Cele mai importante bienale și trienale din lume

Bienala de la Veneția 

– Mai mult de un secol pentru cea mai faimoasă scenă a artei contemporane – 

Lansare: 1895 

Frecvență: la 2 ani 

Ediția precedentă: cea de-a 56-a, în anul 2015 

Curatorul ediției precedente: Okwui Enwezor 

Țări participante: 88 

Artiști: peste 150 

Prezență publică: peste 475.000 de vizitatori 

Bienala de la Veneția a fost fondată în anul 1895 și este în prezent cel mai renumit și complex eveniment cultural internațional, cuprinzând cele mai multe domenii artistice. Bienala, care stă în prim-planul cercetării și promovării noilor tendințe în arta contemporană, organizează expoziții și documentări în toate sectoarele sale specifice: artă (din 1895), arhitectură (din 1980), cinema (din 1932), dans (din 1999), muzica (din 1930) și teatru (din 1934). 

Începând cu anul 1998, de când Paolo Barrata a preluat conducerea, Bienalele de artă și de arhitectură nu mai sunt simple expoziții organizate cu contribuția Pavilioanelor Naționale, ci se sprijină pe trei piloni importanți: expozițiile Pavilioanelor Naționale, fiecare cu propriul său curator și proiect; Expoziția Internațională curatoriată de curatorul Bienalei, ales în mod special pentru această sarcină; evenimentele conexe, aprobate de directorul Bienalei. 

Bienala de Artă de la Veneția a fost recunoscută ca lider mondial al expozițiilor de artă contemporană, iar țările participante au crescut de la 59 în anul 1999 la 89 în 2015. La fel de recunoscută este și Bienala de Arhitectură. 

Începând cu cea de-a doua ediție, Bienala de la Veneția a introdus câteva elemente de noutate, cum este Premiul Criticilor, care a stimulat redactarea de articole și analize ce au determinat creșterea vizibilității și a calității evenimentului, lansarea unor opere devenite celebre (de exemplu, Giuditta II a lui Gustav Klimt), expunerea picturii franceze a anilor 1930 – peisagiștii Corot și Millet, expoziția personală a lui Auguste Rodin. De la cea de-a cincea ediție au fost introduse artele decorative și Salonul Refuzaților.

Documenta – 

Transformarea artei universale – 

Lansare: 1955 

Frecvență: la 5 ani 

Ediția viitoare: cea de-a 14-a, în perioada 8 aprilie 2017 – 16 iulie 2017 la Atena și 10 iunie 2017 – 17 septembrie 2017 la Kassel 

Curatorul ediției viitoare: Adam Szymczyk 

Tema: Learning from Athens 

Artiști: în jur de 300 

Prezență publică: 905.000 vizitatori (în 2012) 

Inițiată în 1955 de pictorul și profesorul Arnold Bode, Documenta este astăzi, alături de Bienala de la Veneția, unul dintre cele mai importante evenimente internaționale dedicate artei moderne și contemporane, chiar dacă se organizează la fiecare cinci ani, în micul oraș german Kassel. Este poate printre puținele evenimente de gen care își păstrează până în zilele noastre caracterul său unic, prin faptul că se reinventează odată cu fiecare ediție, curatoriată de fiecare dată de specialiști diferiți. Inițial și-a propus să lovească interdicția impusă de nazism asupra așa-numitei arte decadente și unificarea țării divizate geopolitic din perspectiva culturală – nu întâmplător Kassel a fost ales ca locație, fiind orașul din centrul Germaniei. 

