de Alexander Peyre Dutrey

Orașul meu natal Stockholm este unic: un oraș în care natura, apa și cultura interacționează ca în nici o altă capitală europeană. Deși am trăit mulți ani în afara țării, și am multe orașe care îmi plac, Stockholm este special și merită vizitat. Nu este nicio coincidență că orașul este supranumit Capitala Scandinaviei. O să vă explic mai mult prezentându-vă o zi din viața cultu­rală a Stockholmului. Îmi place să îmi încep ziua cu o vizită în inima insulei Södermalm din Stockholm. După o plimbare pe străzile înguste, ajung la Café String, un loc faimos care com­bină un magazin de mobilă veche cu o cafenea. Multitudinea de tipuri de fotolii, mese, canapele și tablouri sunt de vânzare, dar formează și lo­cul unde îmi savurez micul dejun. Pentru că de obicei este aglomerat, primesc un sfat bun despre cum pot obține un loc aici – să cumpăr un scaun și să îi spun persoanei care îl ocupă să se mute. Locul este un amestec superb de mobilă colorată, oameni și produ­se de patiserie. Atmosfera este încadrată de ferestrele mari care oferă vederi panoramice spre strada aglo­merată, iar muzica se aude fără oprire. Clienții sunt mai degrabă rafinați, caracteristic pentru Södermalm, iar cafeneaua se află chiar lângă Nytorget, piațeta ce poate fi considerată inima sofisticatei zone SoFo. Fata de la bar îmi sugerează că, dacă vreau să stau aici mai mult timp, pot comanda un termos cu cafea în loc de o simplă ceașcă. Toate micile de­talii din acest loc se combină și cre­ează un sentiment foarte personal, ca și când m-aș afla în propria mea sufragerie. Aleg însă ceașca în loc de termos, pentru că am multe alte lucruri în programul de azi. În timp ce sorb din uriașa ceașcă de cafea ce mi-a fost servită și privesc trecătorii din fața localului, încep să-mi planific ziua prin cultura orașului. 

Pentru că vremea este răcoroasă dar însorită, ho­tărăsc să fac o plimbare până la muzeul Fotografiska. Fotografiska este localizat în vechea vamă, lângăcheiul principal, oferind vederi panoramice cu vapoa­rele care sosesc și pleacă din port. Este un muzeu pri­vat care a reușit în doar câțiva ani să devină lider eu­ropean în arta fotografică. Mă plimb, privesc și citesc iar uneori nu reușesc să mă desprind de câte o foto­grafie. Expoziția actuală se numește Narratives, de Adi Nes. Este fascinant amestecul dintre scenele de istoria artei, povestirile biblice și situația politică complexă din Israel. Ca tânăr homosexual, Adi Nes își povestește experiențele din copilărie și din timpul petrecut în ar­mata israeliană. În magazinul de suveniruri al muze­ului răsfoiesc câteva cărți înainte de a mă întoarce în aerul răcoros de primăvară pentru a-mi îndrepta pașii spre următoarea destinație.

Deoarece sunt deja în apropierea mării, drumul spre următorul obiectiv cultural îl voi face cu feribotul. Într-adevăr, durează mai mult decât cu alte mijloace de transport, dar aerul proaspăt al mării și superbele peisaje merită din plin. Stockholm, un oraș constru­it mult pe insule, are o rețea de feriboturi către cele mai importante 30.000(!) de insule ale Arhipelagului Stockholm. Mă urc pe feribot, iau loc și privesc cum arhipelagul rămâne în urmă. După cam o oră, feribo­tul acostează aproape de muzeul ce poartă numele Artipelag. Este o fuziune a cuvintelor Artă, Activități și Arhipelag. Împrejurimile muzeului par a face par­te din expoziție. Calmul mării și pinii ce se întrezăresc prin ferestrele din tavan – este greu de imaginat că aglomeratul oraș este la doar 20 de minute distanță cu mașina (fără să mai luați feribotul). O parte din expoziția de la Artipelag este amplasată pe o punte lungă de lemn care începe de pe chei și se întinde de-a lungul peisajului natural existent și apoi se în­toarce la clădirea principală.

