de Alice-Claudia Gherman
Crăciunul o sărbătoare cu origini controversate
Nașterea lui Iisus Hristos este ceea ce
celebrează creștinii la 25 decembrie. Cu toate acestea primii creștini nu au
sărbătorit deloc Crăciunul – Nașterea lui Iisus, obieciul fiind adoptat
mult mai târziu și la alte date calendaristice decât 25 decembrie. Abia din
secolul al V-lea s-a căzut de acord asupra datei de 25 decembrie, care a fost
oricum aleasă să înlocuiască amintirea sărbătorii păgâne din Imperiul Roman -
Saturnalia. Mai mult, unii creștini – puritanii de pe la 1644 din Regatul
Britanic și apoi din SUA – au interzis o vreme Crăciunul considerând-l o sărbătoare
cu origini păgâne. Chiar și astăzi creștinii precum Martorii lui Iehova susțin
că 25 decembrie nu înseamnă nimic pentru ei. Și totuși, dicolo de interdicții,
speculații, schimbări de semnificații și chiar obiceiuri, Crăciunul a prins
teren în toată lumea. A cucerit globul!
De-a lungul secolelor au intrat în scenă
și personaje care nu au nicio legătură cu familia lui Iisus din Nazaret (Maria,
Iosif și copilul Iisus): Moș Crăciun, cu ale sale daruri pentru copiii și
adulții mai mult sau mai puțin cuminți, și bradul de Crăciun, împodobit de la 1
decembrie și chiar mai devreme și până la 6 ianuarie (pentru creștinii de rit
vechi). Globalizarea, migrația și comunitățile multietnice și multireligioase,
dar și interesul comercianților și marketingul au avut o contribuție importantă
la transformarea Crăciunului într-o sărbătoare de iarnă pentru toți.
În Germania, din bradul împodobit nu lipsește
ornamentul în formă de murătură
Germania
este poate țara cea mai faimoasă de care se leagă obiceiul împodobirii brazilor
de Crăciun și de unde această frumoasă tradiție s-a răspândit în restul lumii.
Germanii au împodobit printre primii brazii cu prilejul Crăciunului, ei au fost
primi care au înlocuit merele și nucile din pom cu globurile de sticlă (secolul
al XVI-lea) și tot ei au fost primii care au asociat prima dată bradul cu
liminițele de pom (în secolul XVII, sub formă de lumânări). Abia la începutul
secolului XX, odată cu descoperirea electricității, Thomas Edison, a luminat
bradul de Crăciun cu beculețe electrice. În Germania există și azi tradiția ca
din pomul de Crăciun să nu lipsească un ornament special – globulețul sub formă
de murătură, mai exact castravecior murat, ascuns undeva în printre crengi și
celelalte ornamente din pom. Copilul care îl găsește primește un extracadou,
iar tradiția spune că el va fi norocos
tot anul ce vine. Obiceiul a ajuns și în SUA iar ornamentul în formă de
castravecior murat se numește „pickle ornament”. Germanii au în mod tradițional
pe Sf. Nicolae care face cadouri copiilor în noaptea de 5/6 decembrie și pe
„Christkind”, - pruncul Iisus, care vine la copii, tradiție întâlnită și în
Austria, Italia și Elveția, dar acest unic simbol al Crăciunului a fost cu
timpul întrecut în popularitate de Santa Klaus căruia i-au făcut atât de multă
reclamă americanii, cei care au „inventat” personajul atât de cunoscut și
îmbrăcat în roșu care vine pe sania trasă de reni și aduce daruri copiilor
rostind „Ho, ho, ho!”. De asemenea, germanii țin foarte mult la coroana
de Advent, coronița de brad cu 4 lumânări pe ea, care se aprind în perioada
Postului Crăciunului, câte una în fiecare săptămână până se aprin toate înainte
de Ajunul Crăciunui, coroana marcând așteptarea Nașterii pruncului Iisus.