După perioada dictaturii naziste și a întunericului cultural impus de aceasta, se dorea reconcilierea vieții publice germane și readucerea ei la ritmul artistic modern internațional. În consecință, a favorizat dezvoltarea celor mai importante grupări artistice începând cu primele decenii ale secolului XX: fovismul, expresionismul, cubismul, gruparea Der Blaue Reiter, futurismul, curentul Pittura Metafisica. Arnold Bode a valorizat operele de artă în ruinele Muzeului Fridericianum, și astăzi clădirea principală ce găzduiește evenimentele Documenta. Tot lui îi aparține și denumirea expoziției, Documenta, o sugestie asupra termenului care face referire la actul documentar, evocând semnificația unor evenimente care iși doreau să exploreze arta modernă. 

Prima ediție s-a concentrat asupra artei abstracte a anilor 1920 – 1930 și a expus artiști importanți precum Picasso și Kandinsky. În timp, expoziția s-a orientat spre arta contemporană. Între 1955 și 1992, Documenta a fost găzduită exclusiv de Muzeul Fridericianum din Kassel, iar din 1992 arhitecții Jourdan și Müller au conceput o sală de expoziție specială, dedicată evenimentului. Cei peste 1.400 de metri pătrați de spațiu de expunere găzduiesc și alte evenimente și conferințe pe tot parcursul anului. 

Dar expoziția nu s-a limitat neapărat la un spațiu strict, ci tinde să se extindă în tot orașul. De exemplu, în 2012, 30 de artiști și-au expus operele în aer liber, la Auepark. Sculptura – copac a lui Giuseppe Penone instalată acolo din 2010, Oameni mergând spre cer – sculptura din 1992 creată de Jonathan Borofsky sau lucrarea 7.000 de stejari a artistului german Joseph Beuys au fost absorbite în peisajul din Kassel. 

Joseph Beuys a avut un rol-cheie în modelarea perspectivei politice a Documentei: el a pledat cu convingere pentru un format care să respecte în același timp ambele idei de incluziune și diferențiere, încercând să rupă abordarea eurocentristă a expoziției. Îngrijorat că artiștii și publicul percepeau cultura dintr-o perspectivă strict occidentală, el a transformat Documenta într-o platformă care oferă o reprezentare globală a culturii. Okwui Enwezor, primul director de culoare, de origine africană a îmbrățișat inițiativa multiculturală a lui Beuys și a explorat-o prin proiectul numit Platforma 5. Astfel, cea de-a noua ediție a ridicat problema modului în care arta contemporană tratează nenumăratele divergențe culturale, sociale și politice, tranzițiile, transformările, fisurile și consolidările instituționale la nivel mondial. 

În ultimele ediții, Documenta s-a extins în întregul oraș, folosind 32 de locații (la expoziția din 2012). Spre deosebire de majoritatea evenimentelor artistice de amploare, aceasta se distinge printr-o abordare curatorială imperios intelectuală, care a născut dezbateri în rândul criticii de specialitate. Cu toate că este mai săracă în dineuri și petreceri, care aduc un plus de farmec celorlalte expoziții de gen, Documenta reușește să adune un public foarte numeros, generând idei și creând efervescență în rândul artiștilor moderni. Criticii de artă au atras atenția asupra anumitor bariere în fața marelui public, datorate mesajului cu conținut foarte elevat și au concluzionat că, dacă se dorește o schimbare socială în sens larg, este nevoie de atenuarea mesajelor intelectual-ezoterice pentru a facilita accesul unui public mult mai larg.

Manifesta 

Lansare: 1996 

Frecvență: la 2 ani 

Ediția curentă: cea de-a 11-a, 11.06.2016 – 18.09.2016, la Zürich 

Curatorul ediției curente: Christian Jankowski 

Tema: What people do for money – some joint ventures 

Țări participante: peste 40 

Prezență publică: peste 2,5 milioane de vizitatori în cei 20 de ani 

Manifesta este expoziția de artă contemporană europeană itinerantă, care se desfășoară la fiecare 2 ani, începând din 1996, de fiecare dată într-un alt oraș: Rotterdam (1996), Luxembourg (1998), Ljubljana (2000), Frankfurt (2002), San Sebastian (2004), Nicosia (2006 – anulată), Trentino – Tirolul de Sud (2008), Murcia, în parteneriat cu Africa de Nord (2010), Limburg (2012), St. Petersburg (2014), Zürich (2016), Palermo (2018).

