Magia Istriei slovene

Am avut norocul să mă nasc și să trăiesc în Istria slovenă, adică în părticica mediteraneeană a Sloveniei. Casa mea se află în Hrvatini, un sătuc situat pe colina de deasupra Ankaranului, de unde se deschide o priveliște încântătoare asupra Mării Adriatice, a așezărilor costiere și asupra peisajului istrian sloven. Un ținut mirific, care oferă tot ceea ce și-ar putea dori un turist sau un om de afaceri, – și pe care doresc să vi-l prezint și dumneavoastră, dragi cititori, invitându-vă să-l vizitați.

Noi, slovenii, suntem mândri de meleagurile noastre natale, pe care avem plăcerea să le facem cunoscute şi altora. Cu tradiţiile şi cu istoria lor, cu trecutul lor, care se împleteşte întotdeauna cu prezentul, zămislind viitorul. Istria slovenă face parte din penin­sula care leagă Slovenia de Marea Adriatică şi de Marea Mediterană, asigu­rându-i astfel deschiderea către lume ca ţară maritimă. Deşi litoralul nostru are o lungime de numai 46,6 km, el este deosebit de important pentru ţara noastră, beneficiind de un regim de protecţie menit să asigure păstrarea nealterată a caracteristicilor sale unice şi a frumuseţii sale. Dar un sejur pe litoralul sloven nu este doar un prilej de a lenevi la soare, pe plajă şi de a vă bucura de deliciile bucătăriei tradiţionale slovene, ci vă oferă şi ocazia de a vizita localităţile costiere şi numeroasele lor obiective turistice, pentru a des­coperi, astfel, bogatul patrimoniu cultural şi natural al acestor locuri, ce pot fi considerate un adevărat tezaur istoric şi natural al acestei părţi a Sloveniei, al acestui veritabil tărâm de basm numit Istria. Aici puteţi întâlni atracţii turistice datând din vremea stăpânirii romane, din Evul Mediu sau din perioada dominaţiei veneţiene, vă puteţi plimba pe străduţele înguste şi pitoreşti ale centrului vechi al unor oraşe precum Koper, Izola sau Piran sau pe promenadele lor de la malul mării, vă puteţi opri la o cafea în piaţa centrală, cu arhitectură de inspiraţie veneţia­nă. Sau puteţi admira comorile artistice şi isto­rice ale catedralei metropolitane ori fresca ce înfăţişează Dansul morţii, aflată în Biserica Sf. Treime din Hrastovlje etc. Dacă iubiţi natura nealterată, atunci puteţi face o plimbare pe malul mării, pe drumul de la poalele falezei de fliş, înalte de 80 de metri, care are statut de rezervaţie naturală, şi puteţi admira vegetaţia şi fauna mediteraneeană.

În ciuda aspectului său aparent unitar, Istria slovenă este, de fapt, ex­trem de diversă, fiecare părticică a ei fiind un exemplu de autohtonism şi autenticitate, atât în ceea ce privește tradiţia culturală, cât și în ce privește cultura vie. Oamenii din partea locului sunt ospitalieri şi prietenoşi, au şti­ut dintotdeauna cum să ocrotească şi să protejeze natura, fiindcă au trăit mereu în armonie cu ea. Iernile blânde şi verile calde favorizează cultiva­rea măslinilor şi a viţei-de-vie. Dar nu trebuie să uităm nici de pescuit, din care multe familii îşi câştigau odinioară existenţa. Litoralul nostru şi împre­jurimile sale sunt locul unde vă veţi putea relaxa, trăi clipe de neuitat – şi unde sunt convinsă că vă veţi întoarce cu plăcere.

Să începem cu Ankaranul, centrul urban al celui mai tânăr munici­piu sloven. Datorită climei blânde, această aşezare era, încă de pe vremea Austro-Ungariei, o cunoscută staţiune balneoclimaterică, cu un sanatoriu pentru ofiţerii de marină. Astăzi aici se află un centru balnear pentru copiii bolnavi de tuberculoză osoasă şi cel mai bun spital de ortopedie din Slove­nia, care se mândreşte cu metode originale de tratare a bolilor şi a leziunilor osoase, articulare sau ale coloanei vertebrale. Folosirea facilităţilor pe care le oferă tehnologia informatică a permis dezvoltarea unor noi abordări în domeniul chirurgiei osoase – printre altele, aici a fost efectuată cu succes, pentru prima oară în Slovenia, intervenţia de reconstrucţia ligamentului an­terolateral al articulaţiei genunchiului etc. Ankaranul dispune şi de un cam­ping, în perimetrul căruia se mai găseşte şi fosta mânăstire Sf. Nicolae, care, după ce a funcţionat ca atare vreme de cinci secole, a fost transformată în hotel. Situat într-o minunată pădurice mediteraneeană aflată chiar pe malul mării, campingul Adria este considerat drept cel mai îngrijit şi mai curat de pe întreg litoralul sloven. Cum campingul se află în apropierea casei mele, şi eu mă duc adesea să mă relaxez acolo.

