Muzeul Național de Artă Contemporană – Interviu cu Călin Dan, director general
Absolvent al Institutului de Arte Plastice “N. Grigorescu”, Secția Istoria și Teoria Artei din București, artist, critic de artă, curator și muzeograf, Călin Dan a început un prim mandat de Director general al Muzeului Național de Artă Contemporană în iulie 2014. Acesta a activat ca redactorșef al revistei ARTA (1990-1994), director artistic al Centrului Soros pentru Artă Contemporană, București (1992-1995) și ca lector în cadrul Academiei de Artă din București, Departamentul Foto-Video (1991-1995). În 1990, Călin Dan fondează grupul subREAL împreună cu Josif Kiraly și Dan Mihălțianu. Stabilit la Amsterdam din 1995, și-a continuat activitatea în cadrul grupului subREAL. Membru CIMAM, acesta a fost invitat să conferențieze pe teme legate de arta contemporană și managementul muzeelor în România, Slovenia, Croația, Germania, Japonia, Marea Britanie, Olanda, Austria, Finlanda, Suedia, Statele Unite ale Americii etc.
V-ați întors în România după 20 de ani petrecuți în Amsterdam și în 2014 ați preluat conducerea, prin concurs, a singurei instituții de stat dedicate artei contemporane din România – Muzeul Național de Artă Contemporană (MNAC). Din perspectiva dumneavoastră ca artist și critic cum se raportează acum la 26 de ani de la Revoluție artiștii contemporani la libertatea de expresie?
Libertatea de expresie este principial garantată. Ea este limitată însă de factorul economic și de exploatarea acestuia în folosul diverselor grupuri de interese, fie ele profesionale, fie politice. Criticul și artistul pot spune ce vor, dar rezonanța va fi controlată de către cei care controlează mediile de diseminare și comunicare. Dincolo de administrarea la nivel individual (social media), nimeni nu poate spune că are acces liber la canalele media. Asta în ceea ce privește partea de marketing al ideilor. În ceea ce privește discursul specific, adică producția artistică, ea este supusă unor reguli de piață destul de strâmte, în măsura în care statul nu se implică semnificativ în sprijinirea producției independente, și în măsura în care nu exită un cadru legislativ și economic de stimulare a spațiilor de expunere mici și mijlocii.
Care sunt direcțiile prioritare pentru MNAC în următorii doi ani?
În viitorul apropiat, MNAC își propune un proces complex de auto-analiză, cu ajutorul unor specialiști din afara țării, analiză din care să rezulte noi strategii de poziționare pe scena autohtonă și internațională. În plus, dorim să depășim situația bizară în care creșterea colecției a fost complet blocată în ultimii nouă ani. Dorim de asemenea să extindem conceptul de cultură vizuală în numele căruia funcționează instituția, incluzând direcții noi de programe, complementare celor existente.
Care au fost provocările la nivelul artistic și managerial pe care le-ați întâmpinat la conducerea MNAC?
Provocările au fost multiple – de la refacerea structurii instituționale, la redistribuirea responsabilităților în funcție de abilitățile fiecărui angajat, la stabilirea unui program curatorial cu un cuantum ridicat de previzibilitate, la refacerea inventarelor patrimoniului mobil și re-proiectarea depozitelor, până la căutarea unor soluții sustenabile de reabilitare a celor trei sedii ale MNAC.
——————————————————————————————————————————–
Interviul complet în The Art of Living nr. 16, număr dedicat artei contemporane. DOWNLOAD