Manifesta se distanțează de ceea ce sunt adesea considerate centrele dominante de producție artistică, încercând să propună o atmosferă culturală mai proaspătă. Aceasta presupune inovații în practicile curatoriale, modele expoziționale și educative. 

Fiecare ediție cuprinde o serie de activități extinse pe o perioadă de doi sau chiar mai mulți ani și include publicații, întâlniri, discuții și seminarii ce au loc în diverse locații din Europa și zonele învecinate, culminând cu finalul celor trei luni de expoziție din orașul gazdă. Astfel, Manifesta creează o interfață fezabilă între dezbaterile artistice și intelectuale internaționale, concentrându-se pe calitățile și particularitățile locului dat. 

Pentru prima dată în istoria sa, bienala europeană a artei contemporane este curatoriată de un singur artist. Christian Jankowski a fost ales în calitate de curator pentru a realiza un portret socio-politic și cultural al orașului Zürich; conceptul său pune față în față artiști internaționali și localnici din diverse domenii profesionale. Dintr-o listă cu peste o mie de profesii, cei treizeci de artiști participanți au fost rugați să aleagă o meserie pe care fiecare o consideră cea mai inspiratoare pentru sine. Apoi, echipa condusă de Christian Jankowski i-a ales pe reprezentanții cei mai potriviți ai profesiilor selectate ca “gazde” și i-a prezentat artiștilor. Aceștia petrec timpul împreună și dezvoltă o relație care va avea ca destinație finală o operă de artă. O parte a celor rezultate este prezentă în locul de desfășurare a acțiunii și cealaltă este instalată în instituții artistice din oraș. Tema ediției din acest an este un experiment colectiv, al identității orașului, concentrat pe relația dintre producția / creația artistică și munca văzută în cele mai diverse sensuri ale sale. 

Fiecare joint-venture se desfășoară în trei locații: o instituție de artă, un loc dedicat artei; un spațiu satelit, apropiat de locul de muncă al gazdei; Pavilionul Reflecțiilor, creat special pentru Manifesta 11, unde fiecare proiect va fi înfățișat sub forma unui film. În plus, pe durata acestei ediții, Cabaret Voltaire, locul de naștere al dadaismului, va fi transformat în scenă pentru reprezentațiile de performance ale grupurilor astfel create.

Bienala de la São Paulo 

Lansare: 1951 

Frecvență: la 2 ani 

Ediția curentă: a 32-a ediție, 07.09.2016 – 11.12.2016 

Tema ediției curente: Incerteza Viva (Live Uncertainty) 

Curatorul ediției curente: Jochen Volz 

Țări participante: 33 

Artiști: 81 

Prezență publică: în jur de 8 milioane de vizitatori în total (până la cea de-a 32-a ediție) 

Fondată în 1951, Bienala de la São Paulo este a doua cea mai veche bienală după cea de la Veneția, care i-a servit drept model. Întemeiată de omul de afaceri italo-brazilian Ciccillo Matarazzo (1898 – 1977), din anul 1957 aceasta a avut loc în pavilionul de 30.000 de metri pătrați din Parque do Ibirapuera, ce aparține industriașului și proiectat de Oscar Niemeyer și Hélio Uchôa, fiind, de asemenea, și locația celui mai mare târg de artă din țară, SP-arte. 

In 1962 Fundația Bienalei de la São Paulo a fost înființată și reia organizarea Bienalei, care până atunci se aflase sub conducerea Muzeului de Artă Modernă din São Paulo (MAM – SP). De la început obiectivele Bienalei au fost de a face arta contemporană cunoscută în Brazilia, să faciliteze accesul brazilienilor la scena artistică internațională și să încerce să facă și în São Paulo un important centru de artă. Bienala aduce arta braziliană mai aproape de publicul internațional și vice-versa. 

