni acolo, e un oraș simpatic timp de 24 de ore. Dacă nu ai, tot ce trebuie să știi despre oraș e că aco­lo ajungi și de acolo pleci. Nu mă înțelege greșit, există un centru vechi, un muzeu senzațional de artă precolumbiană și câteva cartiere rezidențiale adorabile… dar are rost să le aloci timp doar dacă stai trei luni în Costa Rica. Altfel, închiriază mașina, preferabil un 4x4 (e util în cele mai neașteptate mo­mente, o să vezi) și pornește. Te afli într-o țară cu atât de mul­te și de variate parcuri naturale încât, practic, ESTE un parc natural, care promite (și sigur se va ține de cuvânt) ca până în 2021 să aibă amprenta de carbon zero, cu o biodiversitate uluitoare și cu atâtea activități outdoor încât pur și simplu trebuie să uiți de așezările urbane.

Mai trebuie să îți amintești ceva, dacă ai un avion de prins: ambuteiajele, extrem de frecvente în oraș și în jurul lui și foarte serioase, poți sta și două ore pentru câțiva km în rush hour.

Încotro?

Teoretic, ți-aș spune să nu îți faci neapărat planuri – distanțele sunt mici, iar posibilitățile de cazare sunt multe, di­verse și în general bune. Piscina aparent face parte dintre do­tările de bază, începând de la cele mai simple B&B. Apa caldă e rareori foarte caldă, dar nu prea simți nevoia asta prea des – temperatura e în general de vară, iar la Marea Caraibilor e și foarte umed, deci în general vrei să te răcorești când faci duș.

Practic, e bine să te uiți pe o hartă înainte să pornești, pentru că singurul impediment e că nu există foarte multe drumuri, și e bine să eviți multe zigzaguri consumatoare de timp. Mai e important să știi că unele drumuri nu pot fi abordate fără o mașină de teren, deși pe hartă arată mai bine decât în realitate. O variantă interesantă de traseu oarecum complet ar fi San José - Arenal - Guanacaste - Tamarindo - Samara - Manuel Antonio - Corcovado - Puerto Viejo. E foarte important să vezi ambele coaste, Pacific și Atlantic - Marea Caraibilor, pentru că sunt două lumi diferite: pe plajele de la Marea Caraibilor se vorbește patois, oamenii au pielea mai închisă la culoare și mâncarea e dulce și misterioasă.

Vulcanii

Sunt șapte foarte mari și aproximativ 70 mai mici. Mulți activi, mulți fumegă, unii mai scot și fire de lavă. Irazú este cel mai aproape de San José și cel mai înalt, Poás are cel mai spectaculos crater cu apă turcoaz,, dar Arenal rămâne cel mai mare și mai activ dintre ei, pe malul lacului Arenal, care e un obiectiv turistic în sine (mai ales pentru drumul superb care îl înconjoară).

Dacă ai noroc într-o noapte senină, poate să îți ofere o imagine incredibilă: lavă incandescentă și zumzet al pă­mântului inimitabil. Cu siguranță, apele termale de la Arenal trebuie încercate, fie că intri în râul cu apă fierbinte care vine direct de sub vulcan, pe marginea drumului național, îm­preună cu localnicii, fie că alegi varianta mai elegantă (dar încă perfect accesibilă ca preț) de la spa resort-urile Baldi sau Tabacon. Tot lângă vulcanul Arenal, exact unde începe lacul, poți încerca un traseu prin Rain Forest pe poduri suspendate – e mai spectaculos decât sună și cele două ore merită fără îndoială 24 de dolari (care, apropo, sunt aproape moneda națională, orice bancomat îți poate da, pe lângă „colones”, și dolari americani).

Plajele Pacificului

Sunt atât de multe încât fiecare călător, turist sau lo­calnic are o plajă despre care jură că e cea mai frumoasă din lume. Așa am făcut și eu, așa o să faci și tu. E greu de ales. Al­ternează plajele cu nisip alb cu cele cu nisip negru, vulcanic: Playa Hermosa, Pan de Azucar, Langosta, Flamingo, Avella­na – sunt frumoase ca numele lor. Despre Playa Conchal se spune că e foarte periculoasă, dar acolo am văzut cea mai frumoasă nuanță de turcoaz în valurile perpendiculare, înalte și, da, amenințătoare. Playa Brasilito are cel mai frumos apus și o insulă care devine peninsulă la reflux – iar la ora la care am ajuns noi apa se întorcea pe uscat, fascinant și mai vizibil ca oriunde în altă parte.

După cum vezi, aprecierile sunt subiective și, deci, rela­tive. O oarecare unanimitate se referă la Tamarindo, ceva mai în sud, singura stațiune cu activități și aspect de... stațiune. Spun asta pentru că nu e ceva uzual, nu există, cel puțin deo­camdată, locuri care să semene nici cu Mamaia, nici cu Saint Tropez, nici cu Miami. Natura încă e mai multă, mai prezentă și mai puternică decât oamenii. Deocamdată.

Cinci lucruri despre Costa Rica pe care nu ți le spune nimeni 


1.               Într-o proporție covârșitoare, pentru locuințe nu există adrese. Sau, cel puțin, nu în forma în care suntem noi, europenii, obișnuiți. Mai corect spus, clădirile nu sunt identificate prin numere, ci prin stradă și prin elemente de referință față de o altă clădire mare, foarte cunoscută: „Calleblancos, 150 metri spre nord dinspre Universitate, casa galbenă cu gard albastru”. Știu că nu o să mă credeți până când nu veți fi acolo. Dar măcar șocul va fi mai mic. Sunt încă atât de puțini oameni încât povestea asta funcționează – oamenii se cu­nosc, nu te poți încurca între supermarketuri pentru că într-un oraș sunt probabil doar două cu adevărat „super”, iar dacă vrei să primești facturile îți închiriezi un PO-BOX. E atât de simplu.

