de Bogdan Munteanu


Există o legătură între siluetă și fericire?


Din păcate, femeile – cu toate că, în ultima vreme, moda aceasta a ajuns și la bărbați – își măsoară stima de sine cu cântarul. Și atunci, într-un mod păgubos, dăm vina pe siluetă pentru nefericirea, neîmplinirea și lip- sa de bine din viața noastră. Niciodată nu ne considerăm suficient de supli sau suficient de bogați, încât să trecem la alt capitol din viața noastră. Ne pierdem bucuria vieții de zi cu zi în această goană după silueta perfectă.


Ce lipsește din viața oamenilor excesiv de îngrijorați de siluetă?


Pe mine mă îngrozește această preocupare care a ajuns să privească toate categoriile de vârstă, toate categoriile sociale, chiar și copii de 10-12 ani. Preocuparea pentru siluetă și alimentație a devenit o obsesie.


Eu am și o teorie, la limita teoriei conspirației. Mi se pare că, în mod voit, este arătată cu degetul mâncarea non-stop, ca să ni se deturneze atenția de la probleme mult mai greu de rezolvat. Poate și medicii au o vină. Când diagnosticul nu este evident sau vinovat este stresul, pentru care nu avem medicamente, medicul nu are ceva de spus concret pacientului și îl întreabă: „Dar cum mâncați? Luați micul dejun?” Astfel, mâncarea devine vinovată...


Oamenii au această iluzie că, până ajungem să rezolvăm alte probleme, putem să ne preocupăm de ceea ce avem în farfurie. Dar, în această căutare a alimentației sănătoase intrăm înttr-un cer vicios: niciodată nu mâncăm suficient de sănătos, de echilibrat sau de diversificat. Observ persoane care cheltuiesc mai mult de jumătate din energia lor vitală pe mâncare, care a devenit un fel de inamic public. În loc să ne aducă bucurie, plăcere, și siguranță, goana după produse sănătoase, fără E-uri, ajunge să ne otrăvească.

Pe de altă parte, nu aveam de-a face cu un exces de alimente procesate în zilele noastre?


Cu siguranță că așa este, dar nu ține de puterea noastră de a controla lucrurile. Este un rău necesar, pentru că populația lumii a crescut spectaculos, pentru că nu mai există metode de agricultură tradițională neintensivă decât rarisim. Eu m-aș bucura ca oamenii să ducă până la capăt dorința de a mânca sănătos.  Adică să nu mai intre în supermarket, să să aprovizioneze de la mici producători, dar cu condiția ca toate verigile lanțului de aprovizionare să fie oneste. În goana noastră după mâncarea sănătoasă, nu realizăm că ea nu mai există.


Atunci nu merită să ne otrăvim sufletul spunând că orice găsim în magazine este toxic, nesănătos și periculos, pentru că ajungem să ne îmbolnăvim. Neîncrederea și anxietatea față de ce se află în farfuria noastră este mai periculoasă decât orice E din mâncare.


Din cauza presiunii consumatorilor, industria alimentară este obligată să producă din ce în ce mai ieftin. Toată lumea se uită mai întâi la preț și nu doar în România! Dacă, spre exemplu, carnea s-ar scumpi de zece ori, am fi la adăpost de excese, pentru că fermierii nu ar mai produce intensiv, iar nici noi nu am mânca prea mult.


Noi, consumatorii, vrem sănătos, ieftin și în orice sezon. Un profesor din Franța îmi spunea că, în copilărie, iarna, nu mânca ouă pentru găinile nu ouau. Ce consumator ar fi dispus, în 2017, să nu găsească ouă pe timp de iarnă? Nu mai putem da înapoi spirala dezvoltării industriei alimentare, nu ne mai putem întoarce la metodele tradiționale de agricultură. Nu putem elimina abundența alimentară, creierul nostru nu poate face diferența între zeci de mii de produse aflate pe rafturile magazinelor.


