de Alice-Claudia Gherman, foto Alice-Claudia Gherman

 

Mare bucurie am avut să particip la un ceremonial al ceaiului chinezesc - Gong fu cha - ținut de profesoara de ceai Li Weirong la Institulul Cultura Chinez din București. Mai participasem la ceremonii ale ceaiului japonez, dar niciodată la unul chinezesc. Deosebirea este mare, fiindcă ceremonialul ceaiului chinezesc nu pune atât de mult accentul pe ritual și mindfulness, cât pe gust și tehnică pentru a obține o extracție optimă. Dar asta nu-l face mai puțin interesant. Dimpotrivă îi adaugă plus valoare prin noua perspectivă din care privesc azi ceaiului și cultura chineză și, în plus, ambele experiențe – Gong fu cha (ceremonialul ceaiului chinezesc) și Chado (ceremonialul ceaiului japonez) întregesc acum imaginea despre această licoare legendară a Orientului Îndepărtat.


 „Fundamentele filosofice ale ceremoniei chinezești a ceaiului pot fi înțelese ca o sinteză a taoismului, budismului și confucianismului, modelată în continuare de influențele istorice și culturale de-a lungul timpului.”



Gong fu cha - intersecția dintre taoism, budism și confucianism

Pentru a participa Gong fu cha nu trebuie să respecți o etichetă strictă, este suficient să fii îmbrăcat confortabil și să eviți să utilizezi parfumuri puternice și, evident, să te comporți respectuos și  ordonat. Participanții iau loc în jurul unei mese din lemn obișnuite, pe scaune, iar gazda prepară infuzii multiple, nu una singură. Pentru ceremonial, în general, toate ustensilele sunt gingașe și micuțe, mânuite cu delicatețe de doamna Li Weirong, ea însăți un personaj desprins parcă dintr-o poveste. Instrumentele comune utilizate într-o ceremonie chinezească a ceaiului sau în prepararea gong fu cha includ gaiwan-ul, ceainicul de lut, ceașca de degustare și ceștile de degustare.

 

„Ceainicul Yixing — fabricat din lut provenit dintr-o regiune geologică unică și finită — este adesea considerat deosebit de valoros datorită rarității, proprietăților materiale și măiestriei sale. În același timp, obiectele ceramice realizate de artiști contemporani sau artizani pricepuți, precum și articolele antice pentru ceai, pot avea, de asemenea, o valoare semnificativă, fie pentru calitățile lor estetice, fie pentru importanța istorică sau caracterul pe care îl aduc experienței ceaiului”, îmi explică doamna Wierong, în timp ce-mi prezintă diversele vase de ceai și pune apa la fiert.

 

În ciuda absenței unor reguli stricte sau a unor proceduri codificate, ceremonia ceaiului chinezesc urmează mișcări naturale și intuitive — o armonie care apare organic. La fel ca citirea unei povești, observarea gesturilor și atenția la schimbările subtile contribuie la o stare de mindfulness captivantă. „Fundamentele filosofice ale ceremoniei chinezești a ceaiului pot fi înțelese ca o sinteză a taoismului, budismului și confucianismului, modelată în continuare de influențele istorice și culturale de-a lungul timpului. Formele de ceai și metodele de preparare în fiecare etapă a dezvoltării sale reflectă idealurile filosofice ale perioadelor lor respective. De la dinastiile Ming și Qing până în prezent, conceptul central a rămas consistent: a te armoniza cu natura, a aprecia frumusețea și a cultiva calmul interior, favorizând astfel o conexiune mai profundă cu lumea exterioară. Chadō (ceremonialul japonez al ceaiului), în schimb, a fost puternic modelat de practica ceaiului pudră, care a devenit răspândită în secolele XI-XII, și de budismul Zen”, mai spune profesor Li Weirong.

 

Nín xiǎng hē chá ma? Doriți să serviți un ceai?

