Alexandru Coita: “Antreprenoriatul este ca un salt în gol fără parașută”

Alexandru este Founder & Managing Partner în cadrul companiei Ganes, prima platformă integrată de consultanță pentru investitorii străini în România. A ocupat funcția de secretar de stat (tehnocrat) la Ministerul Transporturilor și Infrastructurii în cadrul guvernului Mihai-Răzvan Ungureanu și cea de Reprezentant Permanent al Camerei Deputaților pe lângă Uniunea Europeană (2010-2012).

În 2015, și-a susținut cu succes teza de doctorat în domeniul securității energetice în cadrul Școlii Naționale de Studii Superioare și Administrative din București. Este absolvent de studii universitare în diplomație și afaceri globale la Occidental College și deține diplome de master în economie internațională și studii europene de la Universitatea Johns Hopkins și Școala Paul H. Nitze de Studii Internaționale Avansate, toate din SUA (specializări) și Universitatea Aberystwyth, Marea Britanie (specializare în securitate internațională).

Chiar dacă est eun lider în devenire, cu siguranță are o viziune deja formată și foarte interesantă despre cum ar trebui să se comporte un lider și despre rolul acestuia într-o echipă, respectiv în societate.

Cum ai descrie un lider adevărat?

Nu știu cât de util este să trasezi un portret robot al liderului perfect, pentru că impactul leadershipului depinde în bună măsură de circumstanțele istorice și de cultura societății sau organizației  în care acesta se manifestă. Există numeroase stiluri de leadership, iar fiecare dintre ele poate funcționa bine în contextul potrivit.

Fără a avea așadar pretenția de a absolutiza, cred că putem recunoaște un lider după două principale caracteristici: capacitatea de a articula o viziune și forța de a-i inspira pe cei din jurul său să o transpună în practică.

Liderul trebuie să vadă departe, să gândească strategic și să poată face abstracție de la problemele imediate. Viziunea pe care o oferă trebuie să rezoneze cu structura și valorile comunității sau organizației sale. Liderul trebuie să știe să trezească și să mobilizeze energiile oamenilor, făcând apel la cele mai profunde principii și credințe ale societății. Scopul lui este să identifice și să scoată în valoare lucrurile care îi unesc pe membrii comunității. Nu cred că liderul poate fi altceva decât un unificator.

Viziunea articulată de lider pornește de la o trezire și expunere a valorilor comune, însă rolul său nu este doar acela de depozitar al tradiției. Un lider va ști să transcendă și să sublimeze patrimoniul comunității pentru a imprima o cale spre evoluție și spre progres. Pentru asta, recursul la identitate și valori tradiționale trebuie folosit pentru a genera impulsul necesar eliberării de inerție și transformării fiecărui cetățean din actor pasiv în agent proactiv al transformării.

Modul în care liderul se raportează la societate face diferența între un lider legitim și un impostor. Nu trebuie uitat că forța unui conducător derivă din impactul acțiunilor oamenilor săi. Un lider trebuie să fie capabil ca în fiecare zi să inspire prin propriile sale acțiuni, să fie în prima linie și să ofere un rezervor de entuziasm și pasiune. De aceea, integritatea este un atribut esențial al liderului, pentru că ea descrie congruența dintre discurs și acțiune.

Un bun lider înțelege că măsura reușitei sale este dată de succesul fiecăruia dintre membrii echipei. Obiectivul lui nu trebuie să fie acela de a se pune pe sine în valoare, ci de a-i sprijini pe oamenii săi să-și atingă potențialul. Impactul și succesul său depind de măsura în care înțelege că rolul său este acela de a-i servi pe cei din jurul lui și de a lucra în folosul comunității sale. Un lider trebuie să știe să se pună pe sine pe planul doi. 

Te vezi, ca managing partner al unei companii, drept un lider?

Am pornit de la o idee care s-a cristalizat în timp. Durează până conturezi toate elementele care să-ți permită să vezi drumul pe care îl ai de urmat, însă în momentul în care ai reușit să acumulezi aceste repere este foarte important să fii decisiv, să lași teama la o parte și să acționezi. Antreprenoriatul este ca un salt în gol fără parașută, îți trebuie curaj și de multe ori linia până la inconștiență este destul de subțire. Numai experiența și planificarea detaliată te pot ajuta să supraviețuiești.