Clădirea este spectaculoasă. Arhitectul Johan Nyrén spune că și-a dorit ca vizitatorii să intre în contact cu cele patru elemente odată ce pășesc aici. Astfel, focul mocnește în șemineul mare, deschis, iar clădirea pare că este așezată atât pe pământ cât și pe munte. În plus, construcția este înconjurată de aer curat și apă cristalină. Expoziția actuală se numește Pământul contează – Întâlnirea dintre forțele naturii și ale creației. Unul dintre creatori explică cum secolul al XXI-lea este definit ca o eră a reflecției și a schimbări­lor radicale. Este caracterizat de încercarea de a șterge sute de ani de abuz ecologic, supra-consum, lăcomie și violență. Artistul vede o comunitate care evoluea­ză, utilizând mai mult materialele brute reprezentând alternative aducătoare de noi speranțe pentru viitor. Expoziția are deci rolul de a deschide ochii asupra consumului în exces a resurselor pământului, dar este și un tribut adus acestor resurse. Ești pus pe gânduri și începi să reflectezi la propriile obiceiuri și la modul în care ele afectează pământul într-un sens mai larg. Trebuie să recunosc că nu mă așteptam să reflectez la propriile mele obiceiuri de reciclare în această zi în care mi-am propus să intru în contact cu arta.

Apropierea muzeului de natură devine clară într-un sens foarte propriu odată ce ajung în sala de mese. În podea există o rocă masivă; mi se spune că este o rocă veche de peste două miliarde de ani și că a ieșit din mare în jurul anului 1000 d.Hr. Este destul de evident că cei de aici au ales să colaboreze cu natura, în loc să întreprindă acțiuni împotriva naturii. Și acest lucru este revigorant din multe puncte de vedere.

După această pauză în afara orașului, mă pregă­tesc să mă întorc. Următoarea oprire este Muzeul Mo­dernismului, Moderna, amplasat și el lângă apă (nu, nu se poate scăpa de apă în acest oraș) pe insula inte­rioară a orașului vis-à-vis de golful de la Palatul Regal. Cea mai bună modalitate de a ajunge acolo este fie cu un alt feribot (care oferă priveliști extraordinare și oportunități de a realiza fotografii deosebite), fie cu o bicicletă Stockholm City Bike (care este aproape gra­tuită) pedalând pe benzile excelent amenajate. Mu­zeul Modernismului este cel mai important muzeu de artă contemporană din Stockholm și cuprinde artă suedeză și străină din secolul al XX-lea. Înainte de a intra în muzeu, observ o expoziție în aer liber chiar lângă muzeu. Dacă se întâmplă să ajungeți aici într-o zi când Muzeul Moderna este închis, sau dacă vremea este foarte bună, puteți descărca de pe internet ceea ce muzeul numește „harta comorilor“ și să faceți un tur. Există 14 sculpturi ce pot fi descoperite pe insu­la Skeppsholmen, de la sculpturi uriașe și colorate ce poartă nume precum Cele patru elemente și Paradi­sul Fantastic la sculpturi denumite Monumentul ultimei țigări. Tradițiile vestice domină colecțiile, dar există un număr din ce în ce mai mare de proiecte alter­native care au loc aici. Pentru a naviga prin această colecția imensă poate fi de ajutor turul ghidat pus la dispoziție de muzeu, pentru a înțelege cu adevă­rat ce vedeți. Turul pornește la începutul secolului și se termină cu prezentul, iar artiștii de care vă puteți bucura sunt nume ca Picasso, Matisse, Dali și Warhol. Guvernul suedez a decis recent ca toate muzeele de stat să ofere intrare liberă pentru a facilita accesul tu­turor cetățenilor, așa că puteți folosi banii economisiți pe intrare cumpărând un suvenir interesant de la ma­gazinul muzeului. După aceasta, facem o plimbare pe jos sau cu bicicleta către cea mai impresionantă instituție din Stockholm, Kulturhuset.

