de Marian Pălie
În ultima vreme, brandurile planetar cunoscute precum Gucci,
Dior, Lanvin, Saint Laurent au fost nevoite să-și decapiteze propriii
designeri-superstar, pentru a face loc noilor viziuni, noilor perspective dar
mai ales unor noi sensibilități branșate mai mult la prezent și foarte puțin,
spre deloc, la trecut. Ciclul este unul nemilos și se pare că orice director
de creație are un „termen de garanție“. Chiar și Raf Simons, directorul de
creație al casei Dior.
Se pare că rutina creativă (cândva oamenii numeau această
medalie „stil“ sau „semnătură personală“) este chiar dușmanul care, la mai
puțin de trei ani, le semnează propria excomunicare dintr-o casă de creație.
Creativitatea suprasocilitată de multitudinea proiectelor la
care trebuie să facă față – într-un timp extrem de scurt – obosește sau devine
autoreferențială. Dacă autoreferențialitatea era cu ceva timp în urmă o
valoare greu de atins și apanajul geniilor, în modă, azi, este primul lucru
care trebuie evitat. Piața, această gură cu molari, premolari și incisivi
extrem de bine ascuțiți, înghite pe nemestecate aproape orice pe care scrie
„altceva“.
Industria consumului, pusă în mișcare în special de mecanismele perfect șlefuite ale modei este, paradoxal, motor de evoluție economică, dar și motor al defrișării creative. Pentru a face față acestei nevoi de „altceva“ termenul de geniu nu mai e suficient și nu mai poate cuprinde între literele lui principii cunoscute nouă.
Orice „geniu“ în modă, constrâns să se redefinească
permanent
Un geniu în modă nu este acela care reușește să ofere pieței
perspective neexplorate. Un geniu în modă este acela care reușește să-și
redefinească geniul cel puțin odată la trei ani. Deși, filosofic vorbind, creativitatea
are de rezolvat o problemă aproape metafizică, trebuie să remarcăm faptul că
beneficiarul final – consumatorul – este și el captiv unei paradigme greu de
suportat.
Abundența produselor finite, diversitatea stilistică, cromatică, festivalul surselor de inspirație, a tehnicilor, a filosofiilor estetice care coexistă fără a se contesta și anula una pe alta strivește consumatorul. Așadar, consumatorul avizat sau nu are mereu o dilemă de rezolvat: mult și bun sau puțin și bun?
Creativitatea în modă tinde să meargă înainte – cu privirea
spre trecut – iar consumatorul antrenat în a accepta trecutul ca având doar 24
de ore (sub influența aplicației snapchat) are nevoie doar de un permanent și
continuu prezent.
Războiul în modă nu se duce pe un teren ce aparține
trecutului (așa cum face istoria). Războiul în modă se dă acum, pentru acum.
Rămâne de văzut dacă această accelerație neobișnuită în jurul prezentului va
dinamita complet creativitatea sau o va redefini, redându-i nuanțe, forțe și
valențe noi.
Piața, această gură cu molari, premolari și incisivi
extrem de bine ascuțiți, înghite pe nemestecate aproape orice pe care scrie
„altceva“.