Ediția curentă își găsește tema și titlul în realitatea Braziliei descumpănită de incertitudini, pe fundalul unei recesiuni severe, a instabilității politice și a celei mai ridicate rate a inflației din ultimii 12 ani. “Arta se hrănește din incertitudine, noroc, improvizație și speculații. Noi căutăm să înțelegem diversitatea, să privim necunoscutul și să supunem îndoielii ceea ce presupunem a fi cunoscut. Privim diferitele științe ale lumii contemporane ca fiind complementare, nu excluzându-se una pe cealaltă”, spune chiar curatorul Bienalei de anul acesta, Jochen Volz. Noțiunea de incertitudine face parte din repertoriul diferitelor discipline – de la matematică la astronomie, trecând prin lingvistică, biologie, sociologie, antropologie, istorie și educație. Spre deosebire de ceea ce se întâmplă în alte domenii, totuși, incertitudinea din artă sugerează dezordine, luând în considerare ambiguitatea și contradicția.

Bienala de la Whitney – 

Show-ul de artă americană – 

Lansare: 1932 

Frecvență: la 2 ani (deși într-o anumită perioadă se organiza anual) 

Ediția viitoare: cea de-a 78-a, în 2017 

Curatorul ediției viitoare: Christopher Y. Lew și Mia Locks 

Țări participante: 13 

Artiști: peste 150 

Prezență publică: peste 475.000 vizitatori 

Cel mai important eveniment expozițional din Statele Unite ale Americii, Bienala de la Whitney este în cea mai mare măsură dedicată artiștilor tineri, cu mai puțină notorietate, aflați în expunerea Muzeului de Artă Americană Whitney din New York. Seria evenimentelor a fost inițiată de Gertrude Vanderbilt Whitney în 1932, ca expoziții anuale, devenind bienală din 1973. La inceputul acestui an, muzeul a anunțat că organizarea expoziției ce trebuia să aibă loc în 2016 va fi mutată în 2017, cu scopul de a permite echipei curatoriale să-și adapteze proiectul la noua clădire a muzeului. Proiectată de arhitectul Renzo Piano, clădirea Whitney din Manhattan Meatpacking District include aproximativ 50.000 de metri pătrați de galerii la interior și 13.000 de metri pătrați de spațiu de expunere în aer liber și terasă. Evenimentul găzduit de clădirea asimetrică din oțel și beton este cel mai bun barometru al pieței de artă americane.

Carnegie International 

Lansare: 1896 

Frecvență: de la 3 la 5 ani 

Ediția precedentă: cea de-a 56-a, în 2013 

Curatorii ediției precedente: Daniel Baumann, Dan Byers și Tina Kukielski 

Ediția viitoare: cea de-a 57-a, în 2018 

Curator al ediției viitoare: Ingrid Schaffner 

Țări participante: 19 

Artiști: 35 

Prezență publică: peste 150.000 de vizitatori

Când marele industriaș american Andrew Carnegie a fondat Institutul Carnegie în 1895, una dintre ambițiile sale îndrăznețe a fost de a crea un muzeu de artă modernă, ca parte a institutului. Seria de expoziții pe care a creat-o va deveni pivotul acestui sistem. Prin intermediul expoziției, Carnegie a căutat să educe publicul, să atragă lumea artei la Pittsburgh și, mai presus de toate, să construiască o colecție permanentă prin achiziționarea “marilor maeștri de mâine”. 

La doar un an de la prima Bienală de la Veneția, expoziția de lansare din 1896 a expus lucrările marilor artiști moderni, de la Vincent van Gogh, Auguste Rodin și James Whistler până la Nicole Eisenman, Frances Stark și Phyllida Barlow. Pus în scenă la fiecare trei până la cinci ani, evenimentul a evoluat de la o inițiativă didactică menită să prezinte publicului american cele mai bune opere de artă din întreaga lume, la o ocazie de afirmare cu adevărat internațională pentru unele dintre cele mai mari nume de artiști.