Clădirea emblematică, construită în stil mo­dern, Kulturhuset (Casa de Cultură), reprezintă centrul orașului în fotografie, artă, cinema, literatură, muzică, dans și teatru. Imaginați-vă toate tipurile de expresii ar­tistice adunate într-o singură clădire uriașă. Kulturhuset are cinci etaje și nu ar putea fi amplasată mai central de atât. Este complet acoperită cu sticlă iar viziunea arhi­tectului Peter Celsings a fost să ofere transparență, ca toate activitățile ce au loc aici să se poată vedea. Sub această oază culturală se află stația de metrou centrală. Oamenii aleargă în diverse locuri și nu este de mirare, deoarece clădirea este înconjurată de cea mai aglome­rată zonă comercială a orașului. Nu este deloc dificil să găsiți lucruri interesante de făcut în Kulturhuset. Cen­trul găzduiește Teatrul de Stat din Stockholm care în permanență pune în scenă piese clasice, politice și mu­zicale, inclusiv spectacole de dans. Teatrul oferă chiar piese de prânz destinate celor care lucrează la birou și vor să scape de stres cu o „injecție“ culturală în timpul pauzei de masă.

În ce privește arta, există multe expoziții formate din instalații video, fotografii și sculpturi. O expoziție a artistului Robin Rhode îmi captează atenția. Rhode pic­tează pereții străzilor din suburbiile din Johannesburg, Africa de Sud. El își compară pereții cu picturile pre-is­torice din peșteri, spunând că „orașul este peretele meu din peșteră“. Provenind dintr-o generație de artiști ce au crescut după apartheid, artistul s-a format într-un me­diu puternic afectat de cultura străzii, muzica hip-hop, filme și sport. Ce mi s-a părut cel mai surprinzător la ope­rele sale este modul în care fotografiile sunt un amestec de picturi murale și oameni care interacționează cu pic­turile din fotografii. Artistul se joacă cu iluzia dintre pic­tură și realitate. Cu toate acestea, o anume seriozitate este prezentă constant, reflectând problemele politice și sociale, cum sunt sărăcia, discriminarea rasială și con­sumul de droguri.

Cum încă nu m-am săturat de cea mai centrală casă de cultură a Stockholmului (deși cred că numele de vilă i s-ar potrivi mai mult), îmi continui experiența culturală aici. Literatura este o altă temă – au loc des discuții deschise publicului cu și între diferiți autori lo­cali și internaționali. Într-o locație mai puțin formală – un fel de bar – au loc sesiuni de citit și interacțiuni cu autorii recent lansați. Următoarea temă pe lista mea este muzica. Au loc aici concerte pentru toate gustu­rile, atât pentru copii cât și pentru adulți, însă mie îmi place în mod deosebit ultimul punct de pe listă. Este vorba de forumuri/dezbateri – fără îndoială, un element substanțial al culturii. Urmează un talk show cu invitați numit Moa Svan. Svan a fost nominalizat Comedian­tul Anului în cadrul galei suedeze de stand-up. Artista susține că dorește să ajungă la rădăcinile talk show-ului. „Show-ul meu este rapid, pătrunzător, inteligent, nefil­trat, brut. Invitații mei au toate aceste calități – sunt cei mai buni comedianți, artiștii cu cea mai mare greutate și în general oameni interesanți care îmi plac cu ade­vărat. Pentru mine, un talk show înseamnă dragoste și respect.“ Din păcate pentru mine, show-ul are loc mai pe seară. Decid să aleg o nouă experiență culturală din lista mea de astăzi.

La Kulturhuset sunt mai multe restaurante, dar re­comandarea mea personală este să încercați pe cel aflat pe acoperiș – locația perfectă pentru masa de prânz. Aici puteți sta confortabil pe un loc ce oferă vedere spre clădirile înalte; se pot vedea de aici trotuarul de lângă metrou, alb-negru ca o tablă de șah și principala stradă cu magazine. Restaurantul este descris de către propri­etari astfel: „Gândiți-vă la o junglă din beton, vin rosé, bufet barbecue, ice tea din busuiocul cerbilor, scaune însorite, micro-berărie și DJ invitați“. 

După circa 20 de minute de mers cu metroul și de admirat arta din stații, mă dau jos la Tensta, cartier aflat în partea de vest a orașului. O mare parte din această suburbie a fost dezvoltată în anii ’70 când s-au construit blocuri din prefabricate, care nu diferă mult de majoritatea blocurilor construite în România în aceeași perioadă.