Koper este locul unde mi-am petrecut copilăria şi adolescenţa. Am locuit aici împreună cu părinţii şi cu fratele meu – şi tot aici am făcut şcoa­la generală şi liceul. Istoria oraşului a început în epoca bronzului, primele urme de locuire stabilă datând din anul 1500 î.Hr. Oraşul a luat fiinţă pe o insulă, ce va fi, mai târziu, legată de uscat. De-a lungul timpului, aspectul său s-a schimbat de mai multe ori. Lunga perioadă de dominație venețiană şi-a pus cel mai puternic amprenta asupra Koperului. A fost o perioadă de înflorire economică şi culturală fără egal, ale cărei efecte se fac simţite şi azi în viaţa și înfăţișarea orașului. Datorită obiectivelor sale turistice cu valoare arhitectonică și turistică, Koper a fost inclus în Asociaţia orașelor istorice din Slovenia. Din păcate, reducerea suprafeţelor ocupate de saline și construi­rea noului port au schimbat înfăţișarea de odinioară a orașului. În schimb, legătura rutieră și feroviară cu partea continentală, precum și transportul maritim de mărfuri și cel turistic și-au adus o contribuţie însemnată la dez­voltarea orașului.

Farmecul aparte al urbei se datorează îndeosebi centrului său istoric, și principalei sale atracţii turistice: piaţa Tito, una dintre cele mai frumoase de acest fel de pe teritoriul fostei Republici Veneţiene. Ea poartă numele fostului președinte al Iugoslaviei, din care a făcut parte și Slovenia, înainte de a deveni un stat independent, la 25 iunie 1991. Piaţa este străjuită de clădiri impozante. Loggia este unica construcţie de acest tip, în stil neogotic, din Slovenia. La etaj se află o galerie de artă, iar la parter o cafenea, care este locul prefe­rat de întâlnire și socializare al localnicilor. Aici îmi place și mie să savurez o cafea, împreună cu diverși oaspeţi, în timp ce ne bucurăm de priveliștea oferită de preafrumoasa piaţă din centrul orașului vechi. Printre clădirile ce-o înconjoară se numără și Palatul Pretorian, care a fost cândva sediul guvernatorilor orașului, pe care Repu­blica Veneţiană îi numea ca șefi ai administraţiei locale; edificiul și-a păstrat destinaţia iniţială, doar că acum aici se află sediul primăriei orașului Koper. Lângă el se găseşte un palat al cărui nume, Armeria şi Foresteria, aminteşte de rolul istoric pe care acesta l-a jucat. Clădirea este azi sediul Universităţii din Primorska şi al Facultăţii de Ştiinţe Umaniste. Cel mai impozant edifi­ciu din piaţă este Catedrala gotică Adormirea Maicii Domnului, care are un turn clopotniţă din vârful căruia se deschide cea mai frumoasă privelişte asupra oraşului, a împrejurimilor acestuia şi a golfului Trieste.

Piaţa este locul spre care converg patru dintre străzile oraşului, cea mai vestită dintre ele fiind strada Cizmarilor, una dintre cele mai vibrante şi pline de viaţă străzi vechi din Koper, care şi-a păstrat aproape în totalita­te caracterul de uliţă medievală cu prăvălii de negustori şi meşteşugari. Pe această stradă se găsesc şi azi numeroase magazine cu produse autohto­ne. Mi-aşpermite să vă recomand îndeosebi magazinul fabricii de sticlărie Steklarna Rogaška, care comercializează produse unicat de sticlă cristalină de cea mai înaltă calitate, şi magazinul companiei Zlatarna Celje, de unde se pot cumpăra bijuterii unicat, cu un design special. Tot pe strada Cizma­rilor se află şi galeria Meduza, unde poposesc adeseori, pentru a vizita ex­poziţiile artiştilor locali şi străini, şi de unde pot fi achiziţionate lucrări ale artiştilor plastici sloveni contemporani. Coborând scările de la capătul stră­zii, ajungeţi pe Župančičeva ulica, unde puteţi cumpăra produse făcute de mână, de la ciocolata din Ciocolateria Da Ponte, până la pantofii unicat la comandă, perfect adaptaţi piciorului clientului, confecţionaţi de către ma­eştrii Husein şi Samir Šakovič, în atelierul propriu, deschis în 1979. Cei doi se pot lăuda, printre altele, şi cu faptul că i-au făcut o pereche de sandale şi una de balerini cântăreţei Joan Baez, care, aflându-se în turneu prin Slo­venia, a poposit şi în atelierul lor din Koper. După ce a încercat încălţările pe care i le confecţionaseră cei doi meşteri, ea a rostit în şoaptă, precum o Cenuşăreasă: „Sandalele mi se potrivesc de minune“. Fotografia ei, precum şi cele ale multor altor celebrităţi, pot fi văzute atârnând pe pereţii micului lor atelier, ticsit de tot felul de lucruri. Cei doi au creat pantofi şi pentru cu­noscuţii cântăreţi Dino Merlin şi Tony Cetinski. Deşi îşi fac meseria cu mare plăcere şi se străduiesc să menţină viu acest vechi meşteşug, se plâng că, în ultimul timp, dat fiind că piaţa slovenă a început să fie invadată de încăl­ţăminte ieftină din Est, creatorii autohtoni de încălţăminte de calitate nu se mai bucură de aprecierea pe care o merită. Cu toate acestea, cei doi rămân optimişti şi speră că, mai devreme sau mai târziu, lumea își va da seama că este mai bine să investești o sumă de bani mai mare în niște pantofi făcuţi pe comandă, care-ţi vor asigura un mers sănătos și confortabil.

