de Anita Sterea

Aveam 6 ani când, în decembrie 1990, am ieșit cu tata la plimbare prin oraș. Era pentru prima oară când, într-un București de acum liber, tata putea să-mi vorbească deschis despre familia regală, aristocrație sau alte subiecte care fuseseră interzise în perioada comunistă. Acel moment a fost decisiv. Atunci a înce­put, fără să știu, fascinația mea pentru istorie, patri­moniu și oraș și explorări urbane. Mă îndrăgostesc și mă reîndrăgostesc de București la fiecare plimbare, la fiecare explorare urbană, la fiecare eveniment cul­tural organizat sau la fiecare limonadă băută în gră­dini presărate cu flori și în case de demult.

Bucureștiul contrastelor

Bucureștiul are, desigur, părți bune și mai puțin bune. Este, fără îndoială, un oraș al contrastelor – de la bulevarde largi și aglomerate, la străduțe cochete și liniștite precum Dumbrava Roșie sau Plantelor. De la cartierele moderne de birouri din zona de nord a orașului, la cartiere precum Cotroceni sau Dorobanți, cu vile neoromânești care spun povești tăcute.

Avem poveștile vechi ale comunităților istori­ce – evreiască, armeană, greacă – care au contribuit esențial la dezvoltarea orașului. Bucureștiul înseam­nă și mahalale, biserici mici, grădini ascunse, cafene­le cu cafea de specialitate, restaurante excelente și muzee surprinzătoare. Tot ce trebuie este să-ți oferi timp. Să nu te grăbești. Să privești.

Bucureștiul boem – o poveste despre oameni, cartiere și memorie

Turul prin Bucureștiul boem spune povestea comunităților și a orașului. În mahalaua Batiștei descoperim ce este o mahala, explorăm Cartierul Armenesc, cu superba Biserică Armenească, o biju­terie arhitecturală de secol XX, Casa Melik, care as­tăzi găzduiește Muzeul Theodor Pallady.

Cartierul Armenesc are o liniște aparte, cu străzi cu lumină blândă și case în stiluri arhitecturale variate – un adevărat rezumat arhitectural al Bucureștiului: stil eclectic, neoromânesc, art deco, ba chiar și bruta­list. Însă aici perioada comunistă și-a spus cuvântul; despre naționalizări, mutilările arhitecturale, lipsa li­bertății, frigul, frica, dar și despre rezistența spirituală a orașului. Biserica Olari, una dintre cele opt biserici mutate pentru a fi salvate de la demolare, o biserică mutată peste 50 de metri în anii ’80, ascunsă astăzi în spatele unor blocuri ceaușiste recent reabilitate.

Străduțele din mahalaua Mântuleasa, ne poves­tesc despre Mircea Eliade și cât de fermecat era de această zonă căreia i-a dedicat chiar o nuvelă, iar ca­sele superb restaurate de pe strada Plantelor, așa cum este casa care găzduiește Plan Patru, ne fascinează la fiecare pas. Grădinile cu flori multicolore, mai ales trandafiri, dau un farmec aparte acestei vechi maha­lale, iar copacii, uneori seculari, ne feresc de soare în zilele toride.

Bucureștiul boem înseamnă și gastronomie au­tentică iar legătura noastră cu mâncarea este profun­dă. Iubim mesele lungi, conversațiile din jurul mesei și preparatele bogate așezate pe masă. Mesele în tihnă scot la lumină povești uneori necunoscute, așa că un popas esențial este la Piața Obor – una dintre cele mai vechi și mari piețe din Balcani, cu o istorie de peste două secole. Aici au venit regii României, președinți de stat precum Nixon, în 1969, și localnici deopotrivă. Astăzi, prin Obor găsești țărani autentici, pensionari, tineri corporatiști în pauza de masă, dar și turiști curioși. Micii de la Terasa Obor au devenit un reper cultural – un simbol al orașului viu. Iar atmo­sfera este una minunată, așa că o scurtă sau lungă oprire aici este obligatorie.