După masa de prânz, călătoria continuă ex­plorând cultura din afara centrului orașului, de data aceasta în suburbia Tensta, unde ajung cu metroul. Stockholm Metro este foarte cunoscut pentru stațiile sale decorate; deseori este numit cea mai lungă gale­rie de artă din lume. Pentru a ajunge la Tensta, trebuie mers pe linia albastră, cunoscută pentru faptul că deține cele mai importante instalații de artă de la metrou. Unele stații au temelia din rocă nefinisată la vedere sau în alte cazuri aceasta face parte din decorațiuni. La Rissne, de exemplu, pereții platformei sunt acoperiți cu o frescă murală ce zugrăvește istoria civilizației lumii.

După circa 20 de minute de mers cu metroul și de admirat arta din stații, mă dau jos la Tensta, cartier aflat în partea de vest a orașului. O mare parte din această suburbie a fost dezvoltată în anii ’70 când s-au construit blocuri din prefabricate, care nu diferă mult de majoritatea blocurilor construite în România în aceeași perioadă. Cartierul este unul dintre cele mai multi-cultura­le zone din Suedia, cu o populație ce provine din toate colțurile lumii. Stau în fața unei clădiri din beton și chiar la intrare, pe trotuar, sunt o mulțime de marcaje rutiere. Treceri de pietoni, benzi pentru bicicliști și săgeți în toa­te direcțiile. Peste toate acestea se află o cantitate mare de scaune albe de plastic. Acestea sunt așezate în dife­rite constelații, ca și când tocmai au avut loc niște mici și intime conversații. Este opera de artă aflată la intrarea în Tensta Konsthall (Sala Artelor Tensta).

În interiorul clădirii, cafeneaua marchează intra­rea. Locul se dorește a fi un punct de întâlnire pentru persoane, organizații și companii. Meniul variază de la zi la zi, și la fel și produsele de patiserie servite aici. Există o selecție de gustări potrivite pentru cafea, astăzi au baclava și gogoși cu scorțișoară. XpandiaVision, o companie socială non-profit, deține cafeneaua. Profitul care se adună este folosit pentru crearea de noi locuri de muncă și recalificarea șomerilor. Deci, este un loc unde vă puteți savura baclavaua bogată în calorii cu conștiința împăcată.

Expoziția actuală se bazează pe lucrările multi-talentatului Frederick Kiesler (1890–1965), acesta fiind de-a lungul vieții; arhitect, artist, scenograf, educator, teoretician și, nu în ultimul rând, un inovativ designer de expoziții. Munca sa a fost cu adevărat trans-discipli­nară. În spatele multora dintre lucrările sale stau ideile despre continua conexiune ce există între om și natura înconjurătoare, respectiv obiectele tehnice. Expoziția conține modele și documentații ale clădirilor lui Kiesler, design interior și design de ferestre din diferite epoci. Sunt expuse de asemenea și prototipuri ale celui mai faimos proiect al său – casa fără sfârșit, principalul obiec­tiv al expoziției fiind sublinierea încrucișării dintre artă și viață și modul în care s-au manifestat acestea în lu­crările sale.

 Îndrăznesc să spun că, în antiteză totală cu arta ar­hitecturală a lui Kiesler, este turul cartierului însoțit de hartă și un ghid audio intitulat I’m Every Lesbian, cu ple­care de la Tensta Konsthall. Povestită la persoana întâi, turul prezintă istoria lesbianismului din aceste locuri. Pe baza unor interviuri cu lesbiene ce locuiesc aici, turul prezintă istoricul legislativ al comunității minorităților sexuale, mișcărilor sociale și al manifestațiilor, dar se concentrează și pe povestiri personale pline de dragos­te și prietenie. Scopul combinării acestor două abordări este aducerea în prim plan a modului în care mișcările sociale și politice pot afecta orice individ. Personalul este politic și politicul este personal.

Prezentarea acestor povestiri într-un spațiu pu­blic vine din dorința de a sublinia istoria lesbienelor, care deseori a fost umbrită de istoria actelor normative.