Vizavi de piaţa primăriei se află cunoscuta cafenea Triglav, unde, de mai bine de jumătate de secol, se servesc cele mai savuroase dulciuri și îngheţate de casă. Prima mea amintire despre ea este legată de delicioasa prăjitură pe care am mâncat-o aici în ziua când am împlinit cinci ani. Ori de câte ori mă așez în faţa acestei cafenele atât de dragi mie –, cu vedere spre mare, spre staţia de andocare (de lângă care începe promenada, preferata iu­bitorilor de plimbări romantice) și spre micul parc municipal cu stejari mediteraneeni și o fântână arteziană în mijloc, la marginea căruia se află o alee cu busturile celor mai importan­te personalităţi din Primorska, – pentru a mă relaxa și savura ceva dulce –, mă copleșesc amintirile despre propria-mi copilărie.

Nu departe de parc se află vestita veche Tavernă cu Arcade, care a fost cândva depozit de sare, iar astăzi a devenit locul preferat de întâlnire al numeroșilor iubitori de spectacole de vară, în aer liber.

Koper oferă numeroase oportunităţi în domeniul activităţilor portu­are și al turismului nautic, turismului litoral și celui sportiv. Aici se află sin­gurul port sloven, care reprezintă cea mai scurtă cale maritimă de legătură cu Europa Centrală. Acesta furnizează servicii portuare și logistice, fiind cu­noscut pentru excelenţa sa în afaceri. În ultimii ani, portul Koper a devenit o destinaţie regulată pentru marile nave de croazieră, care aduc anual apro­ximativ o jumătate de milion de turiști din diferite colţuri ale lumii.

Odată cu înfiinţarea, în 2003, a Universităţii din Primorska, Koper a de­venit, de asemenea, un centru universitar. Aceasta este a treia universitate din Slovenia, care a adus în oraș un aer de prospeţime tinerească și o energie creatoare nouă, propunându-și, totodată, ca prin programele sale de stu­diu, să confere învăţământului superior sloven și o notă mediteraneeană.

Localitatea cea mai apropiată de Koper este Izola, cunoscută pentru tradiţia pescuitului, a vinăritului și a prelucrării uleiului de măsline, fapt ce explică prezenţa puzderiei de localuri unde oaspeţii sunt serviţi cu prepa­rate din pește proaspăt și vinuri locale. Locuitorii acestui orășel primitor sunt foarte legaţi între ei, fiind și niște mari patrioţi locali, motiv pentru care noi, cei din Koper, spunem că un izolan rămâne tot un izolan, chiar și dacă se duce la capătul pământului. Datorită poziţiei geografice extrem de favora­bile și accesibilităţii, Izola, cu plajele sale îngrijite, este o destinaţie populară îndeosebi în rândul familiilor cu copii mici, dar și în acela al oaspeţilor mai vârstnici, care vin aici în orice anotimp.

