de Bogdan Munteanu

În ultimii ani, tot mai mulți pretinși „specialiști“ pretind că ne pot învăța să mâncăm sănătos, dar cum definim un nutriționist? Ce conferă autoritate părerilor sale?

În România, există medici care au specialitatea diabet, boli de nutriție și metabolism, astfel că, evident, ei sunt îndreptățiți să vorbească despre aceste subiecte. Există și medici care au făcut studii de nutriție la diverse academii care sunt acreditate în alte state. Mai există absolvenții unui tip de învățământ superior, nutriție și dietetică, organizat pe lângă facultățile de medicină – la Cluj, Iași și Târgu Mureș. Ei fac trei ani de studii, fără să fie medici, apoi pot face 1-2 ani de masterat. Toți acești profesioniști sunt calificați să vorbească despre nutriție. Din păcate, Ministerul Muncii are acreditate o sumedenie de cursuri de nutriție care se desfășoară în weekend sau online. Nici măcar nu sunt susținute de medici sau alți specialiști. Oricine dintre cei care le-au absolvit are dreptul să își deschidă un cabinet de nutriție.

Cum poate cineva să se asigure că se adresează unui specialist competent?

Să se gândească bine dacă vor să își pună viața în mâinile unui om care dă sfaturi online și nu își asumă nicio responsabilitate! Când citim o opinie, trebuie să vedem cine este persoana care o emite. Poate este absolvent de științe politice, de economie, de filologie.

Profesia noastră este foarte bine delimitată, dar a fost confiscată de oameni care doar se declară nutriționiști. Și eu pot să mă declar acum Marilyn Monroe. Oamenii ar trebui să vadă că eu nu sunt cine pretind, chiar dacă sunt blondă. Oamenii trebuie să facă deosebirea și să își crească nivelul critic, să nu se mai uite la impostori.

Puteți exemplifica o astfel de… impostură?

Acum, este foarte la modă nutriția holistică și integrativă. E vorba de absolvenții unui așa-zis institut din Statele Unite care nu este recunoscut de autoritățile de acolo. Cursurile se fac online și singurul lucru spectaculos este că trebuie să plătești o taxă de aproape 5.000 de dolari. După ce au plătit atâția bani, încep să-și recupereze investiția, practicând o meserie pe care nu o stăpânesc. Nu știu anatomie, fiziologie, nu înțeleg biochimia organismului.

Acesta este pericolul – faptul că oameni care nu știu mai nimic din aceste domenii au făcut din aliment un soi de „zeu“. S-au născut tot felul de teorii, una mai ciudată decât alta, referitoare la alimente care vindecă sau care te omoară, care te intoxică, altele care te salvează. Se vede clar că acești oameni nu stăpânesc terminologia medicală.

Nu poți să confunzi deșeul cu toxina, nu poți considera că un aliment te omoară. Orice aliment te omoară, chiar și apa. Poți să mori din cauza intoxicației acute cu apă. La fel, au apărut multe prostii despre alcalinitate și aciditate, de parcă cineva ar putea să își schimbe pH-ul organismului.

Ce putem face pentru a nu cădea în capcana acestor teorii nevalidate de medici?

În primul rând, trebuie să observi cu atenție când un articol apare în același fel în peste 20 de surse: ziare, reviste, siteuri. Se copiază unii pe alții, fie din necunoștință, fie din lipsă de profesionalism jurnalistic, fie din ignoranță.

Eu am râs copios de un articol despre mămăliga care ar valora mai mult decât un pumn de pastile. Nu exista măcar o propoziție care să fie adevărată sau de care să nu râzi. Se confundau hidrocarburile cu carbohidrații. Se vorbea despre bogăția vitaminelor de grup B în mămăligă, pe când exact mămăliga fără proteine animale cauzează deficite grave .

Dacă citesc de 20 de ori un astfel de articol, oamenii își imaginează că este adevărat. Dar, de fapt, cineva scrie o prostie, iar ea se propagă. Ceea ce nu înseamnă că se validează. Mai nou, există moda de a face o afirmație și a posta mai multe linkuri care să o susțină. Dar, dacă autorul nu e specialist, nu poate ști dacă sursele respective exprimă o poziție corectă sau este vorba de o prostie copiată din altă parte.

