Democrația românească văzută prin ochii unui observator german

Sven-Joachim Irmer: „Cea mai mare provocare pentru toate partidele din România este dezamăgirea tinerilor în ceea ce privește politica“. Un observator atent al societății contemporane românești, Sven-Joachim Irmer este directorul fundației Konrad-Adenauer-Stiftung România și Republica Moldova, foarte activă în promovarea educației politice.

Implicat în politică încă de la vârsta de 14 ani, dl. Irmer a fost asistentul unui membru al Parlamentului German și specialist în strategii politice. Domnia sa are expertiză în relații publice, strângere de fonduri și consultanță politică. Spre deosebire de mulți politicieni care obișnuiesc să se învârtă în jurul cozii, el vorbește foarte deschis despre ceea ce vede în jurul său, cu bune și cu rele.

Cum se vede democrația contemporană românească prin ochii unui spectator german?

Este dificil de spus dacă dezvoltarea a fost una străluci­tă sau nu, dar, ce văd acum este că România a muncit mult și din greu în ultimii 25 de ani ca să ajungă la standardele pe care Uniunea Europeană le cere statelor membre. Nu compar România cu Germania, ci văd dezvoltarea sa individuală.

Sigur că mai sunt lucruri care trebuie îmbunătățite, dar această afirmație este valabilă pentru toate societățile. Tră­iesc aici de peste doi ani și văd aceleași probleme pe care le văd mulți dintre români. Văd în fiecare zi la televizor luptele politicienilor, văd cum reforme urgente precum este reforma Constituției sau regionalizarea sunt oprite. Îmi dau seama că situația existentă în sistemul național de sănătate, în sistemul de educație și în multe alte zone ale vieții cotidiene trebuie îmbunătățită pentru a garanta dezvoltarea sustenabilă a țării.

Văd în munca mea de zi cu zi mulți oameni muncitori, membri ai organizațiilor noastre partenere – IICCMER, CSIC, APD – ca să numesc doar câteva. Instituțiile și angajații lor sunt jucători importanți în procesul dezvoltării unei democrații tine­re. În cadrul evenimentelor organizate de KAS participă anual aproape două mii de oameni interesați să formeze o societate mai bună, îmbunătățind cultura politică sau tratând tema dicta­turii comuniste, astfel ca sistemul unipartit să nu mai fie vreodată posibil și să se asigure democrația pentru generațiile viitoare.

Din punctul meu de vedere, cea mai mare provocare pentru toate partidele din România este dezamăgirea tineretului în ceea ce privește politica. În special cei tineri nu merg la vot și doresc să plece din țară. Schimbarea acestui fapt poate fi una dintre cele mai mari provocări din următorii ani.

Poate motivul pentru care nu ne place cum arată Româ­nia de azi este că nu am trecut cu adevărat printr-un proces de împăcare cu trecutul nostru. Eforturile Ger­maniei de reconciliere cu trecutul său pot fi lecții utile pentru România?

Sunt convins că o societate poate evolua spre viitor doar dacă este conștientă de istoria sa, mai ales atunci când au avut loc evenimente groaznice. Noi, germanii, ne străduim să construim ceea ce se numește „Erinnerungskultur.“ Adică o cultură de aducere aminte a trecutului care este menținut viu prin instituții, discuții la școală, universități și muzee, deci foarte asemănător cu situația din România.

Din punctul meu de vedere discuțiile care se derulează în prezent cu privire la deschiderea unui muzeu al trecutului comunist în București sau în Palatul Parlamentului ar putea fi un pas important pentru România. Desigur, există câteva locuri memoriale remarcabile, fosta închisoare de la Sighet, de exemplu, dar un astfel de muzeu în Capitală ar fi un semnal puternic pentru victimele dictaturii din perioada 1945 – 1989, dar și pentru turiști. Ar arăta că nu se ascunde nimic și că există voința politică pentru a arăta trecutul României, chiar dacă acesta este un lucru dureros.

În ce măsură statutul de membru al UE, obținut în anul 2007, a vindecat cu adevărat anumite boli ale societății?

Când mă uit în urmă la ceea ce s-a întâmplat în 2012 în­tre Primul Ministru și Președintele țării, cred că presa și mulți români au recunoscut existența unor prieteni din afară care au criticat atacurile politice împotriva președintelui și sistemului de justiție. Uniunea Europeană a arătat grijă față de România și a ajutat la stabilizarea democrației din țară. La momentul respectiv, mie mi s-a părut interesant că acele critici au venit din partea unor diferite persoane și partide politice. Atunci implicarea UE a venit într-un mod complet neașteptat pentru guvernul român.

Așa că da, aș spune că statutul de membru al UE a vin­decat câteva boli, chiar și puternicul sprijin financiar din partea UE a ajutat la îmbunătățirea situației. Pe de altă parte, rata de absorbție de 32% a fondurilor UE nu este de ajuns pentru Ro­mânia. Oamenii pur și simplu nu înțeleg de ce acești bani nu sunt folosiți pentru infrastructură, sănătate și educație. Konrad-Adenauer-Stiftung încurajează participarea politică și implicarea civică, dar deseori suntem martorii unei Românii divizate, o agresi­vitate care se poate observa peste tot: în limbajul politic, în curtea școlii, în traficul ru­tier cotidian. Ce se poate face pentru a îmbunătăți coeziu­nea socială din țara noastră?

