Rolul educației artistice pentru o viață de succes

În ciuda erei progresului în care se presupune că trăim astăzi, lumea noastră este plină de paradoxuri. Iată unul dintre cele mai pregnante: cu cât suntem mai instruiți în a deveni eficienți, cu atât ne găsim mai greu bucuria în viață. Să fie oare cauza pentru aceasta faptul că societatea noastră pune prea mare accent pe abilitățile profitabile din punct de vedere economic în detrimentul unor aptitudini artistice considerate ‘neprofitabile’ ? Din ce în ce mai multe studii arată că educația artistică poate reprezenta cheia unei vieți pline de satisfacții, și deci este vremea ca părinții, profesorii și factorii de decizie să țină cont de acest lucru.

Nu rar ni se întâmplă să fim uimiți de știrile care prezintă profesioniști de succes care se bucură practicându-și talentele artistice. Un diplomat de talie mondială cum este Condoleezza Rice este o maestră a pianului încă din copilărie. Actorul Bruce Willis cântă la muzicuță. Co-fondatorul Google Sergey Brin i-a angajat pe Eric Clapton și pe Keith Richards, membri ai formației Rolling Stones, să îi fie profesori de chitară blues. Și exemplele pot continua.

Mulți dintre cei care ajung în fruntea clasamentelor din domeniilor lor de activitate – chirurgi de top, avocați, bancheri, economiști și alții care rareori sunt cunoscuți marelui public – se angajează în mod constant în activități artistice. Unii dintre aceștia o fac ca și când forma lor de exprimare artistică este a ‘doua lor natură’. Este foarte probabil chiar ca ei să fii ajuns artiști de succes pe cât sunt de respectați ca profesioniști în funcțiile pe care le dețin.

Alții doar ’se prostesc’ – faptul că nu sunt foarte talentați nu împiedică pe nimeni să se distreze. Nu are nici un rost să cuantificăm utilitatea artelor frumoase în termeni de rezultate palpabile și profit. Cu toate acestea, dedicarea către o pasiune nu înseamnă că nu poate aduce și o viabilitatea economică.

Pentru a susține acest punct de vedere, iată un exemplu excelent oferit de Chip Fournier, Vice-președinte Senior al NBC Universal. Fără să fie dotat cu vreun talent remarcabil, el cântă cu regularitate într-o trupă care realizează cover-uri ale unor formații de rock celebre. Aceasta este ”o metodă de a face față crizei vârstei mijlocii, este mai ieftină decât achiziționarea unui Ferrari și mai puțin nocivă vieții de familie decât o amantă”, a spus Fournier, citat de The Wall Street Journal.

Unii ar putea argumenta că oricare dintre acești oameni de succes, datorită statutului financiar confortabil deținut, își permite luxul de face pe artistul. De fapt, numeroase studii realizate de diverse universități din întreaga lume sprijină exact contrariul: acești oameni invidiați își datorează succesul pasiunii lor pentru arte, fie că au urmat cursuri formale în acest sens sau că au învățat singuri.

Cursurile artistice îmbunătățesc șansele unui copil de a obține succesul în viață

A trecut un deceniu de când organizația think-tank Rand Corporation a publicat un raport intitulat ”Un portret al artelor vizuale” (2005), subliniind beneficiile sociale ale cursurilor artistice. Studenții proveniți din familii cu venituri modeste, expuși foarte puțini sau deloc la artă în familie, au avut parte de oportunități mai bune în viață atunci când educația artistică a făcut parte din programa lor școlară.

În mod similar, un studiu făcut de Muzeul Solomon R. Guggenheim din New York (2006) a măsurat performanțele copiilor implicați într-un program pilot care aduce artiști în școli. Copii care au fost învățați cum să creeze propriile opere de artă au obținut rezultate mai bune la șase categorii de aptitudini literare și gândire critică decât ceilalți copii care nu au fost incluși în program.

În 2010, a doua ediție a unui studiu realizat de un ONG american care susține arta în școli (Art Education Partnership – AEP) a adunat rezultate de la aproape o sută de cercetări diferite. AEP a concluzionat că există o legătură directă între numărul de cursuri artistice urmate de studenți și performanțele obținute la testările standard, la toate materiile. De asemenea, acești copii au indicat abilități sociale mai dezvoltate.