Marea
Britanie tradiții și legende răspândite pe toate continentele
Dacă
germanii au introdus tradiția brazilor de Crăciun și a luminițelor din pom,
englezii au creat cadrul feeric prin poveștile lui Charles Dickens și tot ei au
fost primii care au transmis felicitări cu ocazia Nașterii Domnului. Prima
felicitare de Crăciun a fost transmisă de englezi și datează de la 1840. Tot
din Regatul Unit provine și tradiția agățării șosetuțelor de șemineu cu acest
prilej. Tradiție este legătă de legenda care spune că un nobil englez extrem de
bogat a rămas văduv și cu trei fetițe, iar supărarea la făcut să cadă în patima
alcoolului și să-și piardă averea. Când fetele au ajuns la vârsta căsătoriei,
nu se puteau mărita fiindcă bătrânul lor tată nu avea ce zestre să le dea, dar
Sf. Nicolae a făcut o minune în preajma Crăciunului, lăsând banii în fiecare ciorap pus la uscat pe șemineu, iar
astfel cele trei fete au avut zestre pentru a se putea căsători. Englezii îi
spun lui Moș Crăciun – Father Christmas. Masa tradițională de
Crăciun constă din curcan la cuptor împănat cu castane, sau din gâscă cu
stafide și nelipsita budincă cu prune – „„hackin” . A doua zi de Crăciun
este denumită „Boxing Day”. Este ziua în care cei bogați ofereau daruri în bani
sau mâncare celor săraci într-o cutie, dar acum a devenit parte a
festivităților de Crăciun, o zi destinată cumpărăturilor, curselor sportive
etc.
Olanda
între Sinterklaas și Kerstman
În
Olanda, Crăciunul se numește „Kerstmis”, iar familiile obișnuiesc ca în ziua de
Crăciun să consume la micul dejun un fel de „cozonac” cu pastă de migdale și
stafide - Kerststol, apoi fursecuri de ciocolată și rotunde ca o
coroniță de brad, o prăjitură de asemenea rotundă numită „turban”. De la masa
de Crcăiun nu lipsesc curcanul, mușchiul de porc și cartofii și legumele. Primul moș care face
cadouri celor mici în noaptea de 5 spre 6 decembrie este Sinterklaas (Sfântul Nicolae), apoi
olandezii îl au și pe Kerstman (Moș Crăciun), care vizitează casele pe 25 și 26
decembrie și lasă cadouri, dar el nu este considerat atât de important.
SUA,
țara care l-a făcut celebru pe Santa Claus
Probabil
că Santa Claus-Moș Crăciun nu ar fi fost așa de faimos în lumea întreagă dacă
nu ar fi existat SUA. Rădăcinile lui Santa Claus sunt olandeze, dar astăzi el
este personaj internațional. La aspectul său de azi au lucrat din plin
scrierile lui Washington Irving și poemul lui Clement Clarke Moore din 1823 -
„O vizită de la Sfântul Nicolae” care au consacrat ideea că Moșu’ vine la copii
cu sania trasă de renii și-și face intrarea pe coșul caselor. Costumația roșie
și formele rubiconde ale Moșului au fost create de artiștii de la „Harpers
Weekly” și cei care au conceput reclamele la Coca-Cola. Tradiția spune
că moșului copiii trebuie să-i lase lapte și fursecuri în noapte de Ajun, dar
și morcovi pentru reni.
Americanii
pun mult accentul pe luminițe și decorarea caselor și împodobirea somptuoasă a
brazilor de Crăciun și, nu în ultimul rând, pe venirea lui Santa Claus. De la
mesele de Crăciun nu lipsesc plăcintele cu nuci, dovleac și cremă de ouă,
pocnitorile de Crăciun cu surprize, friptura de curcan umplut și multe alte
bunătăți.
În Spania, copiii primesc cadourile de la
cei trei magi pe 6 ianuarie
În țara lui Cervantes, Crăciunul este o
sărbătoare creștină foarte importantă, care are în centru ieslea cu pruncul
Iisus, familia Iosif și Maria, și magii care aduc daruri. Se fac faimoasele belens
- machete care reproduc scena nativității, familiile creștine ca peste tot în
Occident merg la slujba de la miezul nopții, ascultă colinde, iar mesele
spaniolilor sunt pline cu fripturi de porc sau de miel, curcan umplut cu trufe,
preparate din fructe de mare și dulciuri ca turrón și mazapán.