Cred că aici politicienii trebuie să facă următorul pas. Adi­că să nu se concentreze pe cine va lua mai mult din prăjitură în timp ce altul mănâncă resturile de ieri. Trebuie creat un bun simț în rândul societății. Oamenii trebuie să înțeleagă că în UE avem o economie de piață socială și că tuturor partidelor tre­buie să le pese de oamenii săraci și de cei cu posibilități reduse. Este vorba de a-i împuternici pe oameni.

Politicienii ar trebui să lupte cu argumente, nu să le spu­nă oamenilor că o idee este proastă pentru că persoana care susține ideea nu este bună. Tinerii înțeleg acest lucru, ei citesc mult despre Europa, călătoresc și muncesc peste tot în lume. Toată lumea, toate partidele și societatea civilă trebuie să își imagineze locul pe care va fi România în anul 2050, să identifi­ce problemele, să le numească și să le rezolve pas cu pas.

În opinia generală din ţara noastră clasa politică este privită drept o castă impenetrabilă. Cum pot fi per­soanele tinere și calificate atrase în politică?

I-am întrebat pe tinerii studenți la Științe politice și nici unul dintre aceștia nu se gândea să se alăture unui partid po­litic și nici nu se simţea aproape de unul sau de altul. Nu este vorba de a intra într-un partid, ci este vorba despre a găsi par­tidul care se potrivește felului tău de a gândi. Este problemă dificilă care se ridică în multe țări europene și nu numai. Cheia ar putea fi o educație politică generală primită în timpul liceu­lui. Dacă statul nu educă tânăra generație într-un mod corect, tinerii nu se vor simți niciodată atrași de ideea de a se alătura unui partid și de a face ceva pentru societatea în care trăiesc.

Dar partea cea mai importantă trebuie făcută de către partide. Acestea trebuie să se gândească la modul cum să devină mai atractive pentru noii membrii. Nu este vorba doar despre social media și despre a avea un website nou-nouţ și frumos, ci de a vorbi unii cu ceilalți pentru a descoperi dacă ideologiile vreunui partid se potrivesc cu ale mele. Partidele trebuie să ofere membrilor săi seminarii, excursii și evenimente chiar și atunci când nu este nici o campanie electorală la ori­zont. Acesta este exact domeniul în care KAS colaborează cu partidele EPP din România. Oferim seminarii de educație poli­tică și ajutăm la educarea tinerilor membri de partid.

Ar putea fi țara noastră descrisă ca un stat de drept?

În momentul de față văd că sistemul de justiție funcționează destul de bine. Știrile pe care le aud zilnic despre politicieni, oameni de afaceri, judecători corupți mă lasă fără cuvinte. Este foarte bine că există organizații anti-corupție ca DNA, ANI, judecători și procurori; acest fapt arată că lucrurile se îmbunătățesc.

Românii deseori se plâng de disfuncționalitățile din so­cietate, economie și mai ales din viața politică. În viziu­nea dumneavoastră, care credeți că este domeniul cel mai afectat?

Societatea, economia și politica sunt toate conectate. Dacă există o disfuncție într-o zonă, automat le va afecta și pe celelalte. În momentul de față, oamenii vorbesc mult despre factorii corupți de decizie politică. Dar cine le-a oferit acestora banii și ei de ce nu au refuzat? Din nou, este o chestiune de educație, obiceiuri și reguli ce trebuie respectate.

Statul trebuie să se îngrijească de reguli și să se asigure că toată lumea le respectă. Dacă statul nu își face datoria, va fi abuzat de aceia cărora nu le pasă de bine sau de rău. Deci, toate persoanele responsabile trebuie să evite o evoluţie greșită a lucrurilor sau trebuie să-și spună punctul de vedere atunci când văd o greșeală, iar acest lucru ar trebui să fie posibil fără frica de a-și pierde locul de muncă a doua zi.

Din nefericire, mulți români se simt nereprezentați de către partidele de azi…

Este păcat că atât de mulți oameni se simt nereprezentați de partidele de azi. În același timp este un mare risc pentru democrație și o oportunitate pentru demagogii care oferă soluții simple la chestiuni complicate. Deseori politica nu este albă sau neagră și acest lucru este valabil mai ales în UE, unde avem de-a face cu 28 de state. Din punctul meu de vedere, partidele au nevoie de o bună comunicare politică. Partidele trebuie să explice de ce acționează în modul în care o fac. De exemplu, un nou program de partid poate fi scris ca o solicitare de propuneri, adică membrii partidului dar și cei care nu sunt membri pot lucra la acel program și pot trimite ideile lor.

Ce poate face un cetățean al României pentru a îmbunătăți lucrurile din jurul său, înainte să se aștepte la o schimbare în bine din partea clasei politice conducătoare?

Nu îmi place să dau sfaturi oamenilor, dar pentru mine este foarte simplu – te uiți în stânga și în dreapta și îi ajuți pe cei care nu sunt atât de puternici ca tine. Apoi trebuie să deschizi gura atunci când vezi ceva greșit, nu să înghiți în sec și să-ți vezi mai departe de drum.

Cum vedeți România peste 15-20 de ani?

Ar fi minunat dacă am vorbi peste 15 sau 20 de ani despre peisajele superbe ale României, vinurile sale extraordinare, noi autostrăzi funcționale, companii noi și moderne deschise în fiecare săptămână și mai puțin despre corupție și lupte politice.