Printre pianiştii „cult“ ai ultimelor decenii, numele pianistei portugheze Maria João Pires ocupă un loc special. După ce debutează la cinci ani cu un recital Mozart, devine o celebritate în Portugalia, dar consacrarea va veni în 1970, după ce câştigă Concursul Beethoven, locul întâi oferindu-i şi un contract cu casa de discuri Erato, la care va înregistra două decenii concerte de Bach, şase concerte şi integrala sonatelor de Mozart, sonate de Beethoven şi de Schubert. Maria João Pires nu este interesată de virtuozitate, nu vrea să uimească publicul şi lasă mereu impresia că se află în faţa pianului pentru propria plăcere. Bisul cel mai des oferit, pe care-l cântă împreună cu orchestra, este partea lentă a Concertului in fa minor de Bach. Spre sfârşitul anilor ’80 încheie un contract cu Deutsche Grammophon pentru care reia integrala sonatelor de Mozart, considerată una dintre referinţele discografice. La cursurile de măiestrie pe care le dă insistă să le spună tinerilor artişti că arta nu este un schimb, că profesorul poate doar să-i îndrume, nu să-i înveţe ceva pe aceştia. Interpretul trebuie să înţeleagă limitele partiturii, să nu încerce să cânte „în felul lui“, ci să facă dovadă de umilinţă, întrucât partitura este sacră. Abia după ce înţelege aceste lucruri, un pianist se poate simţi liber în faţa muzicii.

O înregistrare video a pianistei a devenit celebră, căci o arată pe Maria João Pires la o repetiţie cu public, alarmată după primele măsuri ale orchestrei: Riccardo Chailly dirija alt concert de Mozart decât cel pentru care se pregătise ea. În cele trei minute cât durează introducerea orchestrei, Maria João Pires îi şopteşte dirijorului despre încurcătura în care se află, dar acesta o convinge să cânte din memorie. După câteva momente de disperare, în care Pires se şi amuză de situaţia în care se află, cântă prima frază a pianului şi continuă până la sfârşit cu eleganţă şi relaxare.

Recent, Deutsche Grammophon a omagiat-o pe Maria João Pires publicând două cofrete care, în douăzeci şi patru de CD-uri, cuprind înregistrările solo şi concertele realizate de pianistă în ultimul sfert de secol.