Atunci, la ce soluție să apelăm pentru face față abundenței de alegeri?


Singurul lucru de care putem avea grijă este cantitatea, pentru că mâncarea de astăzi este foarte concentrată. Dacă stomacul tău are nevoie de 200 de grame, contează dacă este vorba de salată verde sau cașcaval. Dacă e un produs de patiserie sau pizza congelată, nu poți percepe cu simțurile câtă grăsime și cât zahăr consumi.


Să redevenim noi rudimentari, să ne întoarcem la produse neprocesate și să facem mâncare din ingredinte simple! Altfel, tot ce înseamnă ambalat și procesat conține mai multe porții. Dar noi mâncăm conținutul acelui ambalaj deodată. Nimeni nu are interes ca noi să cumpărăm puțin și să mâncăm puțin.


Nu ne putem aștepta să ne apere nici Ministerul Sănătății, nici industria alimentară pentru că, din fericire, kilogramele în plus nu omoară decât atunci când sunt foarte multe. Pe plan mondial, obezitatea nu poate fi declarată handicap major, pentru că nu există tratament.


În afară de ce mâncăm, oare știm cum să mâncăm?


Întrebarea de bază este „De ce mânânc?” Nici nu e atât de important ce mânânc. Chiar dacă mânânc salam, cartofi prăjiți sau un un pateu de la colțul străzii, dacă mănânc puțin sau rar, nu voi avea probleme sănătate. Văd la pacienți că nu mănâncă de foame, ci din foarte multe alte motive. Când există un dezechilibru emoțional în noi, mâncarea va veni ca un medicament, pentru a ne readuce starea de bine.


Pe lângă faptul că suntem o societate săracă, suntem și una tristă. Mâncăm mult doar pentru a supraviețui psiho-emoțional. Natura este extrem de pragmatică și, între siluetă și starea de bine, întotdeauna o va alege pe cea de-a doua.


De multe ori le spun oamenilor să nu mai fie încrâncenați împotriva lor, căci starea de bine trebuie atinsă din punct de vedere chimic în organism, nu ține de voință sau determinare. La sfârșitul unei zile, dacă te trezești că ai mâncat mai mult decât ți-e foame, asta se întâmplă pentru că ființa ta are nevoie de anestezia și de binele care vine din mâncare. Fără mâncare, poate că am fi într-o masivă epidemie de depresii. Oamenii ar fi extrem de nefericiți.


Dar cu ce putem înlocui acest anestezic oferit de mâncare?


Francezii spun că, pentru a scăpa de greutatea de pe cântar, trebuie să capeți greutate în viață – alte bucurii, alte surse de entuziasm, de energie pozitivă. Or, acestea nu sunt la îndemâna oricui; poate ai nevoie pentru ele de bani, de timp, de prezența altor persoane – nu mai sunt în puterea ta.


Pe când mâncarea e la îndemâna oricui. În acest context, este forate greu să schimbi obișnuința generațiilor și să le spui oamenilor: „Problema nu este mâncarea, ci lipsa de substanță din viața voastră!” Dacă iei mâncarea ca element de sprijin al cuiva care este foarte nemulțumit de viața sa, nu ai ce să-i pui în loc.


În România, mai multe decât în alte țări, se remarcă o lipsă a… autenticității. De mici, ne sunt induse anumite prejudecăți sociale. Foarte mulți români își trăiesc viața mai mult pentru cei din exterior decât cum simt în sufletul lor. Ideea în sine de a face cum simți și de a-ți alege drumul în viață după alte criterii este ca o… revoluție. Riști să îți pierzi partenerul, să te cerți cu părinții. Dacă dăm mâncarea la o parte și ne dăm seama că nu ea este inamicul, râmânem să ne confruntăm cu lucruri care sunt mai greu de rezolvat.


Când primesc o dietă, oamenii o urmează, poate obțin bune rezultate, dar apoi revin la vechile obiceiuri. Cum pot fi îndrumați să își schimbe viața?