Trecând pe lângă pitoreasca localitate Strunjan, cu vechile sale saline, drumul ne poartă la Portorož, care este o staţiune turistică prin excelenţă, cu hoteluri prestigioase și un mic aeroport. Deși denumirea orașului include și cuvântul rože (roze), făcându-ne să credem că Portorož înseamnă „Por­tul rozelor“, în realitate numele său vine de la biserica Regina Preasfântului Rozariu. Asocierea cu denumirea italiană (Maria delle Rose) se datorează faptului că în Portorož, ca și în majoritatea celorlalte localităţi de pe litoral, pe lângă sloveni trăiește, de secole, și o comunitate naţională italiană. Acest lucru înseamnă că în majoritatea localităţilor din această parte a Sloveni­ei, pe care tocmai o descriu, există două limbi oficiale: slovena și italiana, deoarece constituţia slovenă le garantează italienilor care trăiesc aici toate drepturile naţionale. Printre acestea se numără și dreptul de a avea un re­prezentant ales în Parlament și obligativitatea inscripţionării bilingve (a plă­cuţelor cu denumirile localităţilor, a localurilor etc.). Odată cu înfiinţarea, în 1897, a sanatoriului militar pentru ofiţerii austro-ungari și cu vizita din 1899 a arhiducelui Franz Ferdinand, moștenitorul tronului habsburgic, Portorož a devenit una dintre cele mai populare staţiuni de odihnă și tratament din imperiul austro-ungar, frecventată de oaspeţi din Viena și din alte colţuri ale Austriei și Ungariei. După deschiderea, în urmă cu o sută de ani, a somptuo­sului hotel Palace, căruia i se vor alătura, ulterior, și altele, staţiunea va deve­ni unul dintre cele mai renumite centre turistice de pe coasta Adriaticii, a că­rui reputaţie s-a păstrat neștirbită până în zilele noastre. Așezarea a devenit cunoscută ca loc de tratament încă din secolul al XIII-lea, când călugării de aici au descoperit virtuţile tămăduitoare ale apei de mare, nămolului și apei sărate din saline. Învăţăturile lor au fost urmate de toţi stăpânitorii acestor locuri, începând cu veneţienii și habsburgii și terminând cu francezii, până la sfârșitul secolului al XIX-lea, când au fost construite centrul de tratament și relaxare și ștrandul termal. Băile termale Portorož și-au păstrat statutul de staţiune balneară naturală ce oferă și azi diverse tipuri de terapii cu apă de mare și nămol sapropelic. Dacă părăsim Portorožul îndreptându-ne spre graniţa cu Croaţia, ajungem într-una din zonele ce pot fi considerate un adevărat miracol al naturii și o perlă a patrimoniului cultural sloven: Parcul Natural Salinele Sečovlje, care adăpostește o veche și renumită salină, ates­tată documentar încă din 804. Patrimoniul său cultural ne dezvăluie că stilul de viaţă și muncă al meșterilor sărari a rămas neschimbat vreme de secole. Fiind singurele saline din golful Trieste – în afară de cele din Strunjan, pe care le-am menţionat ceva mai devreme – unde sarea este recoltată manual, fo­losind aceleași metode tradiţionale de acum câteva sute de ani, existenţa salinelor din Sečovlje este cu atât mai preţioasă. Căci acest lucru înseamnă că vechile câmpuri de sare, canalele și digurile cu ziduri de piatră, rampele, ecluzele, casele meșterilor sărari și împrejurimile acestora, morile de vânt și pompele nu vor dispărea. Sarea se colectează zilnic, din stratul de sara­mură de deasupra unui biosediment cultivat artificial, numit petola. Atât salinele din Strunjan, cât și cele din Sečovlje reprezintă un patrimoniu etno­grafic, tehnic, istoric, construit și peisagistic de o deosebită importanţă. Pe lângă aceasta, ele au o valoare economică și, mai presus de orice, culturală, inestimabilă, deoarece constituie un biotop special care oferă condiţii op­time de viaţă pentru numeroase specii endemice de păsări, plante și orga­nisme marine. Sarea prelucrată manual este un condiment de înaltă cali­tate și bogat în minerale, fiind foarte apreciată atât de către consumatorii obișnuiţi, cât și de adepţii haute cuisine. În fiecare an, de Sf. Gheorghe, care este sfântul ocrotitor al orașului Piran, de care aparţin, de secole, Salinele din Sečovlje, motiv pentru care sunt numite și salinele Piranului, locuitorii orașului organizează o mare sărbătoare populară a meșterilor sărari.