Am descoperit că este foarte important să fii deschis la experiențe și să poți folosi fiecare eșec ca pe o lecție din care să crești. Nu trebuie să-ți fie teamă să greșești. O lecție importantă este perseverența în acțiuni. Este într-un fel ca mersul pe sârmă, nu ai voie să te oprești, trebuie să avansezi mereu, însă în egală măsură să fii flexibil, să te adaptezi circumstanțelor.

Am constatat că aveam o problemă legată de o prea mare rigiditate în modul de gândire. Îmi era greu să deviez de la plan și de la metodele pe care le consideram cele mai eficiente. Aveam dificultăți în a accepta abordări diferite din partea celorlalți membri ai echipei. În timp, am învățat că succesul înseamnă transformare și evoluție permanentă, iar asta implică disponibilitatea de a te adapta la un mediu fluid.

Leadershipul nu poate fi un demers personal, nu poate fi un obiectiv în sine. El trebuie centrat în jurul unei idei, unui proiect: noțiunea de lider capătă sens doar atunci când este subsumată unui scop mai mare decât o persoană. Am învățat cât de important este să aloci timp echipei tale, să înțelegi ce îi motivează și să le oferi instrumentele pentru a-și atinge potențialul.

O ultimă lecție, și aici recunosc că mai am de lucru, este aceea că unele lucruri sunt pur și simplu prea importante pentru a fi luate în serios. Simțul umorului este esențial pentru că temperează excesul de vanitate în momentele bune și atenuează senzația eșecului în clipele dificile. Este foarte important ca, prin echilibru și umor, să imprimi echipei tale un tonus care să o ajute să depășească cu bine momentele critice. Orice victorie este doar o victorie de etapă, și orice eșec poate fi premisa unei victorii. De aceea, importanța lor nu trebuie exagerată și pentru asta trebuie să poți să contextualizezi momentul și să știi să zâmbești chiar și atunci când lucrurile nu stau prea bine.

Ai exemple de superiori (șefi) care se pretind lideri?

Din păcate, vedem în fiecare zi în jurul nostru lideri slabi, sau oameni care se doresc a fi lideri, dar nu au atributele necesare. Mistica din jurul conceptului de lider generează multă emulație și puțini înțeleg că un adevărat lider nu poate fi construit dintr-un colaj de clișee, ci pornește de la fibra spirituală a acelei persoane.

Un model de fals lider este acela al narcisistului, al persoanei preocupate exclusiv de propria persoană și pentru care obiectivul este de a-și avansa propriile interese. Acea persoană nu are nimic de oferit celor din jurul său, relevanța echipei fiind dată de măsura în care membrii săi sunt utili liderului. Acel proiect va fi din start sortit eșecului, chiar și pentru faptul că persoana aflată la conducere nu va înțelege să se înconjoare cu oameni valoroși, care pot oferi portanță proiectului, ci cu persoane care o pun pe ea în valoare. Prima grijă a liderului trebuie să fie cum poate să-și ajute oamenii, nu invers.

O altă problemă pe care am văzut-o la unii lideri este că nu înțeleg că rolul lor este să selecteze oamenii cei mai buni pentru fiecare misiune și să-i lase să-și facă treaba. Liderul trebuie să fie un motor, nu un robot universal care știe de toate. Dimpotrivă, el trebuie să aducă în jurul lui oameni care se pricep mai bine decât el la anumite aspecte ale managamentului organizației. Încrederea trebuie să curgă în ambele sensuri, și așa cum liderul pretinde încredere din partea oamenilor, așa și membrii echipei trebuie să fie validați cu încredere prin delegarea responsabilităților. 

Atunci când o echipă are un lider disfuncțional, întreg proiectul devine nesustenabil. Singura modalitate onestă de a gestiona astfel de situații este de a comunica deschis, cu diplomație și tact, problemele pe care le percepi. Aceasta este până la urmă și cea mai mare dovadă de loialitate, pentru că din păcate este extrem de rar pentru un lider să primească feedback onest și fără menajamente de la cei din jurul său.

