Cum explicăm arta copiilor? (partea a III-a) Luminița Vasile: “Să le dai încredere, să le faci poftă să se apropie de artă”

Dacă iubești arta, nu îți trebuie studii de specialitate, ci doar curaj (“nebunesc” – ar spune mulți) de a-ți vinde locuința pentru a pune bazele unei galerii de artă. Aceasta au făcut soții Luminița și Bogdan Vasile, fondatorii Galeriei Basil.

Vreme de doi ani (2006-2008), a încercat să fie o galerie obișnuită, dar soții Vasile și-au dat seama că își vor consuma toate economiile, înainte ca proiectul lor să poată aduce nu un profit, dar căcar suficiente venituri cât să acopere cheltuielile.

După ce au transformat-o într-o galerie-atelier – unde, până acum circa 1.000 de cursanți, copii și adulți, au urmat cursuri de pictură, desen, modelaj, arhitectură, istoria artei, instrumetne muzicale și altele – soții Vasile au cunoscut succesul.

Galeria Basil a devenit atât o școală de artă, cât și o comunitate, o mare familie – care învață și creează, bucurându-se împreună de ateliere, expoziții, tabere. Astfel, din ipostaza de organizator de cursuri, Luminița Vasile este un interlocutor ideal care să ne descrie cum poate fi cel mai bine explicată arta copiilor.

Există o strategie de succes în a apropia copii de artă?

Să le dai încredere, să le faci poftă să se apropie de artă! Arta e o zonă care le prea multora de neatins, dar se poate. Am chiar aici [într-o cameră de la sediu Galeriei Basil de pe strada Dr. Burghelea nr. 5] o lucrare impresionantă realizată de un copil anul trecut, când avea opt ani și jumătate.

I-am cerut o copie după “Portrait of an Old Jew”, de Rembrandt, până a doua zi. Mi-a spus că nu poate copie, ci interpretare. Eu am insistat că vreau o o copie, i-am spus că nu am contactat pe altcineva, doar pe ea.

“Dar credeți că pot?”, m-a întrebat. “Da, cred că poți.” A doua zi a venit cu lucrarea. Aceasta este maniera în care îi provocăm.

În mod practic, cum le explicați tehnicile?

Trebuie doar să pui natura statică în față și să le spui să picteze ceea ce văd. În primele trei module se face o joacă, lunile sunt denumite în funcție de tehnică (creion, cărbune, peniță  tuș). Trecerea rapidă prin genuri și tehnici artistice diferite îi face pe copii să facă cunoștință cu arta printr-o joacă.

La istoria artei, le explicăm că toate contrastele pe care le folosesc pictorii impresioniști, expresioniști, cubiști – ei le-au folosit deja, instinctiv. Cursurile îi ajută doar să privească arta mai avizat.

Când povestești unui copil de 7, 8, 10, chiar 12 ani care sunt cele șapte contraste, l-ai pierdut… Așa că, într-o primă etapă, explicăm arta… păcălindu-i.

Care sunt motivațiile părinților pentru a-și aduce copii la cursuri și cum apreciază evoluția micilor artiști?

Sunt părinți care se uită la lucrare copiilor și spun: “Ce e cu mâzgăleala asta?”, deși în spatele ei se află cu certitudine o poveste. Alții nu au nicio așteptare. Se bucură din tot sufletul văzând cum copii petrec timp într-un mediu ca acesta frumos, armonios, în care muzica pe fundal merge în permanență, în care au la îndemână instrumente să fie liberi, creativi, fericiți.

Sunt părinți care își aduc copii aduc în încercarea de a le descoperi talentele și de a-i îndruma spre această zonă. Alții vor să-i mute din fața calculatorului sau să nu se gândească că ar putea dori să meargă la… fotbal. În fine, sunt părinți care și-au dorit să facă artă în copilărie și nu au putut, dar vor să le ofere copiilor această șansă.

Lurăm cu elevii liber-controlat. În al doilea an de curs, părinții vin la noi și ne zic: “Știți, n-au învățat încă să desenese o pisică…” Eu le spun: “Nu, o vor face când își doresc ei.”

În afară de expoziții periodice, cum mai pot copii să își facă cunoscute creațiile?

Acum câțiva ani, la Galeria Basil se lansa o carte, “Crucea biruinței“, scrisă de Alice Uță. Era o carte inspirată dintr-o poveste istorică pe care autoarea a romanțat-o puțin și a adaptat-o pentru copii cu vârste între 10 și 16 ani. La momentul acela, ea a văzut ce fac copii și a spus că i-ar fi plăcut ca copii să ilusteze o carte.

Astfel, ne-am propus un proiect cum nu cred că cinevaa mai făcut. Lucrăm la el de un an și jumătate, dar n-am terminat. Cartea se va numi “Zece povești haioase, dar cu pilde serioase” ilustrate de copii de Galeria Basil fără ca aceștia să fi citit poveștile.

Autoarea ne-a pus la dispozișie o scurtă descriere a personajelor și un rezumat, mai degrabă idelile poveștilor care nu erau scrise când npoi ne-am apucat de ilustrație. Ei au ilustrat, iar ea s-a apucat să scrie poveștile, conturându-le pe margimea ilustrațiilor realizate de copii de la 7 la 16 ani, circa 100 de copii.

Sperăm ca în luna iunie 2016 să scoatem măcar primul volum cu cinci povești, cu titluri foarte interesante: Valea cu fluturi, Vecina cu năbădăi, Copeica… Ele sunt povestioare istorice, mai puțin cunoscute, reiventate de autoare și compeltate de ilustrația copiilor.