Alte studii au arătat că acei copii ale căror inclinații artistice sunt stimulate, duc o viață mai satisfăcătoare – lucru confirmat și de profesorii lor de la alte materii, nu cele legate de artă! – și sunt mai puțini expuși la riscul de abandon școlar. Implicarea în artă a fost asociată cu rezultate mai bune la matematică, lectură, abilități cognitive, gândire critică și abilități verbale. Educația artistică îmbunătățește de asemenea motivația, concentrarea, încrederea și munca în echipă.

Arta este bună pentru afaceri și pentru creier

În anul 2013 s-a făcut o declarație curajoasă atunci când s-au prezentat rezultatele unui studiu realizat de Universitatea de Stat din Michigan (MSU): ”Un tânăr Picasso sau Beethoven ar putea fi următorul Thomas Edison” – acesta din urmă fiind inventatorul becului electric, considerat ca arhetipul omului de știință strălucit dar și al antreprenorului vizionar.

Echipa MSE a descoperit că o participare susținută la activitățile artistice încă din copilărie, și continuarea acestora în viața adultă, înseamnă că ”există șanse crescute de a deveni inventator, fapt măsurabil în numărul de patente obținute, afaceri întemeiate sau articole publicate” . Acest lucru poate fi explicat de faptul că arta încurajează gândirea non-conformistă, de tip out-of-the-box. Folosirea abilităților artistice (cum ar fi analogiile, jocurile, intuiția și imaginația) în rezolvarea problemelor este similară procesului de inventare a unui produs nou, îmbunătățirea unuia deja existent sau găsirea de soluții pentru atragerea clienților, au spus cercetătorii MSU.

În fine, educația artistică a fost sprijinită de către o echipă de neurologi de la Universitatea Johns Hopkins (JHU) din Baltimore în cadrul unui studiu realizat în anul 2009: “Neuro-educația: Procesul de învățare. Artele și Creierul”. Cercetătorii au observat că aceia ale căror creiere au fost instruite să obțină mai mult control motor, atenție și motivare în timpul practicării unei forme artistice (mai ales cântatul la un instrument) au transferat ulterior aceste capabilități îmbunătățite către celelalte părți ale creierului.

Concentrarea și eficiența din orice activitate, împreună cu așa numitul IQ fluid (capacitatea de a rezolva noi probleme în circumstanțe noi) s-au îmbunătățit. La fel s-a întâmplat și cu abilitățile lor generale academice și sociale.

O abundență de dovezi existente în favoare artei, ignorate

Pare că echipele JHU tocmai au reinventat roata, deoarece acum 2,400 de ani filozoful grec Platon a spus același lucru: ”Muzica este un instrument mai puternic pentru educație decât oricare altul, deoarece ritmul și armonia își găsesc locul în ungherele interioare ale sufletului”.

De-a lungul secolelor, mulți cărturari și oameni de stat au susținut introducerea orelor de artă în educație, deci nu este de mirare că antreprenorii de succes contemporani gândesc în același mod. Haideți să ne oprim și să analizăm doar două exemple:

”Arta are un impact crucial asupra economiei noastre și reprezintă un catalizator important în procesul de învățare, descoperire și realizare din țara noastră”, crede Paul Allen, co-fondator Microsoft și pasionat cântăreț la chitară. ”O educație vastă în domeniul artelor ajută în oferirea copiilor o mai bună înțelegere a universului lor… Avem nevoie de studenți care sunt cultivați din punct de vedere cultural, așa cum avem nevoie de oameni cu pregătire științifică și matematică”, a spus Paul Ostergard, Vice Președinte, Citicorp.

Din păcate, în ciuda abundenței de dovezi științifice care susțin beneficiile activităților artistice în educație – prezentate în numeroase studii de cercetare – arta rămâne ’oaia neagră’ a multor sisteme educative. Scuza cea mai des întâlnită este lipsa de resurse financiare, dar poate fi de fapt vorba de o oarecare neglijență intenționată?

Printre alte aspecte, educația artistică îmbunătățește dezvoltarea limbajului, puterea de decizie, abilitățile vizual – spațiale, inventivitatea și conștientizarea culturală. Toate acestea pot avea ca rezultat formarea de cetățeni independenți, responsabili și încrezători în propriile forțe care ar putea reprezenta o amenințare la adresa situației politice de fapt din orice țară, fie ea și o democrație bine dezvoltată economic.