2.               Plajele de surf înseamnă, în 99,9% din cazuri, că valurile sunt prea mari ca să poți și înota acolo. Oceanul nu se joacă – unde promite surf, nu te lasă să intri în apă fără placă. După primul val care pur și simplu îți scoate călcâiele din nisip și te mută doi metri mai încolo vei ști exact despre ce vorbesc.

3.               Totul e negociabil. Deocamdată. Și cu șanse sporite dacă porți discuția în spaniolă – pen­tru autenticitate.

4.               Ziua începe și se termină la ora 6. Ora la care răsare și apune soarele, timp de 365 de zile pe an. O informație mai greu de asimilat decât pare, însă, practic, după apus întunericul e negru ca smoala iar la ora 8 seara te simți ca în miezul nopții: nu mai e lume pe stradă iar restaurantele încep să închidă. Te adaptezi deci – when in Rome...

5.               Toată țara miroase minunat. A scorțișoară, a cafea, a flori, a lime, a portocale, a vanilie, a ciocolată, a cocos și ananas, a mii de alte mirodenii și fructe necunoscute. Oriunde, oricând, intens și imposibil de ignorat.

 

Parcul Manuel Antonio

Este cel mai bine vândut produs turistic al Costa Ricăi, deci cel mai comercial. Și totuși, nici aici omul nu a biruit natura – locul e minunat, o bijuterie de junglă miniaturală, maimuțe Capucin, două plaje magice (unde, apropo, spre deosebire de foarte multe altele, poți să înoți, pentru că sunt în golfuri adăpostite), ratoni prietenoși și iguane sperioase. Și foarte multe alte animale, păsări și insecte pe care mai mult le auzi decât le vezi – de exemplu, maimuța urlătoare, care îți strică somnul și de la 5 km distanță.

În afara parcului am descoperit și plaja cu cea mai lim­pede apă, accesibilă doar pe o potecă îngustă, printre co­paci locuiți de maimuțe: Biesanz Beach. Descoperirile sunt încă posibile, nu a fost încă totul cartografiat, semnalizat și betonat, iar asta e o plăcere imensă, greu de egalat.

Apusurile

Pe coasta Pacificului, soarele apune în apă. O plimbare cu catamaranul este ceea ce americanii ar numi „good value for money” – delfinii înoată pe lângă vas, apusul (în apă, evi­dent) are culori ale căror nume nu le știu, cina e delicioasă iar feelingul, deși cu iz comercial, e unul foarte bun.

În zona Quepos- Manuel Antonio, restaurantele El Avion și El Lagarto sunt locuri perfecte pentru a vedea apusul, și sfa­tul meu e să comanzi după ce soarele a dispărut complet, pen­tru că se mănâncă bine și ce ai în farfurie merită toată atenția.

Planeta Caraibe

Cu totul diferit de restul țării, Puerto Viejo - Manzanillo e o combinație de sat boem de artiști, cu ce era Vama Veche acum 15-20 de ani, cu ceva Jamaica și cu exact acele plaje pe care ți le arată un Google search atunci când scrii „plajă pustie”. Totul într-un superb parc natural foarte costarican – Cahuita, cel mai bun loc pentru snorkeling din toată țara.

Informațiile despre Caraibe sunt contradictorii: unii spun că e mai multă sărăcie (adevărat) și nesiguranță, dar re­zultatul final este unul de o bogăție vizuală și senzorială cum nu am întâlnit niciodată. Ocean, trunchiuri albe de copaci pe plajă, plaja mărginită de junglă, palmieri și arbori Ceiba, baruri vopsite în toate culorile universului, surferi cu rasta și bicicliști europeni, centre de yoga la fiecare pas, cursuri de surf sau de kick box pe plajă, plantații de cafea și magazine cu cea mai bună ciocolată din lume, reggae și caypso în surdină, turba­ne africane și mărgele din semințe de palmier, multă culoare, multă aromă, multă fericire. Pentru mine, aici a fost paradisul din paradis, dar asta e, bineînțeles, doar o părere personală.

Flip-flops și bocanci

În Costa Rica, la fiecare 20-30 de km, poți face liniștit cel puțin una dintre următoarele activități: hiking, canopy, bungee-jumping, rafting, snorkeling, caiac-canoe, hanging bridges, waterfall rapel, Tarzan Swing, biking. Vezi deci că cele două item-uri din subtitlu sunt necesare și suficiente pentru toată vacanța. A, și încă ceva: crema de plajă cu factor foarte mare de protectie. Acea cremă pe care nu ți-ai cumpăra-o niciodată pentru că ți se pare too much. Ei bine, nu. Aici, la Ecuator, soarele se simte ca și cum ar fi la distanța la care ții tu revista acum. Sau ecranul calculatorului. Crede-mă: factor 50.

În loc de concluzie: PURA VIDA!

Această sintagmă m-a fascinat prin perfecțiune și prin elocvență. În același timp întrebare și răspuns, salut și mulțumire, «Pura vida!» se aude la fiecare pas și înseamnă exact ce pare să însemne: «viață bună», «pur și simplu viață», «bun ca viața». Și este exact felul de a funcționa al costaricanilor și al acestei mici țări fericite: fiecare zi e frumoasă când înțelegi că trăiești într-un paradis, motive de încântare se găsesc la fiecare pas și nimic nu e mai important ca bucuria de a trăi. Poți să combați o astfel de filozofie? Și dacă poți, de ce ai vrea? Pura vida!