De aceea, eu nici nu prea prescriu diete. E un curent din ce în ce mai mare și în străinătate să fie interzise dietele, pentru că, în momentul când îi spui cuiva ce să facă, de fapt nu îl ajuți. Orice dietă duce la slăbit, dar omul rămâne cu o concluzie că nu poate slăbi decât prin dietă, iar când se întoarce la mâncarea lui de zi cu zi, se îngrașă din nou. De fapt, putem slăbi mâncând cu 30% sau 50% din aceleași alimente pe care le mâncam până acum. Kilogramele în plus înseamnă prea multă mâncare și foarte puțină mişcare.


Știu persoane care, în weekend se trezeau tot la 7:00, pentru că aveau micul dejun prescris la 8:00. Alimentația nu trebuie să fie ceva la care ne gândim 80% din timp. Ar trebui să avem grijă să mâncăm puțin în fiecare zi, până când devine un obicei. Dacă mâncai cinci mese, vei slăbi mâncând doar trei. Dacă mâncai trei, poți mânca două. Dar oamenii fug de această responsabilitate.


Aici inclusiv nici medicii greșesc, pentru că nu recunosc că nu sunt obligatorii trei mese pe zi. Noi am fost proiectați să mâncăm oricât de mult când găseam mâncare, apoi să trăim din rezerve. Din păcate, instinctul nostru este să mâncăm mai mult decât ne trebuie. Putem mânca orice, oricât, oricând. În momentul când îi spui unui om să se abțină, să se disciplineze, este foarte greu… Disciplina înseamnă să fii cu ochii pe tine însuți mereu. Nu suntem construiți să mâncăm în fiecare zi, singurul lucru are ne trebuie este apa și bucuria.


Decât să pornim mâine o dietă și să numai mâncăm deloc, iar peste 6 luni să ne întoarcem la mâncatul lacom, mai bine nu ne apucăm deloc… Orice shimbare pe care vrem să o aducem în viața noastră se face cu pași mici. Din păcate, nutriționiștii nu te învață acest lucru; îți dau o listă cu alimente, cu mese fixe, dar după ce ai încheiat dieta nu știi ce să faci. Trebuie să ne asumăm răspunderea pentru tot ceea ce consumăm într-o zi, inclusiv o alună sau un biscuit. Unii nici nu pun la socoteală fructele între ce au mâncat într-o zi, pe când alții se plâng că

nu mănâncă fructe în fiecare zi…


Totuși, suntem supuși la mesaje care ne îndeamnă să mâncăm fructe zilnic?


E greșit să pui la un loc și legume și fructe, pentru că acestea din urmă nu sunt alimente de bază. Legume putem mânca oricâte, fructe – nu. Legumele proaspete, fără ulei, nu ne vor îngrășa, dar fructele nu au același statut. Ne lipsește o educație în nutriție, ne lipsește o atitudine fermă a corpului medical care să ne spună să reducem la jumătate consumul în cazul oricărei probleme de greutate. Poți slăbi și mâncând sarmale, dacă, în loc de cinci, vei mânca trei.

[IMG_8423d83c1707db5f.webp]


„Din cauza presiunii consumatorilor, industria alimentară este obligată să producă din ce în ce mai ieftin. Toată lumea se uită mai întâi la preț și nu doar în România!“


Din ceea spuneți, înțeleg că tradițiile religioase sau seculare care recomandă postul fac foarte bine?


Da, postul este excelent. Existența lui trebuie să ne aducă aminte de cât de puțină mâncare are nevoie corpul nostru. Dar trebuie să înțelegem postul corect, ca asceză, în care mânânci puțin, dar îți este foame. Iei două felii de pâine cu zacuscă și acelea îți ajung pentru toată ziua. Nu vorbim de așa-zisul post în care toate alimentele de dulce au un echivalent de post: pateu de soia, șnițele de soia, cașacaval

de soia… Postul în care ești sătul își pierde cu totul semnificația.