Misiunea Carnegie International a rămas constantă de-a lungul anilor, dar a luat mai multe forme. În 1896, expoziția a fost concepută ca o introspecție anuală și a fost prezentată ca Expoziția Anuală. Până în 1927, când Henri Matisse a câștigat premiul întâi și a fost afirmată cu adevărat recunoașterea pentru un artist modern, destul de puține lucrări de avangardă au apărut în cadrul acestor expoziții. Abia în anii 1950, Carnegie International a evoluat într-o prezentare influentă a avangardei, dovedind o evoluție semnificativă. Multe lucrări ale celor mai mari artiști europeni au fost achiziționate pentru colecțiile muzeelor de la expozițiile internaționale ale vremii. În 1950 expoziția a devenit bienală, iar în 1955 trienală. Carnegie International a fost reinstituită ca documentare principală a artei contemporane din Statele Unite ale Americii, cu celebrele expoziții din 1985 (când a fost instituit și Premiul Carnegie), 1988 și 1991. Din 1963 Institutul devine Carnegie Museum of Art. 

Ediția din 2013, pentru prima dată concepută de o echipă de 3 curatori a avut trei teme principale, menite să creeze un dialog direct între operele de artă și spectatori: o expoziție bogat ilustrată despre arhitectura spaților de joacă de după război, expusă într-un loc de joacă dispus în fața intrării Muzeului; o reinterpretare ambițioasă a colecției permanente de artă modernă și contemporană a Muzeului Carnegie, ce a explorat istoria și moștenirea manifestărilor Carnegie; extinderea perspectivei de a include în circuitul expozițional și a vecinătăților orașului Pittsburgh, unde se desfășoară.

Bienala de la Sharjah (Emiratele Arabe Unite) 

Lansare: 1993 

Frecvență: la 2 ani 

Ediția precedentă: a 12-a ediție, în 2015 

Tema: The past, the present, the possible 

Curatorul ediției precedente: Eungie Joo 

Țări participante: 25 

Artiști: peste 50 

Prezență publică: 90.000 de vizitatori 

Ediția următoare: martie-iunie 2017 

Curator: Christine Tohme 

Deși Emiratele Arabe Unite au cunoscut o explozie a instituțiilor de artă în ultimul deceniu, Bienala din Sharjah este printre cele mai vechi manifestări culturale din regiune, lansată în 1993. Dintr-o expoziție tradițională, regională, a devenit un eveniment recunoscut internațional. Fondat de către Departamentul de Cultură și Informare Sharjah, din 2009 Bienala a fost preluată de către Sharjah Art Foundation, care organizează între bienale și programe de artă vizuală adiacente. 

Fiecare ediție este organizată în jurul unei teme care poate fi fie foarte conceptuală, precum în 2011 – curatorii Suzanne Cotter și Rasha Salti, împreuna cu Haig Aivazian au optat pentru tema “Plot for a Biennial”, având un discurs expozițional narativ – sau evident politică, precum ediția din 2007 cu tema “Still Life:. Art, Ecology and the politics of change“. Bienala din Sharjah menține întotdeauna un echilibru între caracterul său internațional și particularitățile specifice lumii arabe, atrăgând curatori de top, cum este Eungie Joo.

Bienala de la Istanbul 

Lansare: 1987 

Frecvență: la 2 ani 

Ediția precedentă: a 14- a ediție în 2015 

Curatorul ediției precedente: Carolyn Christov-Bakargiev 

Țări participante: 33 

Artiști: 88 

Prezență publică: peste 115.000 de vizitatori (în 2015) 

Înființată în 1987, primele două ediții ale Bienalei din Istanbul au fost organizate de Beral Madra, un curator și critic local, dar cu deschidere la nivel mondial și o structură tipică, ce reunește sub o unică temă câteva zeci de artiști internaționali. 

