La Timișoara se discută arta. Un manual de utilizare

Bienala de Artă Contemporană Art Encounters 2017 de la Timișoara își asumă formularea unei definiții coerente pentru viață, intrând chiar în cele mai fine structuri ale sale. Deplasarea centrului istoric și către periferie comunică întocmai tendința artei contemporane de a cauta să anihileze barierele spațiale și ideologice. Un punct de interes în acest sens este expoziția „Dincolo de frontiera concept”, curatoriată de Magda Radu, care se aliniază pe direcția majoră propusă de bienală, Viața – mod de întrebuințare, dar caută să evidențieze „amănuntele” procesului creativ și să ajute descifrarea conversației despre artă în România anilor ’70 pentru non-contemporani.

Anul acesta, lucrările celor peste o sută de artiști invitați sunt găzduite în spații reconfigurate, începând cu palatul baroc al Muzeului de Artă din Timișoara, Muzeul de Artă din Arad, Muzeul de Transport Public „Corneliu Miklosi”, Halele Timco, Casa Isho, Cantina Colegiului Tehnic „Ion Mincu” și Bastionul Maria Theresia, până la clădirea fostei Fabrici de Țigări sau chiar o benzinărie dezafectată de pe strada Circumvalațiunii. În contextul bienalei, clădiri abandonate sunt readuse la viață și contribuie la reconfirmarea credinței că fiecare element al spațiului ce ne înconjoară își pune amprenta asupra percepției noastre.

Expoziția centrală de la Muzeul de Transport Public „Corneliu Miklosi” oferă o primă cheie de interpretare a bienalei, care este inspirată de romanul scriitorului francez Georges Perec, La vie mode d‘emploi, și ilustrează complexitatea vieții umane, declinată în timp și spațiu. Narațiunile individuale contrastează cu marile probleme ale lumii contemporane – războiul ideologic, violența mediatică sau regimurile politice opresive – și aduc în scenă universul microscopic al fiecăruia dintre noi. Curatorii Ami Barak și Diana Marincu și-au propus să descopere toate straturile ce alcătuiesc viziunea actuală despre cotidian, în timp ce lucrările artistice se transformă în simboluri pentru viață.

Pășind pe teritoriul spațiului afectiv, expoziția „Dincolo de frontiera concept”, imaginată de Magda Radu, curator invitat în cadrul bienalei, aduce o nouă perspectivă asupra rolului comunității artistice în completarea operei individuale. Lucrările selectate pentru expoziția de la cantina Colegiului Tehnic „Ion Mincu” aparțin artiștilor Horia Bernea, Roman Cotoșman, Ion Grigorescu, Pavel Ilie, Julian Mereuță, Paul Neagu, Eugenia Pop și Decebal Scriba, și completează forma inițială, organizată la Salonul de proiecte din București, în februarie 2017. Conform declarației curatoriale, expoziția se fundamentează pe investigația unui episod al conceptualismului românesc din perioada 1969-1975 și se inspiră din expoziția Situație și concept, care a avut loc în mai 1974 la Galeriile Orizont din București.

Expoziția evocă prieteniile artistice din România anilor ’70, care au produs un schimb valoros de idei și au contribuit la dezvoltarea artei conceptuale, în contrapunct cu tendița de izolare a artistului contemporan. O privire nuanțată asupra relației dintre artiști sugerează o ușurință a comunicării, influențată poate de contextul politic, și care se transformă în scut de protecție împotriva regimului totalitar opresiv. În era individualismului, solidaritatea pare că își pierde din importanță în fața muncii individuale, iar grupările artistice se întâlnesc din ce în ce mai rar. Reiterarea atmosferei acelor ani se realizează atât prin dinamica lucrărilor în spațiu, ce oferă o perspectivă coerentă asupra preocupărilor și intereselor protagoniștilor, cât și prin desfășurarea expoziției într-o cantină de liceu, contemporană probabil cu discursul artistic.