Problemele lesbienelor au fost adesea trecute cu vede­rea deoarece mișcările minorităților sexuale pun accen­tul în special pe homosexuali, în detrimentul lesbiene­lor și transgenderilor. Astfel, realizarea acestui proiect sub forma unei plimbări prin oraș este un mod de a derula istoria lesbienelor într-un spațiu tradițional mas­culin – spațiul public. Acesta poate fi cel mai clar indica­tor al faptului că în ziua de azi arta poate fi găsită într-o stație de autobuz, o instituție publică sau la grădiniță – toate acestea fiind obiective ale plimbării prin Tensta.

Ziua se apropie încet de final, și mă aflu în fața unei clădiri industriale mari din secolul al 19-lea, Färgfabriken (Fabrica de Culoare). A fost construită în 1889, și câțiva ani mai târziu a devenit o fabrică de vopsele. Pe lângă vopsele se mai producea aici săpun și diverse articole artistice. De aici și numele care îl poartă. Astăzi găzduiește tot felul de expoziții, brunch-uri, clu­buri și concerte. Interiorul este ca­racterizat de tavane înalte și spații mari deschise, iar multe dintre de­taliile originale s-au păstrat.

Expozițiile de la Färgfabriken se axează pe un larg spectru artistic, arhitectură, probleme sociale și dezvoltare urbană.

Expozițiile de la Färgfabriken se axează pe un spectru larg ar­tistic, arhitectură, probleme soci­ale și dezvoltare urbană. La fel ca multe dintre activitățile ce au loc la Kulturhuset, obiectivul fabricii este să ofere o platformă pentru discuții și seminarii. Cei de aici se consideră experi­mentali și trans-culturali. Muzeul dorește să creeze și să ofere spațiu pentru idei noi și proiecte neobișnuite. Se dorește o locație dedicată proiectelor imprevizibile, aducând împreună diferite lumi și interese prin artă, ar­hitectură și societate.

Un alt lucru care iese în evidență la Färgfabriken este încercarea lor de a ajunge nu doar în afara pereților fabricii, dar și a granițelor țării. Se organizează ateliere și proiecte internaționale, se aduc noi perspective, experiențe și completări la viziunea pe care cei de aici o au deja. Un exemplu este expoziția ce poartă numele Building Blocks, care a fost prezentă în Stockholm, Oslo și Berlin. Ideea de bază a fost modul în care viziunea copiilor reprezintă fundația pentru un nou tip de arhitectu­ră care ne provoacă obiceiurile și inspiră noi mentalități.

Este timpul pentru cină și, de ce să nu încerc ce are gastronomia suedeză mai bun și mai inovator? Ale­gerea mea este restaurantul ce deține o stea Michelin - Gastrologik, considerat unul dintre cele mai bune din Stockholm. Restaurantul s-a deschis în 2011 și oferă posibilitatea producătorilor să decidă meniul deoare­ce mâncarea se bazează pe produsele locale de sezon. Restaurantul este amplasat în ele­gantul și sofisticatul cartier Öster­malm, considerat unul dintre cele mai exclusiviste din Suedia.

După o cină excelentă, vă puteți termina seara cu o băutură servită în sala de spectacole Södra teatern, scena internațională din Stockholm ce oferă muzică de teatru și dezbateri. Pe lângă priveliștea orașului – vara mai ales, de pe terasa Mosebacke – poate veți avea norocul să asistați la un concert al unor artiști din toate colțurile lumii. Sala de spectacol este cunoscută pentru concertele muzicienilor care vin aici din Euro­pa, America Latină, Orientul Mijlo­ciu și Africa. Formații românești re­cunoscute internațional, cum sunt Mahala Rai Banda și Fanfara Ciocărlia au susținut câteva concerte de succes la Södra Teatern. 

Acestea sunt doar câteva dintre lucrurile pe care orașul Stockholm le are de oferit. De un an, Stockhol­mul este mai aproape de România mulțumită compani­ei Tarom care are patru zboruri săptămânale, cu plecare din București. În acest fel mai mulți români vor desco­peri orașul Stockholm și mai multi suedezzi vor desco­peri România! Sper că veți profita de ocazia de a vizita Stockholmul, cu siguranță nu veți regreta!