De la saloane de artă la târguri internaționale

În timp ce evenimentele culturale periodice de tipul bienalelor și trienalelor au un puternic caracter conceptual, scenografic, exaltând la maxim latura scolastică și rafinamentele profesiilor de specialitate, târgurile de artă au un interes comercial specific și imediat, pe care bienalele nu îl posedă în mod necesar. În schimb, ambele tipuri de evenimente sunt structuri instituționale de mari dimensiuni, concepute pentru a prezenta opere de artă în context internațional.

Ele cuprind adesea sute, poate chiar mii de exponate din diferite categorii artistice, de la pictura și sculptura înțelese în cel mai tradițional mod, până la instalațiile de avangardă și arta video post-modernă.

Ambele structuri expoziționale au istorii datând de mai multe decenii, ceea ce face cu atât mai clară imaginea transformării profunde petrecute de-a lungul timpului, datorată globalizării progresive a lumii moderne.

În virtutea expansiunii pieței de artă contemporană, care câștigă o pondere tot mai importantă în economia globală, târgul, înțeles ca expoziție comercială de artă, îmbogățită cu evenimente colaterale, dezbateri și conferințe, recunoașteri oficiale semnalează o transformare a conceptului de expoziție însăși. Pe de altă parte, de necontestat este și dezbaterea despre granița dintre expoziție și târg.

Criticii contemporani au încercat să separe semnificația expoziției de cea a târgului sau cel puțin să facă distincția între ele prin intermediul criteriilor de selecție a lucrărilor și artiștilor, care, de multe ori coincid. Pentru a fi un martor al timpului său, și, prin urmare, demn de a atrage asupra sa interesul și atenția publicului, expoziția de artă internațională trebuie să construiască, prin selectarea lucrărilor de artă și dispunerea lor în spațiu, o viziune asupra lumii, o dezbatere despre istorie și interpretarea critică a aspectelor vieții contemporane. Astfel, complexitatea expunerii devine direct proporțională cu complexitatea problemelor și întrebărilor pe care le ridică.

Fără îndoială târgul de artă nu este doar un dens circuit de informații, evenimente și saloane – satelit, ci și locul în care capitalul relațional pe care se bazează întregul sistem al artei contemporane (relațiile dintre profesioniști și colecționari, pasionați) se materializează în modul cel mai evident.

De la sfârșitul anilor 1980, noul val de manifestări expoziționale internaționale a creat o legătură foarte strânsă cu istoria și mecanismele de dezvoltare economică, socială, politică și culturală (putem aminti aici doar câteva dintre evenimentele cruciale ce au marcat istoria: sfârșitul Războiului Rece, căderea zidului Berlinului, dizolvarea regimurilor totalitare din Europa de Est, abolirea Apartheid-ului din Africa de Sud, deschiderea pieței din China și dezvoltarea sa economică, deschiderea Emiratelor Arabe Unite către turismul internațional, creșterea exponențială a Indiei). Aceste schimbări nu numai că au contribuit enorm la extinderea granițelor artei contemporane (limitată în mod tradițional în lumea occidentală), dar, încearcă să răspundă și întrebărilor legate de obiectivele expozițiilor internaționale majore, asupra rolului lor ca platforme de comunicare globală.

——————————————————————————————————————————–

Interviul complet în The Art of Living nr. 16, număr dedicat artei contemporane. DOWNLOAD