Profitând de virtuţile tămăduitoare și cosmetice ale sării, nămolului marin și ale apei salmastre, în cadrul Parcului a fost inaugurat, de curând, un centru spa de excepţie, în aer liber: Thalasso SPA Lepa Vida. Acesta oferă oaspeţilor o experienţă de neuitat: ședinţe de talasoterapie într-un mediu natural și un climat de litoral maritim, în mijocul câmpurilor de sare, folosind produse naturale. În ambianţa relaxantă a salinelor, oaspeţii se pot bucura în voie de darurile mării pentru a-și revigora trupul, a-și recâștiga echilibrul interior, a-și hrăni și regenera pielea. Nămolul terapeutic este un sediment moale și omogen alcătuit din particule fine, de culoare închisă, de pământ argilos specific zonei istriene, îmbogăţit cu apă salmastră, depus pe fun­dul bazinelor saline. Datorită concentraţiei ridicate de minerale, acesta este folosit la tratarea afecţiunilor reumatice și al celor degenerative articulare și la calmarea durerilor care afectează sistemul locomotor. Împachetările cu nămol terapeutic mineral stimulează secreţia sudorală, contribuind astfel la detoxifierea pielii, care devine totodată mai fermă și mai elastică. Aqua madre, acest lichid preţios care rămâne pe fundul bazinelor după recoltarea sării, este foar­te apreciată pentru conţinutul ridicat de oligoelemente: brom, iod și magneziu, care contribu­ie la stimularea și întărirea sistemului imunitar. În plus, bromul are o acţiune calmantă. Pe lângă tratamentele medicale și terapiile de înfrumu­seţare menţionate, centrul mai oferă și o gamă variată de masaje și peelinguri.

Pe această insulă ţuguiată, în dreapta mondenului Portorož se află orașul Piran, care ocupă un loc cu totul aparte în peisajul Istriei slovene. Este monumentul cultural urban cel mai bine păstrat, care uimește pe oricine, fie că este vorba de cei care-l cutreieră la pas, ori de aceia care optează pentru un zbor panoramic deasupra sa. Fiind o adevărată perlă turistică, Piranul poate fi identificat cu ușurinţă în toate prezentările foto­grafice ale Sloveniei. De-a lungul timpului, Piranul și-a păstrat aspectul de oraș medieval aflat la malul mării, cu străduţe înguste și case înghesuite dispuse în trepte, împânzit de piaţete, și care adăpostește zece biserici. Spectaculoasa Piaţă centrală Tartini, ce poartă numele celebrului violo­nist și compozitor Giuseppe Tartini, născut chiar pe aceste meleaguri, este mândria orașului. În mijlocul pieţei a fost amplasată o frumoasă sta­tuie a acestui artist genial, care a făcut cunoscut numele oraşului său na­tal în lumea întreagă. Platforma ovală din marmură albă din centrul aces­tei zone pietonale, operă a arhitectului sloven Boris Podreccha, realizată în 1992, cu ocazia aniversării a 300 de ani de la nașterea compozitorului, amintește de dispunerea vaselor de pescuit ancorate odinioară în acest loc. Piaţa Tartini a fost cândva o staţie de andocare situată în afara ziduri­lor de apărare ale orașului, dar, în 1894, din cauza mirosului urât, a mur­dăriei și din raţiuni higienico-sanitare aceasta a fost rambleiată. În locul său a fost construită o piaţă mare, în jurul căreia vor fi grupate cele mai importante edificii ale urbei. Singura clădire păstrată în forma sa originală este casa roșie în stil gotic, numită Veneţiana. Legenda spune că aceas­tă casă a fost cumpărată de un neguţător bogat, care i-a dăruit-o iubitei lui. Pe frontonul casei se poate vedea și azi inscripţia „Lasa pur dir“, adică „Lasă-i să vorbească“ , ceea ce referă, probabil, la bârfele iscate de poves­tea lor de dragoste. Orașul este înconjurat de ziduri medievale semeţe, Piranul fiind un membru important al Asociaţiei europene a orașelor for­tificate. Construirea zidurilor de apărare a început în secolul al VII-lea și s-a încheiat la începutul secolului al XVI-lea. S-au păstrat șapte porţi ale orașului și câteva intrări în incinta fortificată. Dat fiind că întregul oraşPiran este protejat ca monument cultural şi istoric, locuitorii săi își câștigă existenţa preponderent din turism, căci, datorită climei blânde, sezonul turistic durează aproape tot anul. O plimbare pe drumul de rond al ziduri­lor orașului și pe pajiștea din faţa bisericii Sf. Gheorghe, care se înalţă dea­supra orașului, ne dezvăluie o priveliște minunată, care se întinde până la litoralul croat și italian, ajungând tocmai până la Veneţia, iar în zilele de iarnă senine chiar până la Dolomiţii italieni acoperiţi de zăpadă și la Alpii Iulieni sloveni, cu cel mai înalt munte al nostru, Triglav.