În 2012, Fundația pentru Cultură și Artă din Istanbul (à„°KSV) a lansat prima bienală de design, care își propunea să exploreze o arie largă de domenii, de la studii urbane la arhitectură, design industrial, design grafic, modă și celelalte discipline creative relevante. 

Una dintre cele mai importante intersecții culturale ale lumii, orașul Istanbul a beneficiat de-a lungul anilor de activitatea multor curatori importanți, atrași de locația strategică a Turciei între Europa, Asia și Orientul Mijlociu.

Bienala de la Lyon 

Lansare: 1991 

Frecvență: la 2 ani 

Ediția curentă: a 13-a ediție în 2015 – 2016 

Curatorul ediției curente: Thierry Raspail 

Artiști: 52 

Prezență publică: peste 200.000 de vizitatori 

Lansată în anul 1991 de către Thierry Raspail, directorul Muzeului de Artă Contemporană al orașului, Bienala din Lyon se află printre primele evenimente de profil din Franța. Curatorii au abordat de-a lungul timpului subiecte de sinteză existențiale precum exotismul (Jean-Hubert Martin, 2000), temporalitatea (Le Consortium de Dijon, 2003) sau timpul (Nicolas Bourriaud și Jérôme Sans, 2005), care operează cu concepte cheie tematice selectate de Raspail. Perioada 2015-2019 se concentrează pe “modernitate”. A fost inaugurată de către Ralph Rugoff, directorul Hayward Gallery din Londra și va fi continuată în 2017 de Emma Lavigne, pe aceeași temă. Fiecare ediție a Bienalei din Lyon este ocazia de a explora o temă specifică – istoria, globalizarea, timpul etc.

Bienala de la Havana 

Lansare: 1984 

Frecvență: la 2 sau la 3 ani – deși a fost o bienală până în 2012, în 2013 a fost anunțată amânarea ediției 2014 în anul următor și faptul că expoziția se va organiza din trei în trei ani. 

Ediția precedentă: a 12-a ediție, în 2015 

Curatorul ediției precedente: echipa curatorială de la Havana’s Wifredo Lam Contemporary Art Center 

Tema: Between the Idea and Experience 

Țări prezente: 45 

Artiști: 180

Inițiată în anul 1984, Bienala de la Havana se remarcă prin atenția exclusivă acordată artiștilor non-occidentali. Ediția inaugurală a inclus numai artiști din Caraibe și America Latină, cu deschidere către edițiile ulterioare extinse și la artiști din Orientul Mijlociu, Africa și Asia. Printre caracteristicile specifice Bienalei cubaneze se numără și politica sa curatorială: fiecare ediție este coordonată de o echipă curatorială a Centrului de Artă Contemporană Wifredo Lam din Havana, spre deosebire de tipologia celorlalte bienale, care presupune permanenta selecție a unor curatori celebri. Astfel, Bienala de la Havana nu urmează întotdeauna parcursul comun al evenimentelor similare. Selecția se face prin invitație directă adresată artiștilor, nu este un concurs deschis pentru candidați.

Tematici precum tensiunile existente între tradiție și contemporaneitate, procesele istorice de colonizare, relațiile dintre artă și societate, individul și memoria lui, comunicarea umană în fața dezvoltării tehnologice și dinamismul culturii urbane au fost subiecte de interes deosebit pentru Bienală.

Bienala de la Berlin 

Lansare: 1996 

Frecvență: la 2 ani 

Ediția curentă: a 9-a ediție, în 2016 

Curatorul ediției curente: grupul DIS (Lauren Boyle, Solomon Chase, Marco Roso, David Toro) 

Fondată în 1996 de Klaus Biesenbach, directorul Institutului de Artă Contemporană KW și un grup de colecționari de artă, expoziția din Berlin este inspirată tot de modelul Bienalei din Veneția. Berlin, una dintre capitalele culturale ale întregii lumi, atrage atenția asupra tinerilor artiști în primul rând, fiind înt-o măsură mai mică o manifestare tematică de amploare. O putem privi ca pe un laborator de artă, unde artiștii cei mai noi au posibilitatea să devină cunoscuți publicului larg.