Oamenii trebuie să citească acolo unde există informație medicală de calitate. De exemplu, sunt site-uri ale unor policlinici care fac analize, unde acestea sunt descrise. Măcar acolo să se uite oamenii, ca să verifice anumite informații. Desigur că nimeni nu vrea să citească volume de medicină. Dar nici nu trebuie să susțină orbește lucruri pe care nu le stăpânește doar pentru că sunt exprimate într-un limbaj foarte militant, cu termeni care par convingători. „Studiul China“ este un exemplu foarte bun în acest sens…

Tocmai voiam să vă întreb despre această carte a lui Colin T. Campbell și care este părerea dumneavoastră despre veganism, un curent intens promovat în ultima vreme?

Nu trebuie să spun doar părerea mea. Omul este o ființă omnivoră. Punct și la revedere – indiferent ce crede și ce zice cineva! Există la Leipzig un institut de cercetări care a cartografiat toate proteinele din oase descoperite în toate siturile arheologice din lume. Tehnic, este destul de simplu de făcut. Nu s-a descoperit niciun os care să ateste că oamenii aceia au fost vegetarieni, că nu au consumat proteine animale.

Cine cunoaște o minimă anatomie a tubului digestiv nu se poate îndoi că omul este omnivor. Nu se poate compara aparatul digestiv al omului, care are un stomac, cu cel al unui animal ierbivor care are două, respectiv patru stomacuri. Omul are un anume fel de digestie și un anume bagaj enzimatic care trebuie să digere și proteine animale, să rupă niște legături între lanțurile proteice. Pentru aceasta există enzimele pancreatice.

Revenind la „Studiul China“, îmi place să îl compar cu acest sofism: Toate pisicile mor. Socrate a murit. Deci Socrate a fost pisică. „Studiul China“ cam așa este scris, fiind o dovadă despre cum poți să demonstrezi orice despre orice.

Poate un nutriționist să definească omul sănătos?

Nu poți să dai o definiție, căci sănătatea nu este doar absența bolii, ci și starea de bine și confortul, și funcționalitatea maximă a unui individ. Nu poți, din punct de vedere al nutriției, să apreciezi sănătatea unui om, fără să-i faci niște analize, niște dozări. Dar nu toți nutrienții se pot doza.

 Important este ca oamenii să mănânce de toate, cât mai variat. Este la fel de greșit să mănânce numai fast-food, numai dulciuri sau multe dulciuri, chiar dacă, caloric, se înscriu în rația zilnică. Nu contează doar să nu te îngrași.

Omul trebuie să mănânce într-o anumită cronologie, iar mesele să aibă anumită încărcătură calorică. Așa se și spune: dimineața – singur, la prânz – cu prietenii, seara – cu dușmanii. Vorbim caloric, nu volumetric. Mâncarea trebuie să fie frumoasă, bună și mâncată în timp ce ești atent la mâncare, la mestecat. Ești concentrat pe faptul că mănânci, nu cu ochii în televizor, asupra tabletei sau a laptopului. Acesta este un mod nociv de a mânca.

Și care ar fi mâncatul… corect?

În primul rând, sațietatea are o componentă gastrică ce ține de stomac, de umplerea lui și de compoziția alimentelor. Dar mai are și o componentă cerebrală. Pentru a-ți informa creierul în timp ce mânnci, trebuie să privești mâncarea și să o mesteci. Dacă ești concentrat pe altceva, mănânci mai mult decât îți trebuie. La fel – dacă nu mesteci. Ajungi să mănânci mai mult decât îți trebuie, iar după 15-20 de minute te simți balonat și te plângi că nu te simți bine.

Omul trebuie să înțeleagă că este o mașinărie care are nevoie de combustibil, pe care trebuie să îl primească ritmic. A mânca o dată pe zi, seara, este la fel de absurd precum ar fi să încerci să pui benzină în rezervor când ajungi la destinație, nu când pleci. Desigur, o mașină nu ar pleca de pe loc, pe când organismul omului are niște mecanisme prin care poate să supinească lipsa de combustibil. Dar nu este sănătos să apelezi des la aceste mecanisme.

Dacă îți creezi obiceiul de viață de a mânca seara tot ce nu ai mâncat ziua este un lucru extrem de dăunător pentru organism. Omul trebuie să mănânce în funcție de efortul fizic pe care urmează să îl facă și de temperatura de afară. Dacă e frig și urmează să stăm pe pârtie, putem mânca ceva mai gras.

