MAI PUȚIN ESTE MAI MULT
În ultimii ani, datorită felului în care folosim tehnologia, modul nostru de viață a luat-o într-o direcție amețitoare. Totul este pe fast forward. Trăim în secolul vitezei, călătorim în câteva ore dintr-un oraș în altul, dintr-o țară în alta și chiar dintr-un continent în altul; mâncăm repede, vorbim non stop la telefon, suntem mereu conectați la internet ca să nu pierdem cumva vreo informație, totul se întâmplă cu o viteză halucinantă.
Mereu suntem ocupaţi, nu avem timp de nimic și suntem depășiţi de evenimente. Putem să facem tot și vrem să facem tot, căci vrem mereu mai mult. Majoritatea oamenilor muncesc toată viaţa opt ore pe zi, își petrec zilele de concediu, numărate pe muchie, ca să se odihnească după un an întreg de tras la jug, fac credite, cumpără mașini și case pe care nu și le permit, și într-un anumit moment, intraţi în acest carusel al vieţii, uită să trăiască. Lelia și Jeff au decis să iasă din această centrifugă și s-au pensionat înainte de termen, au vândut casa, mașina și mobila, au pus cărţile și muzica într-un depozit și au plecat din Australia, unde duceau o viaţă absolut obișnuită, către America, având intenţia de a cumpăra o ambarcaţiune de croazieră pe care să-și petreacă următorii ani. Lelia este arhitect și a plecat din România în anii ‘80. S-a stabilit în Australia unde l-a cunoscut pe Jeff, pasionat de yachting. Prima barcă pe care au avut-o a fost construită chiar de el. Când am cunoscut-o pe Lelia, prietenă și fostă colegă de facultate cu mama mea, m-a impresionat modestia cu care vorbea despre călătoriile lor. Fire prietenoasă, calmă și echilibrată, mi-a povestit cum a început totul, cum au planificat călătoria cu mulţi ani înainte și cum ei nu i se pare ceva ieșit din comun întrucât sunt mulţi care decid să trăiască în acest fel. Într-o societate în care toţi vrem mai mult, ei au decis să trăiască cu mai puţin. Viaţa pe barcă impune niște limitări și un mod de viaţă minimalist, pentru simplul motiv că nu este suficient loc să transporţi tot ce ţi-ai putea dori. Apa trebuie și ea economisită, fiind o adevărată artă să faci duș, să speli vase, rufe sau să gătești folosind cât mai puţină apă. În toamna anului 2007, după doar trei săptămâni, câteva căutări pe internet și câteva bărci vizitate, au găsit-o: Ivory Moon este un Island Packet, din 1989, care își petrecuse ultimii 15 ani în apă dulce, fiind folosită doar în weekenduri. Astăzi au trecut peste cinci ani de la acel moment în care vieţile lor s-au schimbat total, devenind turiști de profesie, vizitând ţări pe care majoritatea oamenilor le văd doar la National Geographic.
Plecând din Deltaville, Virginia, de unde au cumpărat barca, au luat-o spre Bahamas, Florida, Cuba, Trinidad, Insulele Cayman, Honduras, Belize, Antigua, Guatemala, Brazilia, Mexic, Panama, Columbia, Miami, Bermude. Ceea ce mi s-a părut interesant este nu numai lista impresionantă de ţări ce sună ca o broșură turistică ci modul în care ei au vizitat aceste locuri. Acostau în porturi, își luau rucsacul și plecau să vadă ce era de văzut. Se opreau să doarmă în locuri simpatice, Lelia fiind atrasă de clădirile istorice, care au o poveste de spus. Acest lux, de a vizita pe îndelete, de a intra în contact cu tradiţiile locale, de a vedea cum trăiesc oamenii în anumite zone ale lumii, de a merge la piaţă, la târg și de a se integra puţin printre localnici, este total diferit de modul tradiţional de a vizita o ţară exotică, într-un “All Inclusive” cu multe stele. După trei ani și jumătate în Caraibe și pe lângă, au traversat Atlanticul către Azore, urmând plimbări prin Portugalia, Spania și Maroc. Toate poveștile lor sunt disponibile pe blogul cruisingmoon.wordpress.com
După discuţiile cu Lelia mi-am dat seama că aveam o percepţie total greșită despre ce înseamnă să trăiești pe o barcă. În afară de modul de viaţă simplu, cu puţine obiecte în jur și mai mult timp la dispoziţie pentru lucrurile plăcute, cum ar fi gătitul, pescuitul, vizitatul, nu mă gândeam că cei care aleg acest mod de a trăi au și o viaţă socială activă. În fiecare port în care au oprit și-au făcut prieteni noi, cu o parte dintre ei ţinând legătura și întâlnindu-se ulterior. Există comunităţi ale cruiserilor din diferite zone, cu forumuri de specialitate.
Se organizează petreceri pe diferite insule sau chiar pe apă, unind mai multe dinghy-uri (bărcile mici, gonflabile, cu care te duci la mal în porturile în care trebuie să acostezi în larg) și formând insule artificiale
temporare. Nu-mi imaginam modul în care tehnologia – respectiv internetul, comunicaţia radio și un instrument despre care iarăși nu știam să existe, care se numește SSB și este folosit foarte tare în cruising pentru că permite accesul la prognoza meteo fără a folosi internetul – face ca oameni de pe bărci diferite să poată comunica în permanenţă și să își dea detalii legate de vreme, poziţie sau chiar să stabilească întâlniri. Citind blogul lor veţi vedea că pe barcă mereu se
strică ceva. Mereu este ceva de reparat sau de îmbunătăţit. Tot cu ajutorul internetului este acum ușor de localizat unde se poate găsi piesa de schimb disponibilă. Zile întregi petrecute în diferite porturi pentru reparaţii sunt un prilej de a vizita locuri noi și de a cunoaște oameni noi.
Într-adevăr, după cum spunea Lelia, nu este ceva ieșit din comun ce fac ei. Sunt mulţi alţii care o fac, unii cu copii mici, alţii în solitar. Unii caută liniștea, alţii aventura, fiecare are un motiv pentru care a ales să trăiască pe o barcă. Privit dintr-un anume unghi poate părea chiar ceva normal. Evident că nu am putea cu toţii să vindem tot și să ne mutăm pe bărci, dar cred că putem încerca să ne mai oprim un pic din goana cotidiană și să ne bucurăm de lucrurile care ne plac cu
adevărat. Să găsim fiecare Ivory Moon-ul nostru și să folosim tehnologia disponibilă în această lume rapidă pentru a petrece momente plăcute, căci timpul trece la fel de repede, indiferent cât de intens trăim.