Bienala din Sydney 

Lansare: 1973 

Frecvență: la 2 ani 

Ediția curentă: cea de-a 20-a ediție, în 2016 

Tema: The future is already here — it’s just not evenly distributed 

Curatorul ediției curente: Stephanie Rosenthal și grupul curatorial Attaches 

Artiști: peste 1.600 de artiști de la început și până acum din peste 100 de țări partipante 

Prezență publică: 665.000 de vizitatori (în 2014)

Bienala din Sydney este cel mai mare și cel mai interesant eveniment de artă vizuală din Australia. Prezintă o expoziție de 3 luni însoțită de o mulțime de evenimente asociate: întâlniri cu artiștii, forumuri, show-uri de performance, tururi ghidate cu acces liber pentru public, aducând proiecte de interes general în multe locații din jurul orașului Sydney, în locuri convenționale, cum sunt Muzeul de Artă Contemporană și galeria de artă din New South Wales, precum și Grădinile Botanice Regale sau chiar o fostă închisoare pe insula Cockatoo, cheiuri renovate în Walsh Bay și Opera din Sydney. 

DAK`ART 

Lansare: 1992 

Frecvență: la 2 ani 

Ediția curentă: a 12-a ediție, în 2016 

Curatorul ediției curente: Simon Njami 

Artiști: 65 din 24 de țări 

Tema ediției curente: The city in the blue daylight

Concepută inițial în 1989 ca o bienală care să alterneze arta vizuală cu literatura, Bienala de la Dakar se dedică din 1996 exclusiv artei contemporane africane. Ediția DAK’ART din acest an a celebrat o serie de artiști africani importanți, care au trecut în neființă în ultimele șase luni: Oumar Ly (Senegal), Souleymane Keita (Senegal), Amadou Sow (Senegal), Ismaila Manga (Senegal), Sidy Diallo (Senegal), Leila Alaoui (Maroc) și Kiripi Katembo (Congo). În plus, expoziția dorește să arate caracterul internațional al artei africane, inspirată de particularitățile culturii sale. Expoziția cuprinde inclusiv sculptură africană, forme postmoderniste, dar și expoziții de artă tradițională tribală.

Bienala de la Liverpool 

Lansare: 1998 

Frecvență: la 2 ani 

Ediția curentă: a 9-a ediție, în 2016 

Artiști: 44 

Unul dintre cele mai importante evenimente din Regatul Britanic este strâns legat de reinventarea unui oraș care pune la dispoziție o mulțime de clădiri pustii, părăsite, spații excelente și neobișnuite pentru expoziții de artă. Printre acestea se numără și lucrarea spectaculoasă a lui Richard Wilson, Turning the Place Over (2008), pentru care artistul taie și răsucește o secțiune din fațada unei clădiri ruinate. Bienala explorează ficțiuni, povestiri și istorii, punându-le spectatorilor în fața ochilor o călătorie prin timp și spațiu, schițând trecutul, prezentul și viitorul orașului.

Bienala din Shanghai 

Lansare: 1996 

Frecvență: la 2 ani 

Ediția curentă: a 11-a ediție, în perioada noiembrie 2016 – martie 2017 

Tema: Why not ask again?

Bienala din Shanghai oferă un schimb internațional de idei și reunește artiști, curatori, scriitori, teoreticieni și susținători de artă din întreaga lume. Bienala a devenit un spațiu critic al dialogului în cadrul unei piețe de artă aflată în expansiune. În plus, bienala subliniază rolul tot mai important al producției artistice în regiunea Asia-Pacific.