Cum explicăm arta copiilor? (partea I) Alexandru Pribeagu: “Singurul lucru pe care trebuie să-l facem este să prezervăm curiozitatea copiilor”

Ca publicație care încearcă mereu să surpindă o “artă de a trăi”, ne-am întrebat adesea cum se poate explica cel mai bine arta copiilor, mai ales în formele ei de exprimare contemporană – a căror receptare se lovește, în cel mai fericit caz, de nedumerire și, adesea, de reticență.

Dacă ar fi doar pentru “oamenii mari”, nu ar mai fi nenumărați copii cu înclinații artistice, nu-i așa? Iar cei mai mici dintre noi se cuvin feriți de așa-zisele exprimări artistice care scandalizează cu orice preț, de kitsch, dar nu de arta în sine.

Cu siguranță, copii pot fi tot atât de atrași de artă precum adulții, dar trebuie să știm cum să le-o prezentăm. Probabil că manualele și prelegerile rămân inutile, câtă vreme cei mici (viitori artiști sau doar iubitori de artă) nu sunt puși în situația de a-și exersa talentele.

Pentru a găsi cât mai multe răpsunsuri relevante la întrebarea din titlu, începem o serie de articole – punând întrebarea unor oameni pasionați, deopotrivă, de artă, dar și de lucrul cu copiii.

Primul nostru interlocutor este Alexandru Pribeagu, actor cu experiență în România și Franța și lector la Atelierul de expresivitate corporală prin teatru de improvizație, susținut la Fundația Calea Victoriei. Iată opiniile sale:

“Dacă ar fi să explicăm arta unui copil, cred că ar însemna să-i alterăm acea puritate pe care noi adulții am pierdut-o. Plecând de la principiul că arta nu se explică în prima fază, ci este un cumul de stări, senzații, prin asocieri și circumstanțe diverse, cred că singurul lucru pe care trebuie să-l facem este să prezervăm curiozitatea copiilor și să-i lăsăm să descopere cât mai liberi universul înconjurător. Altfel spus, copiii trebuie stimulați și încurajați în a-și dezvolta singuri simțurile artistice.

Poate că un prim pas pe care îl putem face în acest sens este acela de a le prilejui contactul cu natura, cu animalele și mai departe contactul cu oamenii. Pe scurt, să le înlesnim comunicarea sub orice formă. Revenind la artă, mai ales la cea contemporană, ea a fost și va rămâne o formă ideală de comunicare. Atât cât putem, avem datoria să-i familiarizăm pe copii cu formele diverse de comunicare prin care arta se desfășoară.

Cât despre încercarea de a explica unui copil ce este arta, această explicație trebuie să fie în armonie cu vârsta copilului și bine integrată în context. Ca exemplu, aș sugera aplicarea unui joc simplu și amuzant prin care copilul împreună cu adultul să identifice și să descifreze elementele folosite în forma artistică cu care acesta este în contact.

Explicațiile pot fi punctuale și concrete și de la ele se pot naște idei și gânduri pe care copilul le va integra în procesul lui de gândire și analiză. Poate că unul dintre cele mai frumoase momente este acela când un copil ajunge să emită o idee sau să tragă o concluzie în legătură cu un subiect sau o temă întâlnită.

În încheiere, aș spune că cel mai important lucru, până a ajunge la explicații, este întâlnirea cu arta în orice formă. Procesul prin care trecem fiecare atunci când căutăm să vedem și să ne bucurăm de artă este cel care ne va defini relația cu aceasta din urmă și vom putea să o explicăm. Pentru copii, forma prin care descoperă orice lucru este mai importantă la început decât conținutul lui“.