În schimb, dacă te urci într-o mașină încălzită, te duci la birou, apoi te întorci acasă și te așezi pe fotoliu, nu intri în contact cu frigul, nu faci niciun efort fizic, trebuie să mânânci o mâncare cu puține calorii, cu puține grăsimi. Toată istoria omenirii ne arată că felul acesta de a mânca, în funcție de temperatură și efort, a fost cel corect.

Există alimente care vindecă sau întineresc?

Să fim foarte clari: nu există Dumnezeul mațelor, nu primești viață veșnică printr-un fel de aliment. Oricine privește obiectiv vede că, periodic, o dată la vreo 15 ani, apare același curent legat de un aliment. Acum urmează să se vorbească iarăși despre aloe vera ca plantă vindecătoare. Am mai avut așa ceva și am asistat chiar și la perforații intestinale din cauza faptului că oamenii și-au preparat acasă, din plantele lor de aloe, tot felul de sucuri prin care să întinerească.

Dispare aloe, vine nu-știu-ce algă. Dispare alga, apoi vin fructele de pădure. Acestea sunt valuri care vin și trec. Periodic, cineva descoperă câte un așa-zis secret extraordinar și ți-l împărtășește. Secretele apar ca breaking news, lansate de oameni care nu au calificare și vor să atragă atenția asupra lor. Dar nu o să intri în Nirvana dacă mănânci castraveți…

Putem afla ce este cu adevărat sănătos, dincolo de artificiile de marketing?

Oamenii pot alege ce fel de informații să acceseze. În perioada de început a internetului, când s-au răspândit foarte multe tâmpenii, cred că doctorii nu au sesizat pericolul și nu s-au opus acestor prostii. În sala de așteptare, pacienții vorbesc vrute și nevrute. Când intră în cabinet, te întreabă și le explici dacă povestea auzită pe hol este reală sau nu, iar oamenii te cred pe tine. Mie nu mi s-a întâmplat niciodată să am un pacient căruia să nu-i pot explica și să nu înțeleagă. Treaba noastră nu este să demontăm și să demitizăm orice prostie lansată de cineva, în loc să consultăm pacienții și să prescriem tratamente.

Uneori pacienții zic „De ce nu îmi explică doctorul?“ Eu explic în măsura în care poți înțelege, într-un limbaj nemedical. Dacă intrăm în amănunte de sisteme enzimatice, de anatomie, nu mai ajungem nicăieri. Oamenii nu te mai pot urmări. Trebuie să existe o comunicare medic-pacient, dar pacientul trebuie să înțeleagă că nu acesta este rolul consultației medicale.

Se poate atinge greutatea visată, cum se poate obține și păstra?

Evident că da. Uitați-vă la un telejurnal din anii 1970-1975! Nu o să vedeți supraponderali. Nu neapărat pentru că oamenii nu aveau ce mânca, ci pentru că nu existau atâtea mașini, se mergea mult pe jos, oamenii făceau activitate fizică sau sport. Astăzi, puțină lume face sport și mănâncă echilibrat.

Cumva, omul modern vrea să încalce toate regulile, dar să fie frumos și suplu. Dacă vrei să fii sănătos, trebuie să mănânci cumsecade, să faci efort fizic, să stai în contact cu mediul exterior. Nu există altă cale.

Dacă ai mâncat înainte de a face efortul și ai avut o alimentație completă, nu ai avea nevoie să mănânci mai devreme de cinci ore. Oamenii au ajuns să folosească mâncarea ca pe orice altceva: recompensă, pansament de tristețe, terapeut – mai ales în cazul ciocolatei. Nu e așa. Oricine trebuie să își asume că, mâncând mai mult decât este în stare să consume, se va îngrășa.

Există un meniu ideal care se poate prescrie oricui?

Nu există așa ceva. Omul trebuie să mănânce în funcție de efortul pe care îl face. Să luăm doi bărbați, de 1,80 metri, 70 de kilograme, având aceeași vârstă fiecare. Unul este IT-st și stă toată ziua cu ochii în calculator. Celălalt este strungar. Credeți că pot avea aceeași alimentație? Nu. Nu se poate prescrie un meniu ideal.

