VARA LA SCHI

Cum ne-am hotărât să mergem la schi în toiul verii nu îmi mai amintesc, dar mai are oare importanță de unde ai pornit, odată ce ai reușit să îți împlinești un vis?

Atunci când Europa e toropită de caniculă, America de Sud e un vis pentru cei care vara suferă și numără zilele până când doamna iarnă se întoarce cu zăpada bună pentru schi.

Împreună cu doi prieteni foarte buni am decis ca în plină vară să îi facem o vizită iernii, iar ea a spus că ne primește în Chile.
Fast-forward peste etapele logistice, și iată-mă în mijlocul lunii august, în aeroport la Otopeni, cu schiurile în bagaj, pregătit să plec. Nu e greu să vă închipuiţi cum se uita lumea din aeroport la mine…

La ieșirea din aeroportul din Santiago deja ne înviorasem la gândul că am ajuns acolo unde este iarnă, dar, surpriză: suntem întâmpinaţi de peisaje cu palmieri și temperaturi de primăvară. Ne privim ușor neliniștiţi, însă aveam să aflăm că în America de Sud, în general, zăpada este doar pe munţi, iar în orașe, pe văile care coboară din Anzi și pe coasta oceanului te poţi bucura de toate activităţile specifice celorlalte anotimpuri.

Am pornit către sud pe Ruta 5 care străbate Chile de la nord la sud, fiind coloana vertebrală a transporturilor rutiere. Un drum aproape drept cât puteai să vezi cu ochii și care continua la fel și dincolo de orizont. După vreo 500 de km am ajuns în Nevados de Chillan, unde am stat în prima săptămână, pentru accesul facil la o întindere imensă de teren variat pentru schi în afara pârtiilor. Cazarea în staţiune este polarizată de câteva hoteluri dintre care iese în evidenţă Gran Hotel (5*). Cu o arhitectură aproape perfect integrată în peisaj, cu acces imediat la pârtii, ski-in ski-out, este alegerea cea mai potrivită dacă ești în căutarea confortului și a relaxării după o zi de schi. Noi am preferat să stăm în Las Trancas, un orășel aflat la 10 km de staţiune, pentru o experienţă cât mai autentică și pentru a intra și mai adânc în atmosfera chiliană. Un șir de cabane răspândite de-a lungul drumului de acces către domeniul de schi, cu câteva restaurante rustice și câteva magazine de echipament, Las Trancas ne-a oferit ocazia să cunoaștem oameni foarte interesanţi care lăsaseră în urmă confortul verii europene pentru visul iernii chiliene.

Primele două zile am prins zăpadă întărită, însă prognoza promitea o furtună în curând. Și ce furtună a venit! 40 de ore a nins fără oprire și s-a așezat un strat de cca 1.25m de zăpadă!

În cele două zile cât a nins partea de sus a muntelui a fost închisă din cauza pericolului de avalanșe, dar și din cauza lipsei de vizibilitate, însă Nevados de Chillan este unul dintre puţinele locuri din America de Sud în care există și zone împădurite în domeniul de schi, așa că ne-am putut da în voie printre copaci. Am urcat pe vulcanul Chillan pentru senzaţia unică de a privi în craterul fumegând al unui vulcan adormit și am coborât prin valea Shangri-La înapoi către Nevados de Chillan pentru a ne bucura de izvoarele termale de la Rocanegra Mountain Lodge & Spa.

După prima săptămână am plecat înapoi spre Santiago cu bilanţul net pozitiv. Ne-am abătut spre vest de pe Ruta 5 pentru a intra în faimoasa vale Colchagua la una dintre podgoriile chiliene renumite: Viu Manent. Carmenere El Incidente 2007 este unul dintre cele mai reușite vinuri produse aici, iar gama Single Vineyard impresionează prin Cabernetul Sauvignon 2009. De la Santiago în numai o oră de mers cu mașina am ajuns în “Tres Valles” – “Cele Trei Văi”: La Parva, El Colorado și Valle Nevado. De multe ori aici găsești pârtii întregi închise, închiriate de echipe de schi europene venite pentru a se antrena.

Într-una din seri, la o cină delicioasă în Farellones, stropită din belșug cu Malbec, l-am cunoscut pe Serge, un ghid local, care ne-a dus a doua zi la “Santa Teresita”. Un loc încântător și mai puţin cunoscut, este de fapt un versant lat de 1 km care are un relief foarte variat: culoare, stânci, powder fields, tot ce îţi poţi dori pentru o zi perfectă de schi în afara pârtiilor. Am plecat apoi spre Portillo, o locaţie faimoasă în America de Sud, în care ai șanse egale să întâlnești atât echipe de schiori care se antrenează pentru Cupa Mondială, cât și trupe de freerideri și echipe de filmare. Noi am dat de echipa Austriei de Cupă Mondială și de Tina Maze, dar și de Erik Roner și Chris Davenport cu care am avut plăcerea de a da o tură pe schiuri și de la care am primit câteva sfaturi valoroase. Hotelul Portillo este ca o navă de croazieră ancorată la o altitudine de aproape 2.900 m, cuprinzând tot ce ai nevoie pentru vacanţa de schi all inclusive. Interesant este că atunci când faci rezervarea primești și câteva îndrumări despre viaţa în hotel. Toţi turiștii de aici sunt mai mult decât pasionaţi de schi, în majoritate americani, și toate discuţiile sunt legate de zăpadă, de locurile vizitate și de cele mai bune aventuri petrecute pe munte.

Pantele de la Portillo sunt dominate de piramida de piatră a muntelui Aconcagua (6.962 m, cel mai înalt vârf din emisfera sudică) care te face să simţi și mai puternic măreţia muntelui. Se poate face heli-skiing la Portillo, dar noi am ales să urcăm prin forţe proprii pentru a schia culoarul Super-C cu o diferenţă de nivel de circa 1.200 metri, poate piesa de rezistentă a terenului din afara pârtiilor la Portillo.

După aceasta realizare, pentru că tot eram în zonă, ne-am răsfăţat cu o vizită la podgoria Errazuriz, în Panquehue, despre care nu vă spun mai mult decât că produsele lor domină topurile vinurilor chiliene, în frunte cu Vinedo Chadwick 2007 Cabernet Sauvignon, cotat cu 97 de puncte Parker.

Cele două săptămâni de vacanţă au trecut incredibil de repede, un vârtej de zăpada, enorm de mult pulver, seri pline de povești alături de oameni deosebiţi, stropite cu multe pisco sour sau cu vinuri roșii excepţionale. În lounge-ul aeroportului din Santiago, așteptând să ne îmbarcăm pentru zborul către casă, privirile ni sau întâlnit și toţi trei am avut același gând și am rostit aceeași întrebare: Când ne întoarcem în America de Sud? ?