Bienalele de artă contemporană – instituții de cultură vizuală

Odată cu trecerea timpului, fenomenul artistic internațional se conturează din ce în ce mai mult, evenimentele, mișcările și activitățile specifice acestui domeniu dobândesc amploare și se dezvoltă într-o diversitate de formule. Această evoluție este evidentă în rândul artei contemporane, care primește tot mai multe forme de expresie, inovatoare și neconvenționale, dincolo de cele tradiționale, consacrate de istoria artei. De fapt, aceste mijloace noi de expresie artistică, reinterpretări, gesturi abstracte, simboluri și metafore, ironii, obiecte ready-made, performance, întrepătrunderea cu arta spectacolului sau folosirea noilor media și a tehnologiilor constituie particularitatea artei contemporane, al cărei mesaj reflectă realitățile lumii de astăzi. Artiștii răspund prin creațiile lor unui mediu globalizat, caracterizat de diversitate culturală și științe foarte avansate, cu o multitudine de fațete. Exprimându-se printr-o gamă largă de mijloace creative, surse și stiluri pentru a crea forme de artă, artiștii contemporani polemizează asupra societății transformate a zilelor noastre, cu scopul de a stârni curiozitate, a ridica întrebări, nu de puține ori provocând controverse și forme de rebeliune. 

Transformarea se observă mai cu seamă în ultimele două decenii ale secolului XX și începutul secolului XXI, când numărul marilor expoziții internaționale de artă contemporană a cunoscut o creștere uimitoare. Chiar dacă ne limităm aici la o scurtă analiză a celor periodice – bienale, trienale – este evident faptul că fenomenul a determinat lărgirea orizontului spectatorilor și a influențat procesele de creație și activitatea de expunere a artei. Aceasta atrage în același timp o creștere a numărului experților în artă și a marketingului de profil, determinându-i pe criticii de specialitate să privească realitatea expansiunii acestor evenimente ca pe unul dintre principalii protagoniști ai sistemului de artă contemporană, dacă nu chiar cel mai important. 

Expozițiile de mare anvergură sunt cu siguranță scena unde se întâlnesc operele de artă, artistul, curatorul, expertul, criticul și publicul. Contextul expozițional și piața produc efectele cele mai semnificative în domeniul promovării artistului, a politicilor culturale și, desigur, a valorii (economice și estetice) a artei în sine. Nu întâmplător, respectând variabilele de evaluare aferente, succesul unei expoziții temporare se măsoară, pe de o parte, pe baza comentariilor liderilor de opinie (critici, curatori, galeriști, artiști, istorici), care exprimă păreri și puncte de vedere în baza expertizei lor și a relațiilor directe cu artiștii, iar pe de altă parte, în baza consimțământului publicului și a numărul de vizitatori care trec pragul expozițiilor.

Rolul marilor expoziții de artă contemporană 

Expoziția este locul cel mai dinamic și mai eficace prin intermediul căruia arta contemporană ajunge la noi toți, nu este o structură paralelă și străină, ci o parte integrantă a procesului artistic. Din această perspectivă, nu trebuie să o privim doar ca pe o expunere a operelor, ci o încercare de a scrie istoria, de a sistematiza idei sau mișcări artistice, de a afirma valori estetice, de a educa publicul și a reprezenta simboluri. Expozițiile, aceste manifestări de sinteză au fost dintotdeauna un teren fertil pentru observarea istoriei și criticii de artă, tocmai prin caracterul lor experimental, temporar și efemer. 

Mai mult decât atât, este de subliniat rolul unor expoziții în calitate de catalizatori pentru o serie de progrese ce au condus la dezvoltarea pieței de artă; creșterea numărului de edituri specializate, creșterea producției de cataloage care conferă durabilitate evenimentelor temporare; publicarea numeroaselor lucrări și studii de specialitate, monografii voluminoase privind expoziții individuale sau de grup care devin un barometru al artiștilor contemporani ce vor intra în istorie; crearea unor campanii de promovare ce oferă artiștilor vizibilitate imediată și schimb economic; modul în care ne raportăm la arta vizuală, care nu mai apare fragmentară, ci antologică, în cazul expozițiilor personale, și nu doar izolată susținând ideea de centru și periferie, ci deschisă, cu caracter universal – în expozițiile colective.

——————————————————————————————————————————–

Articolul complet în The Art of Living nr. 16, număr dedicat artei contemporane. DOWNLOAD