Artă periferică

Dacă iei metroul din centrul Stockholmului – stația T-Centralen, vei face aproximativ jumătate de oră până în Tensta, un district din zona de nord a orașului. Cum cobori din metrou și ieși la suprafață, nu mai vezi capete blonde cu ochi albaștri, ci persoane de culoare, cele mai multe provenind din Africa de Nord și Orientul Mijlociu. Dintre 20.000 de locuitori ai acestei suburbii, peste 80% sunt imigranți, pe care suedezii îi numesc „persoane cu background străin‘‘, pentru a evita orice încercare de etichetare.

Destul de aproape de stația de metrou apare o clă­dire cu câteva mese și scaune galbene la intrare, pe care este scris Tensta Konsthall. Este un centru cultural finanțat din bani publici care promovea­ză în comunitate arta contemporană. Pentru că, în suburbiile din Stockholm, arta, chiar și cea contemporană, este folosită ca instrument de integrare a imigranților în societate.

La Tensta Konsthall, unde găsești un spațiu generos, cu un design minimalist, pe pereții căruia sunt proiectate videoclipuri și expuse fotografii ale proiectelor lui Rifat Chadirki, unul dintre cei mai mari arhitecți ai lumii arabe, născut în Irak, au loc frecvent ateliere pentru imigranți. În luna iulie, de exemplu, au avut loc cursurile de vară ale SFI (Swedish for Immigrants) Västerort, o școală publică din Tensta care organizează ateliere pentru elevii cu carențe de educație. Ei au participat la patru ateliere cu accent pe exprimarea artis­tică prin pictura peisajului. În iulie și august, în fiecare mier­curi după-amiaza, The Silent University, o fundație care se adresează refugiaților, organizează cursuri de limbă suedeză pentru acele persoane aflate în afara sistemului educațional datorită faptului că nu au primit încă azil politic din partea statului suedez.

La două minute de mers pe jos de la Tensta Konsthall, se află sediul ONG-ului Livstycket, înăuntrul căruia vei fi copleșit de sute de culori și desene vesele, impri­mate pe genți, perne, șorțuri, caiete. Toate aceste obiecte sunt scoase la vânzare, iar șablonul imprimeurilor este realizat de femeile imigrante care s-au încris la ateli­erele Livstycket. Atelierele sunt gratuite și organizate doar pentru femei imigrante, care, pentru a se putea înscrie la aceste activități, trebuie să primească ajutor social de la stat. ONG-ul urmărește integrarea acestor femei în societate prin susținerea lor în a învăța limba suedeză, dar nu oricum, ci prin arta design-ului: într-o parte femeile stau în jurul unei mese pe care se află mașini de cusut, învățând tehni­ca textilelor, în cealaltă, câteva stau în picioare și imprimă pe pânză, cu ajutorul unui șablon, diferite modele – de exemplu mici rochii verzi, înșirate una lângă alta pe o bucată mare de pânză, bine întinsă pe o masă lungă. Grupurile sunt atent ur­mărite de personalul ONG-ului, în număr de 10, dintre care trei sunt artiști. Pe cât de vesele sunt cu­lorile cu care lucrează, pe atât de triste sunt poveștile acestor femei: au vârsta cuprinsă între 30 și 70 de ani, vin din zone de conflict, sunt marcate de un trecut traumatizant și nu au reușit să învețe limba sue­deză în urma programului finanțat de stat. Una dintre ele a refuzat ve­hement să fie fotografiată.

În sud-vestul Stockholm-ului, în zona Skärholmen, desig­nerul și arhitectul Samir Ali Fält a creat studioul Design Lab S, unde ține ateliere de design interior pentru copiii cu vârsta între 9 și 13 ani din comunitate. Ateliere­le sunt gratuite și îi provoacă pe copii să creeze, într-un spațiu luminos și vesel, obiecte de artă din bucăți de mobilă distrusă. Aici găsești o instalație din bucăți lungi de lemn, de care atârnă leneș ațe colorate. Pe masa de lân­gă instalație și pe jos sunt urme de vopseluri, iar pe rafturile din pereți stau cuminți obiecte din lemn, cutiuțe și borcane. Samir, jumă­tate marocan, jumătate suedez, a crescut în suburbia Skärholmen și, în prezent, oferă consultanță galeriilor și muzeelor privind design-ul expozițiilor.

Tot în sud-vestul Stockholmului, dar de data asta în cartierul Alby din muni­cipalitatea Botkyrka, există un centru de producție audio-video creat de compa­nia Zingo Film & TV, unde tinerii imigranți își spun povestea prin arta filmului. Ei scriu textul, filmează, montează un reportaj despre propria viață, sub îndrumarea unor jurnaliști și experți media. Inițiativa a apărut datorită materialelor publicate de jurnaliștii suedezi care, majoritatea, vin dintr-un mediu total diferit de cel al imigranților și înțeleg prea puțin situația celor din afara Suediei.

Arta în toate formele ei – design, pictură, film, teatru – a invadat suburbiile Suediei. Iar miza nu este mică: trebuie să împiedice transformarea acestor suburbii dominate de imigranți în adevărate ghetouri.