Prima atestare documentară a unei așezări pe teritoriul de astăzi al Piranului datează din perioada Evului Mediu timpuriu. În a doua jumătate a secolului al VIII-lea, teritoriul trece mai întâi sub dominaţia imperiului bizantin, iar apoi sub cea a regatului francilor, pentru ca, după anul 1209, acesta să intre sub oblăduirea patriarhului de Aquilea, care era desem­nat ca margraf de Istria. În această perioadă, așezarea s-a bucurat de o relativă independen­ţă, astfel încât, în anul 1274, a dobândit statutul de oraș. În 1283, Piranul trece, timp de câteva secole, sub tutela Republicii Veneţia, iar după destrămarea acesteia în 1797 va ajunge sub dominaţia Austriei, până în anul 1918 când, pe baza Tratatului de la Rapallo, semnat în 1920, după Primul Război Mondial, orașul va fi ane­xat de Italia. După încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, orașul a fost inclus mai întâi în Zona B a Teritoriului Liber Trieste, pentru ca în 1954, odată cu semnarea Memorandumului de la Londra, acesta să fie restituit Sloveniei, respectiv Iugoslaviei, împreună cu toate celelalte te­ritorii care făcuseră parte din Zona B. După destrămarea Iugoslaviei în 1991, orașul va intra, alături de întreaga Istrie slovenă, în componenţa statului independent al Republicii Slovenia. Cu istoria sa bogată și tumul­tuoasă, Piranul are atracţii pentru toate gusturile. Turiștii sunt invitaţi să-i viziteze galeriile, muzeele și bisericile, iar cei pasionaţi de lumea vietăţilor care trăiesc pe fundul mării pot face o vizită la acvariul orașului.

Dar Istria nu se reduce la localităţile de pe coastă sau la zona litora­lului. De abia în îmbrăţișarea fâșiei de coastă cu hinterlandul ni se dez­văluie în toată plenitudinea sa geografică și culturală indivizibilă. Sătu­curile idilice răsfirate pe colinele presărate cu livezi întinse de măslini și podgorii vrăjesc absolut pe orice vizitator. Plimbări pe drumeagurile de ţară liniștite, priveliști minunate cât vezi cu ochii, degustări de delicatese precum dulceaţa de smochine sau prosciutto autohton – regele meze­lurilor –, un pahar de malvasia sau refošk autohton, o bucată de pâine înmuiată în ulei de măsline și presărată cu sare de Piran, ei bine, nu, niciuna din frumuseţile și bunătăţile acestea nu te poate lăsa indiferent. Cei care vizitează Istria slovenă în timpul sezonului culesului de măsline, la sfârșitul lui octombrie sau în noiembrie, au ocazia de a vedea cum arată o „torklja“, adică o moară tradiţională de ulei, unde sunt presate măslinele, și să participe la o degustare de ulei de măsline virgin proaspăt presat. Dar sătucurile istriene mai oferă și multe alte atracţii. Permiteţi-mi să vă prezint, pe scurt, o parte dintre ele. În localitatea Črni kal se păstrează cea mai veche gospodărie ţărănească din Slovenia: casa Benko, ce datează din secolul al XV-lea. Osp este unul dintre cele mai vechi sate din Slove­nia, fiind menţionat pentru prima oară încă din secolul al XI-lea. Datorită peretelui stâncos înalt de 200 m, străbătut de 55 de trasee de escaladă, care se înalţă aproape vertical deasupra satului, Osp a devenit una dintre cele mai populare și mai renumite zone de escaladă renumită din Europa. Satul Socerb este vestit datorită castelului Strmec, aflat chiar pe creasta semeţei terase stâncoase ce străjuiește această așezare. Poziţia castelului, care adăpostește un restaurant de top, oferă o vedere magnifică asupra Golfului Trieste. În apropiere se află o interesantă peșteră carstică, numită Sveta jama (Peștera sfântă), în interiorul căreia se află unica biserică subte­rană din Slovenia. Krkavče este un sat de origine celtică, și a fost numit așa după piatra sau stânca pe care se află vatra satului. În apropierea satului se află un menhir numit Krkavški kamen, cu o vechime de cel puţin 3.000 de ani, pe care este sculptată figura zeului păgân al Soarelui. Tot aici se mai află și Casa Vrešje, care este muzeul viu al satului Krkavče. Koštabona este o localitate situată pe dealul de deasupra văii râului Dragonja. Este cel mai frumos sat compact istrian, o adevărată bijuterie arhitectonică. Modul în care sunt dispuse uliţele și casele satului aduce cu coroana unui copac. Îngăduiţi-mi să mai menţionez localităţile Kubed, care a fost con­cepută ca fortăreaţă împotriva asalturilor turcilor și a refugiaţilor slavi din secolele XV și XVI, Marezige și Lopar, cele două sătuleţe situate pe creasta dealului ce străjuiește Valea Vanganel. Marezige este recunoscut drept „capitala refoškului“, celebrul vin care își are obârșia pe aceste meleaguri. Localnicii organizează în fiecare an o sărbătoare a vinului, în cadrul că­reia viticultorii își aduc vinurile proprii, pentru a fi evaluate de o comisie exigentă. În hinterlandul Piranului se află localitatea Nova vas, care a fost menţionată pentru prima dată încă din anul 1525 și care are statutul de zonă protejată în întregime ca patrimoniu cultural. De același statut se bucură și satul Padna, în care se află galeria ce poartă numele compatri­otului nostru, cunoscutul pictor sloven Božidar Jakac. Satul Sf. Petru este cunoscut mai ales pentru Casa Tonina, care este un muzeu etnografic în aer liber, la parterul căruia se găsește o veche presă de ulei, și pentru fosta bucărie ţărănească de la etaj. În hinterlandul Izolei se mai află două sate care merită să fie vizitate: Korte și Cetore, în care, în ultimii ani, au fost re­înviate tradiţii culinare și etnografice de odinioară. O vizită la Hrastovlje, și a Bisericii Sfintei Treimi, așezate pe coama dealului de deasupra satului, poate fi o experienţă de neuitat. Construită în secolul al XIII-lea, aceasta se bucură de aprecierea specialiștilor în istoria artei din lumea întreagă, fiind cunoscută pentru frescele și inscripţiile sale glagolitice datând din seco­lul al XV-lea. Frescele, realizate în anul 1490, sunt opera pictorului istrian Johannes de Castua. Cea mai renumită dintre ele este fresca Dansul mor­ţii. Acestea au fost descoperite, sub straturile groase de tencuială, în anul 1949, de către pictorul și sculptorul sloven Jože Pohlen, pe atunci student la arte plastice. În perioada profesoratului meu la Liceul din Koper, acesta a fost unul dintre colaboratorii și colegii mei.

