Investiția în artă

Paradigmele pieței s-au schimbat dramatic în ultimele decenii, având în vedere faptul că prosperitatea piețelor emergente precum China, Rusia și Orientul Mijlociu a determinat introducerea unor noi participanți în comerțul cu artă, piața dând astfel semne de elasticitate. La nivel global, colecționarii plătesc sume record pentru lucrări de top, fără să fie descurajați de mediul economic nefavorabil din ultimii ani. În ciuda atractivității artei ca investiție, lipsa transparenței pieței, lipsa lichidităților și costurile ridicate, au restricționat piața de artă la o clasă selectă de indivizi prosperi. Cu toate acestea, interesul tot mai mare acordat pieței de artă a stimulat crearea de noi produse de investiții care plasează capital în artă și oferă un nou tip de expunere investitorilor pe piața de artă. În cele ce urmează, vom examina aspectele unice ale pieței de artă și vom sublinia tendințele recente, vom prezenta argumentele pro și contra aduse investiției în artă și vom discuta modalități de a obține expunere la această clasă unică de active.

Privire de ansamblu asupra pieței mondiale de artă

Având în vedere natura neclară a pieței de artă, aceasta este deseori greșit înțeleasă de investitori. Spre deosebire de clasele tradiționale de active, precum acțiunile și obligațiunile, tranzacțiile cu artă sunt asociate cu lipsa transparenței. Un mare segment al pieței desfășoară tranzacții în mediul privat, ceea ce face dificil pentru cei din afara mediului să dobândească o perspectivă asupra pieței. Informații detaliate provin, în cea mai mare parte, din datele publice despre tranzacțiile efectuate prin intermediul caselor de licitații. Deși Sotheby’s și Christie’s sunt cele mai mari și cele mai cunoscute case de licitații, există numeroase altele în întreaga lume. Lipsa de transparență a pieței, face ca estimarea dimensiunii acesteia să fie provocatoare. Prin urmare, cât de mare este piața mondială de artă? Conform Fundației Europene de Artă (The European Fine Art Foundation), dimensiunea totală a pieței de artă, la nivel mondial, este de aproximativ 60 de miliarde de dolari, reflectând datele publice ale caselor de licitații și o estimare a vânzărilor galeriilor de artă și a vânzărilor private. Aceasta reprezintă o creștere a dimensiunii pieței de 6 ori în ultimii 20 de ani.

Există mai multe tipuri de jucători pe piața de artă. Partea de cumpărare este formată în principal din persoane cu disponibilități financiare mari și din colecționari. Dealerii de artă, corporațiile și muzeele sunt, de asemenea, cumpărători importanți pe piață. Într-un sondaj recent realizat în rândul persoanelor înstărite, aproape 50% dintre respondenți dețin lucrări de artă și, în medie, arta reprezintă aproape 4% din valoarea activelor personale. Partea de vânzare este reprezentată de case de licitații, galerii și artiști. Pe lângă aceștia, intermediari precum consultanții de artă și băncile private, facilitează tranzacțiile prin expertiză, cercetare și finanțare.

Având în vedere că bunăstarea la nivel mondial a crescut exponențial în ultimele decenii, depășind granițele Americii de Nord și ale Europei, piața de artă este influențată global mai mult decât oricând. Conform Capgemini World Wealth Report din 2012, care analizează factorii economici care conduc la crearea bunăstării, zona Asia – Pacific a depășit America de Nord la nivelul numărului de indivizi care dețin disponibilități financiare mari. Iar odată cu noua bunăstare economică, crește și cererea pentru bunuri de lux. Alimentată de creșterea economică semnificativă din ultimii ani, China (incluzând Hong Kong) a depășit Statele Unite, și a devenit cea mai mare piață de artă și antichități la nivel global, cu un procent de 30% din piața totală în 2011, față de 29%, procentul deținut de Statele Unite.

Este de remarcat faptul că anumite genuri de artă vor fi mai căutate decât altele, din mai multe motive. Arta poate fi o investiție imprevizibilă, rentabilitatea investiției putând fi puternic influențată nu numai de un număr de factori macro-economici precum creșterea economiei și a inflației, dar și de micro-factori specifici pieței, precum interesul la nivel mondial pentru diferite genuri, schimbările în tendințe, preferințe și cultură. Similar pieței de capital, sectoarele se vor comporta foarte diferit în termeni de performanță și volatilitate (de exemplu tehnologie vs. utilități). “Sectoare” sau genuri din piața de artă vor evolua, de asemenea, diferit. Așa cum Figura 2 arată, în ultimii 25 de ani, indicele Mei Moses World Post-War Contemporary a depășit cu mult indicele Mei Moses World Impressionist Modern cu o volatilitate diferită. Ca și în cazul altor clase de active, investitorii ar trebui să încerce să își diversifice stocurile pentru a gestiona expunerea la un anumit gen, artist sau lucrare.

Având în vedere că piețele emergente devin mai prospere, piața de artă probabil va continua să fie alcătuită dintr-un set mult mai divers de cumpărători de artă. Acestea sunt, în general, vești bune pentru piața de artă. Când investitorii sunt concentrați într-o singură regiune geografică, piața de artă este foarte sensibilă la mediul economic al regiunii respective. De exemplu, un declin abrupt al pieței de artă la începutul anilor ’90, a fost în mare parte atribuit declinului din economia japoneză. În timpul inflației din anii ’80, oamenii de afaceri japonezi investeau puternic în piața de artă. Odată cu căderea pieței imobiliare japoneze, economia a avut de suferit și multe segmente din piața de artă s-au prăbușit. O piață globală este o piață mai rezistentă.

Concluzie

Piața de artă a suferit modificări semnificative în ultimele câteva decenii. Bunăstarea nou dobândită în economiile emergente a globalizat piața în multe moduri, oferindu-i profunzimea și elasticitatea necesară. Studiile au demonstrat randamente relativ puternice pe perioade lungi de timp și recenta performanță în funcție de risc este comparabilă cu clase tradiționale de active. Corelațiile reduse și chiar negative între acțiuni și venit fix sugerează că o investiție în artă are potențialul de a diversifica portofoliul. În plus, încasările sigure în timpul perioadelor de creștere a inflației indică faptul că arta poate fi o acoperire eficace împotriva inflației. Măsurarea performanței clasei de active nu este lipsită de limite și diferite ipoteze trebuie luate în considerare când ne uităm la rentabilitatea din trecut.

Colecționarii investesc în artă dintr-o varietate de motive. Cu toate acestea, arta ca o investiție pur financiară reprezintă o provocare. Arta nu este o lichiditate, este costisitoare atât ca achiziție cât și ca întreținere, iar piața este lipsită de transparență și eficiență. Investitorii în artă au multe opțiuni oferite de apariția unor noi produse financiare și a fondurilor de specialitate. La fel ca în cazul oricărei clase de active, investitorii trebuie să își facă temele. Este necesar să dobândească cunoștințe despre piață, genuri, istorie, tendințe, artiști și să evalueze cum s-ar încadra investiția într-o repartizare mai largă a activelor.

SURSE: JP Morgan. Beautiful Assets Advisors, The European Fine Art Foundation