FATA DE ZĂPADĂ

E unul dintre puținii copii-minune ai sportului mondial contemporan. Mikaela Shiffrin e americancă și a devenit campioană mondială la slalom la 18 ani. Maturitatea ei stă în muncă, în seriozitate și în felul în care își acceptă statutul: “Niciodată nu m-am limitat încercând să fiu o adolescentă normală.”

Pare mai mare decât vârsta pe care o are, cei 18 ani împliniți în martie, cu doar câteva zile înainte de a reuși a patra ei victorie de Cupă Mondială, la Lenzerheide, în Elveția. Așa se întâmplă însă uneori cu tinerii prodigioși: inteligența li se desenează pe chip, maturizându-i. Zâmbetul, reflectat în ochii albaștri luminoși, o trădează, însă. E o fetiță mare, pornită să cucerească lumea albă din simplul motiv pentru că îi place să schieze și pentru că e dispusă să renunțe la multe pentru a reuși.

“Ce înseamnă să fii un adolescent normal?”, se întreabă Mikaela Shiffrin, campioana mondială în proba de slalom la CM din 2013, de la Schladming, Austria. “Niciodată nu m-am limitat încercînd să fiu o adolescentă normală. Nu am nici timp, nici interes în a face lucrurile nebunești pe care unii dintre colegii mei de generație le fac. Am o viață suficient de agitată și nu e nevoie să suplimentez haosul creând o dramă care nu e necesară”, mărturisea tânăra americancă într-un interviu recent.

Acesta e momentul în care te întrebi dacă are, într-adevăr, doar 18 ani. Parcă simți nevoia să-i ceri cartea de identitate și să te asiguri că nu are, cumva, 25 sau poate 28 de ani. Și lucrurile nu se opresc aici. Iată încă o mostră: “Schiul e arta mea”, dezvăluia ea în Denver Post. “E ca un puzzle sau o pictură sau o bucată muzicală. Când schiez, e ca o melodie, pot auzi ritmul în mintea mea. Întoarcerile încep să se lege și, dintr-o dată, totul e flux și forță. Atunci nu pot decât să mă simt incredibil de bine. De aici vine bucuria”.

Tot mai credeți că i s-a greșit vârsta? Nu, e adevărat, are doar 18 ani. Și nu e tipica adolescentă americană gen Beverly Hills 90210. Shiffrin muncește din greu, dar aplicat și cu plăcere. Nu se sacrifică, ea savurează. Dăruiește și primește într-un mod generos, copilăresc și matur în același timp.

Este, de asemenea, una dintre excepțiile sportului mondial de azi. Unde e Nadia Comăneci, triplă campioană olimpică la 14 ani și jumătate? Tracy Austin câștigând titlul la US Open la numai 16 ani și 9 luni, după o finală cu legendara Chris Evert? Sau Boris Becker, cucerind iarba de la Wimbledon la 17 ani? Unde e Oksana Baiul, campioană mondială la patinaj artistic la 15 ani? Exemplele pot curge în continuare, lista e lungă, dar în ultimii ani s-a îmbogățit puțin. Toate aceste nume aparțin trecutului sportului, acel trecut care nu avea reguli de eligibilitate, impuse strict în unele discipline. Acum, în gimnastică nu se poate concura în competiții majore, Europene, Mondiale, JO, mai devreme de anul în care împlinești 16 ani. În tenis, tinerii între 14 și 17 ani au un număr limitat de turnee importante la care pot participa. Măsurile au fost luate pentru a preveni uzura rapidă, prematură, pentru a preveni accidentările severe care pot marca nu doar o carieră, ci chiar o viață. Pentru că și sportul s-a schimbat. E mult mai fizic, mai solicitant, mai dur și mai complex. Trebuie să fii puternic pentru a face față, iar pentru un copil sau adolescent asta e aproape imposibil de atins.

De aceea, Mikaela Shiffrin e o excepție. S-a născut la Vail, în Colorado, un orășel de ceva mai mult de 5.000 de locuitori, care s-a conturat în jurul Vail Ski Resort, a doua cea mai mare stațiune de schi alpin din America de Nord. Într-un fel, poate că n-a avut opțiune, cu atâta zăpadă, schiuri și bețe în jur. Sau poate a fost extrem de norocoasă: s-a născut în locul perfect pentru a-și rotunji destinul. Când avea 10 ani, l-a întrebat pe tatăl ei, Jeff, când va putea lua startul într-o cursă de Cupă Mondială. Asta l-a surprins pe părintele lucid și analitic. A început să-i explice situația folosind cifre, exemple și statistici, când precocea fetiță dorea un răspuns simplu. “Îmi ziceam: OK, tata, am înțeles, tot ce voiam era o vârstă. Când e cel mai devreme posibil să concurez în Cupa Mondială?”, rememorează Mikaela episodul. “Întotdeauna mi-am dorit să fac lucrurile cât mai repede”.

Până la urmă, a trebuit să aștepte până la 15 ani. La 16 ani reușea prima prezență pe podium în Cupa Mondială, la 17 ani, în decembrie 2012, obținea prima victorie, iar la 18 ani devenea campioană mondială. A patra cea mai tânără din istorie. Da, asta chiar înseamnă viteză, chiar dacă Mikaela e specialistă în proba cea mai tehnică a schiului alpin, slalomul!