Vorbind despre pictorul și sculptorul Jože Pohlen, mi-am adus amin­te și de alţi artiști din partea locului, care au avut o influenţă asupra mo­dului în care percep Istria, în sensul cel mai larg al cuvântului. Pictorul Zvest Apollonio, de pildă, a fost și el unul dintre aceia care au surprins, în operele lor, coloritul și formele universului mediteraneean, contribuind, astfel, prin intermediul motivelor și temele prezente în tablourile sale, la conturarea imaginii culturale a mediului său ambiant. Iar scriitorul Marjan Tomšič, care, fiind profund mișcat de magia și autenticitatea Istriei rurale, a părăsit Styria în 1969, mutându-se definitiv pe meleagurile istriene, cărora le-a dedicat cele mai bune opere în proză ale sale, a fost acela care a pla­sat această zonă pe harta literară a Sloveniei. Îngăduiţi-mi să menţionez și câţiva poeţi de prin partea locului. Pe Alojz Kocjančič, care, în poeziile sale, și-a mărturisit dragostea faţă de meleagurile natale și faţă de oame­nii acestor locuri. Sau pe poetul Bert Pribac, care, după mai bine de trei decenii de viaţă trăită în Australia, s-a întors în satul său natal – și ale cărui poezii, scrise în străinătate, sunt pline de dor și amintiri despre iubita sa Istrie. Capodistrianul Tomaž Šalamun, decedat în luna decembrie a anului trecut, este unul dintre cei mai mari poeţi sloveni contemporani, cunoscut și recunoscut atât în ţară, cât și în străinătate. Este considerat „iconoclas­tul poeziei slovene și generalul avangardei literare slovene“. Cu toate că era un adevărat cosmopolit, cea care l-a inspirat atunci când a așternut pe hârie numeroasele sale poezii, care constituie temelia poeziei slovene moderne, a fost Istria sa natală. Šalamun a publicat peste 30 de volume de poezie, care au fost traduse deja în 18 limbi străine.

Mai există și alte modalităţi de a descoperi tainele litoralului slo­ven și ale hinterlandului acestuia. Turiștii se dau în vânt după excursiile cu vaporul de la Ankaran la Piran, în timpul cărora pescarii le pregătesc excursioniștilor doritori de așa ceva un adevărat festin pescăresc. Ama­torii de drumeţii și de ciclism au la dispoziţie numeroase trasee marcate, printre livezile de măslini și podgorii, pe sub pini, zâmbri și chiparoși, pe deasupra pereţilor stâncoși de fliș sau pe ţărmul mării de la poalele lor. Numai în comuna Piran există 10 trasee de acest fel! Deosebit de popular este Drumul Sănătăţii și al Prieteniei, care merge de-a lungul întregii coas­te slovene, pe traseul pe care a fost construită, pe vremuri, o cale ferată îngustă între Trieste și Poreč, numită Parenzana. Drumeţilor mai îndrăz­neţ le stă la dispoziţie Drumul Montan Sloven, care merge de la Ankaran până la Maribor, al doilea oraș ca mărime din Slovenia, aflat în partea de nord-est a ţării. De aici, cei mai cutezători o pot lua pe drumul european pietonal E6, care ajunge până în Finlanda. Doritorilor de liniște și relaxare în sânul naturii neatinse de mâna omului le va face sigur plăcere să cutre­iere prin podișul Kraški rob, ce oferă o priveliște magnifică asupra peisa­jului istrian și a Mării Adriatice. Turiștii mai au la dispoziţie și alte activităţi sportivo-recreative, precum yachtingul, surfingul, scufundările, explora­rea peșterilor, escalada, călăritul și zborul panoramic etc. Iar dacă nu sunt atrași de niciuna din activităţile enumerate, pe litoral îi așteaptă mulţime de ștranduri bine îngrijite.

