AVENTURI PE MARE II

Nu există un alt sport în care interacțiunea dintre fiecare membru al echipajului să fie atât de importantă ca în yachting și care să implice cunoștințe tehnice, tactice, meteo, de fizică, de prim-ajutor, de condiție fi zică și de management de risc. Dacă partea tehnică este relativ ușor de stăpânit, relațiile dintre oameni sunt mai sensibile.

Acum câteva luni vă povesteam despre aventura de a aduce din Anglia, de la Southampton, în România, Mangalia a unei bărci cu vele, navigând doar cu ajutorul vântului a unui echipaj format din patru persoane: Victor, Alex, Stefan și Andrei. Datorită frigului crunt, expediţia a fost întreruptă și amânată pentru la primăvară, iar barca depozitată la Brest.

Într-o frumoasă zi de primăvară, mai exact de aprilie, după lungi pregătiri prin care au încercat să acopere toate punctele slabe descoperite în toamnă, cei patru sau întors la Brest cu forţe proaspete și hotărârea de a aduce barca în ţară. Peste iarnă, barca a fost echipată cu un sistem de încălzire Webasto, care să le permită să treacă de zona care le-a dat coșmaruri peste iarnă: Golful Biscaia. În plus, alături de o cantitate impresionantă de haine tehnice, ei au adus și alte noutăţi, printre care o eoliană și un set de instrumente de navigare tacktick; geamurile au fost reparate, la fel și pilotul automat, bagajele aranjate și paturile de furtună montate.

Pregătirea bărcii de plecare din Brest a durat patru zile, perioadă în care toţi patru au tras tare să termine la timp. La timp pentru ce?, mă veţi întreba. Ei bine, se pare că prognoza era favorabilă unei plecări în data de 4 aprilie, cu vânt puternic dar nu exagerat, suflând din spate.

Urmau să aibă suficient vânt încât să treacă Biscaia în numai două zile. Frânţi de oboseală, au reușit să termine cu o zi mai târziu decât planificat. La miezul nopţii a început telenovela. Doi dintre membrii echipajului au decis să renunţe, abandonându-si colegii de echipă cu doar câteva ore înainte de plecare. Motivul este o combinaţie de frică, epuizare și o înţelegere diferită a odiseei care avea să urmeze. Pentru Victor și Alex prima aventura, dorindu-și cu îndârjire să-și îndeplinească obiectivul de a naviga cu vele peste 4.000 de mile marine, în timp ce pentru Ștefan și Andrei, mai artiști din fire, călătoria avea o dimensiune mult mai poetică, de regăsire de sine. Unii se pregăteau de cruising, iar ceilalţi erau în cursă cu ei înșiși. Apăruseră tensiuni între ei înainte să plece pe mare și evident că nimeni nu-și dorește să-și petreacă o lună din viaţă într-un grup în care există probleme. Trăim într-o perioadă în care comunicarea dintre oameni și relaţiile pe care le avem între noi sunt extrem de fragile. În acest context, cei doi au decis să renunţe.

Pentru că în orice poveste “binele învinge”, în doar câteva ore s-a găsit un înlocuitor, dispus să plece pe loc din București spre Brest. Laur face și el yachting de când se știe iar oportunitatea de a trăi o asemenea aventură l-a făcut să abandoneze tot și să se urce în primul avion. A doua zi au plecat: unii spre București și unii spre Mangalia; unii pe pământ și alţii pe mare. Prognoza meteo mai era favorabilă pentru aproximativ o zi, așa că pe Laur l-au așteptat cu motorul pornit. Au urmat câteva zile de vânt puternic, peste 40 de noduri, valuri uriașe și vreme urâtă. De câte ori vorbeam la telefonul satelit (pentru că, evident, nu există semnal GSM în Biscaia), sunetul vocii lor era din ce în ce mai entuziasmat și fericit. Adrenalina era la cote maxime. Le era greu, le era frig, le era și puţin rău de mare dar satisfacţia de a înainta metru cu metru, val cu val spre îndeplinirea visului le dădea aripi. Au mâncat numai biscuiți câteva zile, pentru a rezista în condiţiile de centrifugă în care navigau până când, după trei-patru zile au văzut ţărmul însorit al Spaniei. Vântul bătea acum din faţă, tot cu putere, dar măcar se încălzise puţin. Navigând de-a lungul Portugaliei vântul s-a lăsat și feţele lor încordate s-au destins. În momentul în care scriu acest articol, la 10 zile după plecare, tocmai au intrat în Mediterană prin Strâmtoarea Gibraltar. Vânt slab și vreme însorită îi va călăuzi pentru următoarele zile. Scopul este să ajungă până de Paște. S-a format deja un grup de suporteri care le urmăresc în fiecare zi progresul prin sistemul de tracking de pe www.siminateam.ro sau pe facebook. Într-o ţară în care nu se întâmplă cine știe ce lucruri spectaculoase în yachting, această expediţie este urmărită ca Volvo Ocean Race.

Modul de a naviga s-a schimbat radical de-a lungul istoriei. Când Penelopa îl aștepta pe Ulyse să se întoarcă din odisee, lucrurile ar fi stat altfel dacă ar fi avut tracking gps, sau telefon prin satelit, sau internet. Din punctul de vedere al securităţii, bărcile sunt echipate cu plute de salvare care permit supravieţuirea pentru o perioadă suficient de lungă, cu mâncare, apă și rachete de semnalizare în caz de pericol. Factorul uman rămâne în continuare elementul fragil. Ce s-ar fi întâmplat dacă “divorţul” s-ar fi întâmplat pe apă, la câteva mile în larg? Probabil că nimic. Probabil că odată intraţi în joc nu ar mai fi ieșit. Probabil că o parte dintre ei acum regretă decizia, mai ales când Simina II navighează domol de-a lungul Mediteranei. Deciziile luate au întotdeauna implicaţii mai profunde decât credem pe moment pentru că în afara faptului că echipajul a fost descompletat înainte de plecare, încrederea tuturor celor care îi urmăreau a fost zdruncinată. Vă voi ţine la curent cu aventurile de peste mări și ţări ale Siminei II, cu speranţa ca data următoare să vă scriu concluziile de la sosirea în Mangalia și nu despre o nouă telenovelă.