Poți oferi și exemple de lideri autentici care te-au inspirat?

Sigur că da. De-a lungul timpului am avut plăcerea să lucrez alături de mai mulți lideri și de la fiecare am avut ceva de învățat. Prefer să nu mă refer explicit la experiențe personale, însă pot să vă spun că oamenii pe care îi admir și care mi-au marcat în sens pozitiv traiectoria sunt lideri al căror timp încă nu a venit. Spuneam cât de important este să existe o rezonanță între lider și societate, or în acest moment societatea noastră încă traversează o perioadă de transformare. Am însă încredere, văzând dinamica din ce în ce mai rapidă a evoluției gândirii oamenilor, că în curând vom ajunge la un punct de echilibru în care liderii pe car eu îi văd și cu care am avut ocazia să lucrez vor fi în mod real exponenții societății.

Și pentru că nu aș vrea să las totuși cititorii fără câteva exemple concrete de oameni care m-au inspirat, l-aș menționa în primul rând pe Nelson Mandela, care pentru mine este expresia supremă a sacrificiului personal pentru un ideal înalt; John Fitzgerald Kennedy, a cărui carismă, intelect sclipitor și articulare a expresiei serviciului public au lăsat o urmă luminoasă în istoria secolului XX; Papa Ioan Paul al II-lea, care a știut să transforme credința religioasă într-o forță unificatoare împotriva totalitarismului; Cancelarul german Konrad Adenauer care a reconstruit din temelii, pe noi fundații, o națiune distrusă de război și, nu în ultimul rând, fostul premier israelian Yitzhak Rabin, a cărui memorie ne amintește că orice om de stat trebuie să dea dovadă de echilibru, înțelepciune și toleranță.

Multă lume se plânge de cei aflați la conducere în România, de la cel mai mic nivel până la cel mai mare – conducerea statului. De unde putem lua lideri mai buni?

Este întotdeauna ușor să judeci performanța unei persoane care își asumă o funcție de conducere, însă nu trebuie să uităm că liderul nu este altceva decât oglinda comunității sau organizației care l-a produs. Așa că, înainte să ne gândim ce lideri dorim să avem, trebuie să ne schițăm nouă înșine o hartă mentală a ceea ce vrem să devenim.

Cred că pentru societatea noastră este foarte important să cultivăm un sistem de reguli clare, transparente, fără scurtături sau excepții. Un stat de drept pe deplin funcțional va da naștere unei ierarhii logice și va stimula meritocrația. Nu pot sublinia destul importanța transparenței în acest proces. Cetățeanul trebuie să aibă acces nemijlocit la informație, pentru că numai astfel poate să aibă puterea de a cenzura derapaje.

Cred că este foarte important să înțelegem că o cultură a regulilor este o cultură a echității și nu a conformismului. Regulile sunt repere comune pentru toți cetățenii iar respectarea lor oferă șanse egale. Însă dincolo de aceasta, este esențial, cred, să structurăm și să încurajăm ceea ce eu aș numi antreprenoriatul personal. Nu ne dorim cetățeni pasivi ci trebuie să cultivăm un spirit de inițiativă care să treacă dincolo de expresia facilă a contestării fără a oferi soluții. Întărind societatea civilă, generând o conștiință a drepturilor cetățeanului și a capacității individului de a-și modela propriul mediu putem crea acea efervescență proprie societăților vii și coezive care știu să își imprime o dinamică de evoluție, de creștere.

Pentru a ajunge la acel punct, educația este primordială. Oamenii trebuie să poate fi capabili să ia decizii informate, iar capacitatea de manipulare a diverselor medii trebuie drastic redusă. De altfel, acest fenomen este deja în derulare, am văzut care a fost impactul social media asupra procesului electoral, sau asupra capacității de mobilizare spontană cum a fost în cazul Colectiv. Este foarte important însă ca aceste procese să devină unele permanente și nu doar reacții în fața unor fenomene acute.