Oaspeţii obosiţi și înfometaţi se pot regala cu preparate specifice bu­cătăriei istriene, care includ pești de mare, sare de Piran, ulei de măsline virgin, kaki, trufe, sparanghel, legume cultivate în grădina de lângă casă etc. – și vinuri de casă. Ştiţi ce sunt kaki și sparanghelul? Fructele de kaki mai sunt numite și „hrana zeilor“, deoarece, graţie conţinutului bogat în vitamine, minerale și antioxidanţi, acestea sunt o adevărată bombă cu vi­tamine. Fiind foarte rezistent la dăunători, kaki nu trebuie stropit – și este cel mai popular fruct bio din Istria slovenă. Ca și kaki, sparanghelul sălba­tic, care crește la marginea pădurilor, este specific zonei mediteraneene. Are un gust deosebit, prin care se deosebește de cel cultivat, căruia noi îi spunem beluši – și este mai puţin aromat. Cum eu am crescut cu legume și fructe cultivate în grădina de lângă casă și cu fructe de mare indigene, îmi vine greu să-mi imaginez o masă sănătoasă fără pește de mare proaspăt, sare de Piran și ulei de măsline virgin.

Pe litoralul sloven nu veţi duce lipsă nici de distracţii. Cluburile de noapte sunt destinate socializării și dansului, iar tinerii preferă, desigur, discotecile. În nopţile calde de vară se poate dansa și afară, la terasă, sau pe plajă. Nu voi uita niciodată serile de dans de pe vremea liceului și a stu­denţiei când ne distram împreună cu colegii și prietenii, până la ore târzii din noapte! Cei ce-și caută „norocul“ și se simt tentaţi de jocurile de ruletă, sunt așteptaţi la Grand Casino din Portorož, care este cazinoul cu cea mai lungă tradiţie din Slovenia. Jocurile de noroc clasice, ruleta electronică, automatele de jocuri de noroc și organizarea de turnee de poker reprezin­tă doar o parte a ofertei cazinourilor, care este completată cu evenimente conexe precum: concerte de excepţie cu interpreţi de renume mondial, parade de modă și expoziţii de pictură. În staţiunile de pe litoral mai există și alte cazinouri și săli de jocuri de noroc mai mici.

Koper, Piran și mai ales Portorož sunt destinaţii ideale pentru turismul de reuniuni și business, oferind cele mai bune condiţii pentru organizarea de diverse evenimente de afaceri, seminarii și simpozioane internaţionale, respectiv întâlniri sportive. Hotelurile sunt prevăzute cu dotări excelente, putând asigura fiecărui oaspete serviciile hoteliere destinate turismului de afaceri, de care acesta are nevoie – și pe care contează.

Cei interesaţi de turismul nautic au la dispoziţie trei porturi turistice mari: unul se află la Koper, altul la Izola și altul la Portorož. Cel mai mare și mai vechi din Europa centrală este Marina Portorož (45° 30´ 3˝ N în 13° 36 ´ 1´´ E), care are 1.000 de locuri de acostare și a fost distins cu Steagul albastru – simbolul ecologic al calităţii și renumelui de care se bucură un port turistic sau un ștrand. Este un simbol cu care se pot lăuda aproape toate ștrandurile de pe coasta slovenă.

Călătorii care nu dispun de prea mulţi bani, dar știu să se bucure de frumuseţea naturii virgine, vor putea găsi mereu o oază de liniște și ar­monie în Istria slovenă. Una dintre aceste oaze de sălbăticie primordială este chiar Parcul Natural Salinele Sečovlje. Îngăduiţi-mi să închei aceste rânduri cu versurile scriitorului și poetului sloven Franjo Frančič, care, în 1987, s-a mutat din capitala Sloveniei, Ljubljana, la Piran, iar la ora actua­lă trăiește în pitorescul sat istrian Padna: „Istria este asemenea iubirii: ce-i dăruiești, / Însutit înapoi primești“.