 

Pentru ceremonialul la care particip Li Weirong utilizeză două tipuri de ceai, ceaiul alb și oolong. Spre deosebire de ceremonialul japonez, care utilizează doar ceaiul verde matcha,  la ceremoniile chinezești ale ceaiului, se poate folosi o gamă largă de ceaiuri. Acestea sunt, în general, ceaiuri din frunze întregi, preparate din planta de ceai Camellia sinensis. Asta înseamnă ceaiuri verzi, galbene, albe, oolong, negre și închise la culoare, toate preparate sub formă de frunze întregi.



„Calitatea ceaiului este dată între altele de faptul că frunzele de ceai  sunt întregi, nu rupte, nu mărunțite așa cum le regăsim în ceaiurile standardizate la plic”, îmi spune Li Weirong. Ceaiul alb este un ceai obținut din frunzulițele și mugurii tineri ale plantei Camellia sinensis, care nu sunt lăsate să oxideze și nu fermentează ca în cazul altor tipuri de ceai - oolong, ceai verde, ceai negru etc. Li Weirong prepară mai multe infuzii.



Peste plantă toarnă apă fierbinte și lasă la infuzat pentru câteva zeci de secunde explicându-mi: „De obicei, se fac infuzii sub un minut. Prima infuzie se face 20-30 de secunde, următoarea 40-50 de secunde, o a treia infuzie un minut. Niciodată nu se infuzează 3-4 minute ca în cazul ceaiurilor la plic. Infuzia depinde și de gustul și culoarea pe care vrem să le obținem și de cât de mult dorește cel care prepară ceaiul să intensifice aroma”.


Am ocazia aproape imediat să testez diversele infuzii preparate de Li Weirong. Astfel, prima ceșcuță de ceai alb primită are o culoare gălbenă delicată și un gust nu foarte intens, în timp ce la a doua infuzie primesc o ceșcuță de ceai alb cu o culoare și un gust mult mai intense și mai pronunțate, după cum la o a treia infuzie încep să deosebesc note fructate nepercepute în infuziile anterioare.

O experiență senzorială și gustativă diferită descopăr cu ocazia servirii diferitelor infuzii de ceai oolong (un ceai bleu-verde semi-fermentat/semi-oxidat, sau dacă vreți fermentat delicat spre deosebire de alte tipuri de ceai - ceaiul negru, ceaiul Pu-erh provenit din provincia chineză Yunnan ș.a.m.d.), care au o culoare galben pai mai intensă și un gust cu note florale mai pronunțate decât infuziile de ceai alb.



Fiecare nouă infuzie servită în ceșcuțe de ceai micuțe și delicate ca pentru păpușele mă poartă  de fiecare dată într-un nou univers de arome și senzații dezvăluindu-mi misterele ceaiului chinezesc într-un mod subtil, total diferit de cum ar putea-o face o banală cană cu ceai de 200 ml - fie el ceai verde sau ceai negru – preparat în stil european, așa cum suntem cu toții obișnuiți.

 

Ceaiul o practică cotidiană în orice casă din China

 

Pentru chinezi, ceremonialul ceaiului reprezintă o practicată zilnică în gospodăriile private din anumite regiuni, cum ar fi Fujian și Guangdong, se desfășoară informal ca modalitate de a găzdui oaspeți sau de a facilita întâlniri sociale în case sau birouri, ceremonial este oferit și ca serviciu sau experiență ghidată în casele de ceai contemporane, utilizat ca ritual social sau cultural în timpul întâlnirilor, schimburilor de afaceri și ocaziilor formale sau chiar prezentat ca spectacol cultural în cadrul programelor turistice și al platformelor culturale publice. Spre deosebire de chadō, nu există „școli” oficiale în practica ceaiului chinezesc. În schimb, metodele de preparare a ceaiului au evoluat în raport cu perioadele istorice și contextul cultural. Exemplele includ tradiția ceaiului fiert din dinastia Tang, tradiția ceaiului amestecat din dinastia Song și metodele de infuzare care au apărut în timpul dinastiilor Ming și Qing.