Copiii spanioli nu așteptă pe Moș Crăciun, ci venirea celor trei magi pe 6
ianuarie, de Bobotează, când primesc dulciuri și cadouri de la Regii Magi.
Copiii își lasă la ușă ghetuțele lustruite, umplute cu morcovi, paie si
orz pentru animalele celor trei magi. Cu acest prilej se face și un cozonac
special numit roscon de reyes un tip de prăjitură care are forma
rotundă, umplut cu frișcă și decorat cu fructe confiate. În interiorul
acestui roscon se află o surpriză - o figurină specifică de
Crăciun, o coroană și un bob de fasole. Cel care găsește surpriza va purta
coroana, iar cel care găsește bobul va plăti roscon-ul. Sărbătoarea
celor trei magi încheie perioada Crăciunului.
În Franța se aprinde o lumânare în geam
În Franța tradițiile
presupun împodobirea bradului (obicei introdus în secolul al XIX-lea și
importat din Germania) reunirea familiei în jurulul unei mese bogate cu
tradiționalul foie gras, stridii, curcan cu castane și desertul emblematic Bûche
de Noël (buturuga de Crăciun), și venirea lui Père Noël (Tata
Crăciun, Moș Crăciun), care vine călare pe un măgar numit Gui. El lasă
cadouri pentru copii în ghete. Altături de ascultara colindelor și târgurile de
Crăciun, un alt obicei vechi în Franța de Crăciun este lăsarea unei lumânări
aprinse la fereastră pentru Fecioara Maria.
În Italia, Măș Crăciun e
vrăjitoarea La Befana
În Italia, tradiția împodobirii bradului de Crăciun a
prins rădăcini, la finalul secolului al XIX-lea, după ce Margherita de Savoya a
împodobit pentru prima dată un brad. Marea sărbătoare gravitează însă în jurul
scenei nativității – ieslea cu copilul Iisus, mersului la slujba din noaptea de
Crăciun și mesele festive de pe care nu lipsesc preparatele din pește și
fructele de mare, precum și cozonacii specifici pandoro sau panettone.
Moș Crăciun nu vine să aducă daruri copiilor pe 25 decembrie, în schimb vine
vrăjitoarea cea bună – La Befana – pe 6 ianuarie.
Crăciunul este astăzi o sărbătoare
internaționalizată
Crăciunul este sărbătorit cu precădere de
către popoarele creștine în luna decembrie. Cu toate acestea, atât locuitorii
orientului Mijlociu, cât și restul popoarelor din Asia fie au adoptat
Crăciunul, dar cu alte semnificații, fie îl tolerează. Dacă mergi în zona
Orientului Mijlociu vei constata că vei întâlni brazi de Crăciun împodobiți,
chiar dacă aceștia nu își au locul câtuși de puțin aici. Evreii, de pidă, nu au
niciun motiv să sărbătorească Crăciunui din punct de vedere religios, fiindcă
ei chiar nu-l recunosc pe Iisus, dar au în decembrie Hanuka, Sărbătoarea
Luminilor, o sărbătoare în familie, dedicată binecuvântării candelelor,
prilej cu care copiilor li se face cadou o mică sumă de bani. Evreii care nu
sunt, însă, tradiționaliști oferă cadouri de Moș Crăciun prietenilor și chiar
copiilor lor, ba unii chiar împodobesc și bradul, fiindcă „nu vreau să se simtă
diferit copilul meu și să plângă că el nu a primit nimic de Crăciun, în vreme
ce colegii lui de la școală au primit de la Moșu’ cadouri sub bradul cel frumos
decorat”, justifică ei.
Crăciunul în Orient
În țările musulmane din Orientlul
Mijlociu, evident, Crăciunul nu își are locul.