Nu doar că trebuie readusă în atenție idea de post, dar trebuie văzut că scopul religiei a fost să ajute oamenii să aibă grijă să mănânce mai puțin, respectiv mai rar produse animale. Ar trebui să ne întoarcem la noțiunea de post de secol 19, nu la ceea ce scrie „de post” pe rafturile magazinelor.


Cum ați adapta bucătăria românească pentru viața omului contemporan, citadin, care stă la birou și în mașină?


În primul rând, aș contesta necesitatea micului dejun. Foarte mulți adulți s-au obișnuit să mănânce dimineața nu pentru că le este foame, ci pentru că așa au auzit că este sănătos. Dacă organismul nu-ți cere, nu trebuie să-i dai! Și o cafea cu lapte poate fi numită mic dejun.


În contextul de sedentarism al anului 2017, eu cred că un adult ar trebui să aibă cel mult două mese pe zi, iar una dintre ele să fie formată dintr-o ciorbă sau o supă – mai ales pentru că face parte din tradiția românească și reprezintă forma extrem de sățioasă a unui aliment dietetic. Sunt foarte multe țări în care ciorba nu există. Este o mâncare echilibrată, din care cu greu s-ar putea îngrășa cineva. Ar putea fi chiar masa de seară.


Apoi, orice fel doi poate fi dietetic, dacă nu punem mult ulei. Salata, care altădată însoțea un fel de bază, poate fi ea un fel de bază, dacă e presărată cu pește, piept de pui, brânză. Poate și să ne umple stomacul cu apă, dar și să ne satisfacă simțurile.


Atenție la…

Mihaela Bilic nu are niciodată „interdicții”, ci avertizări în legătură cu anuminte alimente:


CARNE. Nu trebuie să fim dușmani ai cărnii de porc, căci are mai puține grăsimi saturate decât cea de vită. Porția ideală de carne este de 150-200 g, cât un pachet de cărți de joc. Nu este recomandat să mâncăm carne în fiecare zi, cu atât mai puțin de trei ori pe zi.


CALORII LICHIDE. Toate sucurile reprezintă o mare capcană. Au o falsă reputație că ar fi sănătoase, dar o băutură carbogazoasă sau una „fresh” are tot 110 calorii la un pahar de 250 ml. Alimentele lichide nu potolesc senzația de foame, dar îngrașă. Numai când mestecăm, creierul știe că a mâncat.


ALIMENTE AMBALATE. Sunt deshidratate și extrem de concentrate în zahăr și grăsimi; tot ce înseamnă biscuiți, chipsuri, covrigei, sticksuri și alte „snacksuri” au 450 de calorii la 100 g, pe când o franzelă de 300 g are 250 de calorii.


PRODUSE DE PATISERIE. Un gram de grăsime din aceste produse are 9 calorii, iar un gram de zahăr – 4. Aluatul este jumătate făină, jumătate margarină, grăsime de proastă calitate.


MEZELURI. Nu sunt aliment de bază, ci tot un „superfood”, astfel că trebuie mâncate rar și în cantități mici, doar câteva feliuțe.


BRÂNZETURILE îngrașă, căci un kilogram de telemea se produce din 7-10 kg de lapte. Putem bea lapte cu paharul sau mânca două iaurturi, dar brânzeturile trebuie mâcate puțin pentru plăcerea gustului. Brânza îngrașă mai mult decât pâinea.


ULEIUL. Se trage concluzia greșită că, fiind vegetal, uleiul nu poate fi dăunător sănătății,

dar uleiurile vegetale conțin acizi grași esențiali Omega 6 – cu efect pro-inflamator. Excesul de ulei de gătit (100% grăsime) creează colesterol, fiind mai periculos decât untul (80% grăsime) sau slănina (70% grăsime).