 

„Practicile contemporane ale ceaiului sunt modelate în mare măsură de influențe regionale și etnice. Acestea includ, de exemplu, tradiția Fujian gong fu cha originară din provincia Fujian, Chaozhou (Chao Shan), Gong fu cha din regiunea Guangdong și diversele metode de preparare găsite în Yunnan, multe dintre acestea fiind conduse de comunitățile etnice locale”,  îmi mai explică Li Weirong.

 

„Ceremonia” ceaiului chinezesc este flexibilă, profund socială și uneori informală. Nu necesită un sentiment de rigiditate sau izolare; mai degrabă, invită participanții să savureze momentul și să se concentreze asupra gustului, permițând conexiunii și prezenței să apară în mod natural.

 

Fiecare ceșcuță de ceai este o experiență senzorială și culturală

 

Doamna Li Wirong este profesor de ceremonialul ceaiului chinezesc în România, de mai bine de doi ani, în cadrul Institutului Cultural Chinez (ICC) și desfășoară lecții de ceai și în Franța. Căsătorită cu un român și trăind de peste cinci ani în România, Li Weirong a desfășurat mai întâi lecții de ceremonialul ceaiului în spațiul privat, pentru prieteni, apoi a început să predea lecțiile la ICC.

 

Li Weirong a crescut cu ceremonialul ceaiului în casă, fiind mai întâi martoră la ceaiurile servite în familie și cu prietenii ca parte a vieții de zi cu zi. „Această expunere timpurie continuă să-mi modeleze practica, care se inspiră din formele cotidiene de preparare a ceaiului chinezesc, combinate cu influențe atât istorice, cât și contemporane. Abordarea mea față de ceai se concentrează pe atenție - la gustul ceaiului și la atmosfera pe care o creează în jurul mesei.

 

În loc să reproducă un format fix, fiecare preparare a ceaiului este tratată ca o experiență senzorială și culturală. Configurația este atent gândită și proiectată ca răspuns la caracterul și aroma ceaiului în sine. Pentru mine, accentul nu este pus pe performanță, ci pe prezență - ceva ce reiese în mod natural prin gust, ritm și conversație, cultivând calmul și un sentiment de conexiune într-un cadru contemporan.”

 

În România, dar și în Franța, Li Weirong predă cursuri de ceai unui număr semnificativ de elevi. „Avem mulți elevi interesați, chiar mai mulți decât mă așteptam. Există o curiozitate deosebită și o deschidere extraordinară către experimentarea acestuit tip de ceremonial. Am clase de 7-8 elevi, care participă la cursurile desfășurate pe mai multe luni. Cu această ocazie, ei află de unde provin ceaiurile, care sunt tipurile de ceai, cum trebuie preparate, combinate, ce diferențe calitative există între ele, cum pot să le prepare apoi singuri acasă etc. Avem, de asemenea, aici la Institutului Cultural Chinez mici workshopuri de ceremonialul ceaiului mai ales în weekenduri, unde oamenii pot face degustări de ceai și învață cum să le asocieze cu anumite mâncăruri chinezești etc.”

 

Cercetările recente indică beneficiile diferitelor tipuri de ceaiuri obținute din planta Camellia sinensis pentru sănătate cum ar fi proprietățile acestora antioxidante, detoxifiante și bune reglatoare a presiunii arteriale, iar oamenii de peste tot din lume sunt tot mai interesați de ceaiul verde.

 

Pe cei care doresc să se specializeze în domeniul ceaiului, Li Weirong îi sfătuiește să urmeze o combinație de studiu, practică și experiență practică fiindcă nu există o singură cale oficială pentru a deveni specialist în ceai. „Xièxie nǐ Li Weirong!”

 

„Pentru a înțelege corect perspectiva chineză asupra ceaiului este nevoie de informații aprofundate în domenii precum biochimia ceaiului, horticultură, metode de procesare și istoria ceaiului. Aceste cunoștințe sunt completate de o practică senzorială pe tot parcursul vieții de degustare și preparare a unei game largi de ceaiuri, care îmbunătățește sensibilitatea la aromă și dezvoltă capacitatea de a extrage, interpreta și înțelege caracteristicile fiecărui ceai.”