Parcursul expoziției propune o decodare a transferului de idei, pornind de la manifestul lui Paul Neagu pentru arta senzorială (1969), asumat mai apoi și de Horia Bernea, conform căruia arta trebuie să vizeze o dimensiune spirituală, transcedentală. Montajul compus din facsimile, format din documentul ce cuprinde cele șapte puncte referitoare la funcțiile artei și din afișul expoziției de la Londra din 1971, documentează importanța colaborării artistice în formularea unei viziuni, care poate fi astfel transmisă mai departe. Decebal Scriba expune același interes pentru corp și materializarea artei, preocupându-se de sistemele de comunicare și de relația cu receptorul operei de artă. Seria de patru fotografii denumită Darul (1974) documentează un performance realizat pe străzile bucureștene și surprinde lipsa de reacție a trecătorilor în fața acțiunii artistului, care poartă cu grijă un dar imaginar între palme. Decebal Scriba a repetat actul performativ în cadrul Bienalei de la Timișoara, după mai bine de patru decenii de la cel inițial, dezvăluind de această dată esența „darului” său – Art is life. Demersul lui subliniază că interacțiunea cu arta poate fi adesea incomodă, însă asemenea vieții, ea are ca centru de iradiere omul.

Prin artă, limitele spațiului geografic sunt eliminate, iar manifestul continuă dincolo de conjunctura politică, pentru că din operele lor transpare atât interesul pentru știință și tehnică, cât și cel pentru corpului uman, ca mijloc de comunicare cu mediul înconjurător. Noutatea sugerată de principiile artei palpabile sau „arta totală”, ce sintetizează cunoștințe din domenii diverse, de la filosofie și lingvistică până la fizica cuantică, deschide poarta către o serie importantă de experimente artistice, lucrări potențiale, care integrează percepția prin intermediul tuturor simțurilor. Documentarea „Omului Prăjitură” (Cake Man) al lui Paul Neagu din 1971 sau lucrarea Măști (1973) a lui Decebal Scriba stimulează o reflecție asupra capacităților nebănuite ale omului de a relaționa cu lumea, depășind primul nivel de interpretare.

Imaginată ca o acțiune performativă, Cake Man (1971) a avut loc la Galeria Sigi Krauss din Londra, unde publicul era angajat în ritualul de „devorare” a omului construit din waffles, participând cu toate simțurile la asamblarea și dezasamblarea ființei umane. Măști (1973), pe de altă parte, surprinde prin neobișnuit și conduce spre o serie de interpretări, fie că ne imaginăm un om cu simțuri hiperbolizate, fie că asociem văzul și auzul cu iminența supravegherii statului din perioada comunistă. De asemenea, lucrarea lui Ion Grigorescu, Revoluția culturală (1974), amplifică sensul politic prin intermediul fotografiilor personale cu legendă, care ilustrează momente din viața sa și fragmente ale spațiului public – clădiri, parcuri, indicatoare rutiere. Realizat în urma publicării Tezelor din iulie 1972, colajul se transformă într-o operă simbolică, un mood board al generației sale, care se opune ofensivei împotriva autonomiei culturale și atacurilor asupra intelectualilor „necorespunzători”.

Expoziția „Dincolo de frontiera concept”, raportată la Bienala Art Encounters,  reușește să atragă atenția asupra importanței relațiilor interumane, adesea ignorate în favoarea claustrării impuse de noul nostru stil de viață. În completarea mesajului, Magda Radu a revizitat o parte din corespondența artiștilor, din care transpar interesele și curiozitățile lor, bucuriile și temerile, adică tot ceea ce îi face umani. Din tot acest decupaj temporal transpare un apetit pentru inovație în gândire și tehnică, amplificat de dorința de ancorare a artiștilor la spiritul vremurilor, care devine și mai interesant atunci când este privit din perspectiva omului născut două decenii mai târziu.

___________________________________

Bienala de Artă Contemporană Art Encounters 2017 poate fi vizitată până pe 5 noiembrie la Timișoara și aduce împreună scena artistică locală, galerii și spații independente.