Eu le recomand oamenilor ca jumătate din orice porție, la micul dejun, la prânz și seara, să fie compusă din legume și zarzavaturi. Cealaltă jumătate a porției o împarți între proteine și carbohidrați, fiind atent la cantitatea de grăsime și la ce activitate urmează să faci. Dacă merg pe jos, pe zăpadă, pot mânca ciocolată înaintede a pleca, nu când am ajuns la destinație.

Mâncarea trebuie să fie variată, frumoasă și gustoasă. Dacă nu e așa, la un moment dat vei începe să zici „Aș mânca ceva bun…“ Aceasta înseamnă că mâncarea ta a fost monotonă, urâtă, nu a avut gust. Ai mâncat doar pentru că ți-a fost foame și ai vrut să îți umpli stomacul. A mânca trebuie să fie o plăcere pentru oricine.

Oamenii nu înțeleg că, trăind o viață dezordonată, nu pot să compenseze cu alimente miraculoase. Nimeni nu mai gătește, toată lumea consideră că a face o supă e același lucru cu a face un doctorat. Trebuie să devii mai responsabil față de tine, să te uiți la sursa de unde cumperi mâncare și să gătești.

Așadar, o alimentație sănătoasă este legată de gătit? Pe când, sunt la modă să faci un smoothie, să pui toate ingredientele în blender…

Nici aceste smoothies nu sunt miraculoase. În plus, atunci când este vorba de fructe, este riscul să te îngrași, pentru că sunt carbohidrați care se adună în exces într-un smoothie care e făcut dintr-o banană, două mere, două portocale… Sunt mai mulți carbohidrați decât într-o franzelă. Or, dacă stai pe loc, ce faci cu glucoza aceea? Orice om întreg la minte își dă seama, punând în fața lui toate fructele și legumele pe care le pune în blender, că nu ar putea să le mănânce, dacă ar fi să le mestece. De fapt, totul se rezumă la lene.

Care ar fi cel mai grav mit despre alimentație pe care ați dori să îl infirmați?

Cel mai grav este că toți acești „guru“ te amenință că vei muri în chinuri groaznice dacă nu faci ca ei. Eu mă lupt de mai multă vreme și protestez asupra acestui fel de frică… Mulți pacienți, mai ales dacă sunt descoperiți cu afecțiuni oncologice, dau năvală la acești „guru“ și îi ascultă orbește. Ca și cum ei au fost pedepsiți că au mâncat de toate în cursul vieții, iar acum au făcut cancer, iar alimentele îi vor vindeca.

Aceasta este una dintre cele mai odioase minciuni care se vehiculeaază online: că toate formele de cancer sunt strict cauzate de felul în care am mâncat și că se pot vindeca printr-o alimentație vegetală, fără proteine animale. Cancerele sunt boli plurifactoriale, au mai multe cauze. Modificările ADN reprezintă o cauză principală a apariției oricărei forme de cancer. Nu poți reduce un proces atât de complicat la a spune: „de la șnițele ai făcut-o sau de la cârnați“.

Credeți că se pot lua anumite măsuri legislative care să impună o alimentație sănătoasă? Unii cer restricții asupra mâncării de tip fast-food, alții se luptă cu zahărul…

Nu. Niciun fel de restricție nu va duce la un rezultat. Poți să nu pui automat cu mâncare nesănătoasă în școli, ar fi binevenit. Totuși, în primul rând educația va funcționa, nu restricțiile. Școlile unde s-au făcut cursuri de nutriție au avut rezultate foarte bune în timp.

Însă, și părinții trebuie să fie atenți! Văd că este o modă să se aducă tot soiul de conferențiari care să vorbească despre hrană sănătoasă, despre cum să gândești pozitiv. Este o manipulare. Sau ești învățat cum să ai succes. De parcă, singur, nu ai putea avea succes.

Tot timpul ți se spune că ești prost, urât, gras, aproape să mori și trebuie să vină cineva care să te învețe secretul vieții.

De obicei este modelul Maria Magdalena, cineva care vine și zice: „Și eu am fost ca voi, în prag să cad în prăpastie, dar eu am descoperit calea, iar acum, dezinteresat, v-o împărtășesc și vouă“.

Oamenii pot fi educați prin conferințe medicale. Interdicțiile nu duc nicăieri. De mâine, poți da foc la toate culturile de tutun, dar piața neagră va exploda. Așa funcționează în acest moment omenirea.