Născută în 1972, în Germania, soprana Anja Harteros devine cunoscută în lumea muzicală în 1999, după ce câştigă concursul de la Cardiff, care îi prilejuiește numeroase contracte cu marile teatre lirice ale lumii, dar nu se lasă tentată de o carieră americană rapidă, ci preferă să se întoarcă şi să cânte în Germania. În 2005, într-o singură stagiune, cântă patru roluri noi şi solicitante: Alice Ford şi Desdemona (Verdi), Arabella (Richard Strauss) şi Alcina (Händel) şi pentru fiecare pare complet pregătită. În 2010, Lohengrin, montat la München, prezintă un cuplu vocal ideal, care nu a încetat de atunci să uimească lumea muzicală: Anja Harteros şi Jonas Kaufmann. Numeroşi cronicari îi consideră ca fiind cel mai bun cuplu vocal din ultimii o sută de ani, iar înregistrările realizate împreună sunt considerate deja de referinţă: Don Carlos, Trubadurul şi Forţa destinului de Verdi sau Lohengrin de Wagner. Nu există publicaţie muzicală care să nu fi scris elogios despre cei doi, despre tensiunea calmă din vocea sopranei, despre prezenţa scenică în care îmbină aproape ireal stăpânirea şi abandonul, despre această soprană a cărei ţinută a devenit în ultimii ani tot mai callasiană.

La un deceniu după încheierea integralei concertelor pentru pian de Mozart (realizată între 1981 şi 1991), Christian Zacharias a început o a doua integrală, de această dată alături de Orchestra de Cameră din Lausanne pe care o conduce din anul 2000. Lectura lui Zacharias are claritate şi prospeţime, dramatism şi puritate, pianistul reuşind un subtil echilibru între sobrietate şi invenţiune. După celebrele sale înregistrări cu lucrări de Scarlatti, Schubert ori Schumann, această integrală a concertelor de Mozart este deja considerată referinţa noului mileniu.

Leton ca și Mariss Jansons, maestrul său, tânărul dirijor Andris Nelsons s-a născut într-o familie de muzicieni și a studiat inițial trompeta. S-a numărat printre favoriții pentru postul de dirijor permanent al Filarmonicii din Berlin și al Orchestrei Concertgebouw, dar din 2014 a semnat un contract cu Orchestra Simfonică din Boston, unde va rămâne cel puțin până în 2022. Discurile înregistrate până acum – cu o predilecție pentru lucrări simfonice ample (Bruckner, Richard Strauss, Stravinsky sau Șostakovici) – au fost apreciate pentru energia extraordinară, precizia tehnică, frumusețea frazelor și pentru implicarea, așa cum îi place dirijorului lui să spună, 100%.

Apărut în urmă cu doi ani, discul cu două dintre concertele cele mai solicitante din punct de vedere tehnic, Concertul nr. 3 de Rahmaninov și Concertul nr. 2 de Prokofiev, în care tânăra Yuja Wang este acompaniată de celebrul dirijor Gustavo Dudamel, s-a bucurat de mare succes, iar pianista a fost considerată urmașa Marthei Argerich, revista britanică „Gramophone“ subliniind cu această ocazie „combinația între o tehnică strălucitoare și un rar instinct poetic“.