În luna decembrie, musulmanii sărbătoresc însă fie Ashura – prin
care se marchează sacrificiul lui Husayn ibn Alila Karbala, de către musulmanii
șiiți – fie Mawlid al-Nabi, sărbătoarea nașterii profetului Mahomed. Din cauza
calendarului lunar folosit pentru a fixa această sărbătoare, ea nu cade mereu
în decembrie. Cu toate acestea, în
anumite zone în această parte a lumii, apar luminițele de Crăciun și chiar
brazii de plastic împodobiți pentru că fie există populație creștină în zonă,
fie vin foarte mulți turiști creștini acolo. Mai mult, în comunitățile
musulmane din țările Occidentale, există
numeroși musulmani care împodobesc bradul și fac cadouri celor mici. Acum
câțiva ani am întâlnit-o pe Amira care împreună cu soțul ei Karim dețineau o
clinică de medicină generală. Amira și Karim au împodobit bradul și au pus
cadouri sub el pentru cei mici, chiar dacă nu sunt creștini. „Asta e sărbătoarea
la voi, ce să facem? Nu vrem ca micuții noștri să sufere la grădiniță când văd
pe ceilați copii fericiți că vine Moșul la ei, iar la ai noștri nu vine!”.
În Iran țară eminamente musulmană,
creștinii – îndeosebi armenii iranieni - își pot celebra Crăciunul doar în
familie, ei merg la biserică, apoi celebrează în familie, unde friptura de pui
e vedeta mesei tradiționale. Nu se oferă daruri, doar copiii primesc haine noi
și le poartă în ziua de Crăciun. Pe măsură ce ne îndreptăm Asia de sud, de
pildă, India, vom constata că sărbătoarea Nașterii Domnului e prezentă și aici.
Și nu numai în comunitățile creștine. Fiindcă în India, Buddha și Iisus coexită
foarte bine cu zeitățile hinduse precum
Ganesh, Lakshni și Krishna, pe altarul de acasă al fiecărei familii. Am
întâlnit la Giurgiu un indian hindus, Mr. Rao director al unei fabrici de
țesături din România, care îmi spunea că „25 decembrie e o dată din calendar
celebrată cu mult fast nu doar de familile creștine, cât și de cele necreștine,
budiste sau hinduse care împodobesc brazi de plastic sau bananieri și mangotieri și oferă daruri celor mici”. Moș
Crăciun este numit Baba Christmas, în hindi, și Christmas Thaathaa,
în tamilă.
Crăciunul nu lipsește nici din Extremul
Orient. Îl vedem prezent în China, Singapore, Indonezia sau Japonia, țări care
de asemenea, nu au această sărbătoare în mod trațional trecută în calendar.
Crăciunul e prezent aici nu datorită trecerii la creștinism, ci mai ales
aspectului comercial pe care l-a luat Crăciunul, mai ales în China și Japonia.
Totuși, creștinii autentici din China întâmpină Crăciunul (care se numește Sheng
Dang Jieh, în traducere Sărbătoarea Nașterii Sfinte), prin
împodobirea bradului, pe care îl numesc Copacul Luminii, cu ghirlande
colorate din hârtie, globuri și luminițe. La Hon Kong, copii își pun în seara
de Ajun ciorăpei speciali la fereastră pentru ca Dun Che Lao Ren
(Bătrânul Crăciun) să le umple cu
daruri. Pentru restul populației chineze, Crăciunul nu are nicio semnificație
religioasă, ci reprezintă doar un moment fericit de întâlnire în familie și cu
prieteni apropiați, printre cadouri, muzică și mâncare tradițională.
Meri Karisumasu! Așa
își spun japonezii Crăciun fericit! Nu este o sărbătoare religioasă,
fiindcă Japonia are mai puțin de 1% populație creștină. Cu toate acestea,
niponii au adoptat o mulțime de obiceiuri specifice cum ar fi trimiterea de
cadouri și felicitări de Crăciun. Ajunul e celebrat chiar mai tare decât ziua de Crăciun. Este văzut ca un
moment romantic, în care cuplurile petrec împreună și își dăruiesc cadouri ca
de Valentine’s Day. Pe 25 decembrie se servește în mod tradițional, un tort
pufos decorat cu frișcă și căpșuni – Karisumasu keiki. Și mai există un
obicei de Crăciun în Japonia! Introdus de americani în 1974: să se mânânce pui
de la KFC.