Părinții i-au fost alături în toate etapele, fiecare într-un mod deosebit. Tatăl, Jeff, care este anestezist și profesor la University of Colorado Hospital, este analistul familiei. El nu crede că lucrurile se limitează la tehnică, ci că e vorba, mai degrabă, de măiestrie, o teorie pe care a descoperit-o citind la mijlocul anilor ’80 un articol în Scientific American despre marii maeștri din șah. Acest punct de pornire, căruia i s-a adăugat un raft întreg de cărți pe același subiect, l-a ajutat să-și îndrume copiii în schi. Pentru că și fratele Mikaelei, Taylor, 20 de ani, are această pasiune, el fiind “boboc” în echipa de schi a Universității Denver.

“E nevoie de 1.000 de ore pentru a trece de la incompetent la competent în orice domeniu, de la a vorbi o limbă străină până la a face o întoarcere pe schiuri”, explică Jeff Shiffrin. “Apoi, e nevoie de 5.000 de ore de antrenamente din categoria «Nu sunt suficient de bun, vreau să progresez» pentru a stăpâni zona. Și alte 10.000 până la 20.000 de ore pentru a fi cel mai bun din lume, campion mondial sau olimpic”.

Mama, Eillen, care este asistent medical, reprezintă, în schimb, “părintele aplicat”. În ultimele două sezoane, ea a călătorit alături de prodigioasa ei fiică, însoțind-o la concursurile de Cupă Mondială. “Îmi place să merg cu ea în toate acele locuri. Suntem cu adevărat apropiate. Avem același simț al umorului și ador să petrec timp cu ea”, spune Eileen.

“Știu exact care sunt prioritățile majorității celor de vârsta mea. Sunt diferite de prioritățile mele. Eu m-am concentrat mereu pe a fi eu însămi”.

În 2013, tânăra Shiffrin a absolvit colegiul la Burke Mountain Academy, un internat cu specific sportiv din nordul statului Vermont. Majoritatea studiilor au fost făcute acasă sau prin corespondență și Mikaela nu a mers la balul de absolvire. Toate acestea sunt înțelese și acceptate de sportivă. Toată vara s-a antrenat “pe uscat”, a alergat și a lucrat cu greutăți. A început să ia lecții de germană – pentru că “e una dintre limbile de top în schiul alpin”. A dat multe interviuri. Mereu însoțită de mama ei, tatăl e ocupat, locuind în cursul săptămînii într-un apartament din centrul Denverului și doar în week-end-uri venind acasă, alături de familie, în Vail.

“Aproape că am intrat într-un ritm”, descrie Mikaela programul. “Trezirea. Răspuns la întrebări. Lecții de germană. Răspuns la alte întrebări. Antrenament în sala de forță. Culcare”, explica ea în Huffington Post. A renunțat la timpul liber peste vară, și-a scurtat vacanța. “N-a fost mereu ușor să răspund negativ invitațiilor, dar prefer să mă aflu acolo unde sunt acum”, spune schioara. “Știu exact care sunt prioritățile majorității celor de vârsta mea. Sunt diferite de prioritățile mele. Eu m-am concentrat mereu pe a fi eu însămi”. Dacă ați uitat între timp, vă reamintim: are doar 18 ani!

Având la orizont Jocurile Olimpice de la Soci 2014, Shiffrin absoarbe inspirație de la doi sportivi americani pe care îi admiră în mod special: Serena Williams și LeBron James. Amândoi au irumpt de foarte tineri în domeniile lor, tenis, respectiv baschet, iar acum sunt figuri de notorietate. Multă lume pune presiune pe Mikaela în perspectiva Olimpiadei, prima ei participare la asemenea eveniment. Ea, însă, privește lucrurile cu aceeași căutătură limpede și realistă. “Unii văd Jocurile Olimpice ca pe acel nor mare și negru care va veni și-mi va ruina cariera pentru că e atât de multă presiune, atâta anxietate! Eu nu mă gândesc la ceva înspăimântător, ci la o experiență din care voi scoate tot ce pot mai bun, pe care o voi gusta indiferent cât de stresantă și haotică va fi”.

După sala de forță, Shiffrin a căutat reîntâlnirea cu zăpada în Noua Zeelandă și Chile. Noul sezon se apropia. Distincțiile, cupele și cadourile primite pentru fiecare victorie începuseră să se înmulțească vizibil încă din cel precedent, motiv pentru care Mikaela le-a distribuit spre păstrare familiei și prietenilor. A păstrat cu afecțiune, însă, în casa din Vail, Globul de Cristal obținut pentru cele mai bune rezultate la slalom. Primul ei Glob de Cristal. Mai mult ca sigur, doar primul.

Restul e pasiune, plăcere de a schia, muncă. Aproape un clișeu, nu? “Atunci când mă voi simți mulțumită cu ce-am făcut, va fi momentul să renunț”, spune Shiffrin. Dar s-ar putea ca ea să nu fie niciodată cu adevărat satisfăcută de rezultatele ei. Fiindcă are acest mic mister care s-o provoace permanent: “Nu poți face cursa perfectă, dar poți face cea mai bună cursă. Atunci obții cel mai bun timp și câștigi. Dar dacă te străduiești să izbutești cursa perfectă, acceptând că mereu vei fi un pic în urmă, asta e foarte interesant. Mă face să mă gândesc la viață în general. Tot timpul vrem să atingem perfecțiunea, deși uneori asta înseamnă cel mai rău lucru. E bine că n-o putem obține”, încheie ea. Și are doar 18 ani. Singurul lucru care-i trădează vârsta e că refugiul ei înseamnă să nu scape nici un episod din serialul Glee. Dar asta fac și alte milioane de adulți, nu-i așa?