Palatul Băncii Marmorosch Blank din București, scos la vânzare

Clădirea monument istoric, amplasată pe strada Doamnei, la numărul 4, care a găzduit celebra bancă Marmorosch, Blank & Co. în perioada interbelică, este scoasă acum la vânzare cu prețul de 3,8 milioane de euro.

Construcția Palatului Băncii a durat opt ani, din 1915 până în 1923, și a urmat întocmai planurile arhitectului Petre Antonescu, același care a proiectat Palatul Kretzulescu, Arcul de Triumf, Primăria Capitalei, Casinoul din Sinaia sau Facultatea de Drept. Stilul arhitectural dominant al clădirii este cel neoromânesc, cu influențe bizantine și gotice. Interiorul este decorat în stil Art Nouveau și Art Deco de pictorița Cecilia-Cuțescu-Storck și cuprinde alegorii ale industriei, agriculturii și comerțului, în fața scării de onoare, iar pe hol, panouri imaginând arta, speranța, munca, vegherea, caritatea sau taina.[1]

Banca Marmorosch Blank a funcționat neîntrerupt, pentru o perioadă de 100 de ani, de la înființarea ei, în 1848, și până la desființarea ei, în timpul regimului comunist, în 1948. Ea a fost fondată inițial de bancherul evreu Iacob Marmorosch, care s-a asociat ulterior (1 ianuarie 1867) cu Mauriciu Blank, și împreună au consolidat fundația a ceea ce avea să devină unul dintre cele mai importante elemente ale economiei României moderne. În 1877, Banca Marmorosch participă la finanțarea armatei române în Războiul de Independență, iar mai apoi se implică în finanțarea construcțiilor mai multor căi ferate (tronsonul București-Predeal), lucrări edilitare și de infrastructură.

În 1920, BMB era deja considerată cea mai puternică bancă comercială din România, cu un capital ce ajungea până la 125.000.000 de lei, iar trei ani mai târziu, în 1923, avea 25 de sucursale în Regatul României și patru în străinătate (Paris, Istanbul, Viena, New York).

Criza economică mondială din anul 1930 trimite Banca Marmorosch Blank în incapacitate de plată, iar mai apoi în faliment. În acel moment, Banca Națională a României intervine, preluându-i din debitele insolubile și acordându-i credite preferențiale, iar BMB se menține până în 1948, grație unei concesiuni pentru desfacerea tutunului și a sării, obținute de la Stat.[2]

Palatul Băncii Marmorosch Blank a fost dat uitării în ultimii ani, drept pentru care experții imobiliari apreciază că ar mai fi nevoie de încă 2 milioane de euro pentru restaurare. Aflată în zona centrală a Bucureștiului, clădirea are o suprafață utilă de 1.000 de metri pătrați, cu hol central de recepție, 10 camere înalte de 4,5 metri și dispune de un teren tot de 1.000 de metri pătrați.[3]

Surse:

[1] http://bucurestiinoisivechi.blogspot.ro/2010/01/banca-marmorosch-blank-arhitect-petre.html

[2] http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Banca_Marmorosch_Blank

[3] http://www.digi24.ro/stiri/economie/companii/palatul-celei-mai-mari-banci-din-romania-interbelica-scos-la-vanzare-697109