de Alice-Claudia Gherman, foto arhiva Clubul Vehiculelor de Epocă
Nicolae
Apostol este președintele Clubului Vehiculelor de Epocă și unul dintre împătimiții
autovehiculelor de epocă. Inginer mecanic de profesie, acum pensionat, a moștenit
dragostea pentru mașinile de epocă de
la tatăl său, care a achiziționat primul vehicul de acest fel – un Opel
Olympia din 1937, pe când Nicolae Apostol avea doar 6 ani. „Mai am încă documentele oficiale, ieșeam cu tata în weekenduri la Pădurea Băneasa cu mașina asta și în alte excursii
cum se făceau pe vremea aia, nu pe distanțe lungi însă, iar apoi treptat în adolescență am început să meșteșugăresc pe lângă tata la mașinile vechi. Din păcate, tata a murit când aveam
21 de ani și eram student. Dar mama, cunoscându-mi pasiunea pentru mașinile
vechi mi-a făcut apoi cadou o mașină rară la vremea aceea, un Triumph TR3A din
1960. Era prin 1981, deci mașina avea atunci o vechime de vreo 20 de ani. În
acea perioadă, se considera deja o mașină veche
una de 20 de ani, în timp a crescut perioada de la care o mașină poate fi
considerată drept autovehicul de epocă”, povestește colecționarul.Un
autovehicul este considerat istoric dacă are peste 30 de ani și este original 100%
Există câteva condiții de omologare pentru ca o mașină să fie
recunoscută drept autovehicul de epocă: să aibă cel puțin 30 de ani vechime de la încetarea
fabricației ultimului vehicul din seria căreia i-a aparținut, să fie în stare originală: motor original,
cutie de viteză originală, roți,
faruri, jenți originale, culoarea vopselei să se apropie cât mai mult, să îndeplinească
caracteristicile tehnice de la data fabricației.
Dacă toate aceste condiții sunt îndeplinite se obține atestatul de vehicul istoric sau vehicul restaurat. „Un autovehicul ca să fie considerat de epocă trebuie să aibă totul original, nu e suficient ca vehiculul să fie din anul X. Mașina trebuie să fie originală 100%, inclusiv barele și semnalizarea. Înainte de 1989 se mai făceau tot felul de modificări, le mai puneau bare în plus, alte semnalizatoare. Nu se mai acceptă așa ceva. Nici clubul nostru nu acceptă așa ceva. Asociația Retromobil Club România face testările de automobile istorice și eliberează certificatul de atestare. Și adaugă: „Noi de aceea spunem că suntem un muzeu pe roți la toate evenimentele la care participăm sau le organizăm chiar noi! Fiindcă toate mașinile clubului sunt vehicule istorice.” Condiția pentru a intra în club este deținerea a cel puțin unui vehicul atestat ca mașină de epocă sau intenția achiziționării unei astfel de mașini în următoarele luni. Dacă persoana nu reușește să achiziționeze autovehicului, atunci rămâne doar membru simpatizant. Dacă cumpără un autovehicul de epocă atestat ca atare, atunci este membru.„Nu e mai mare fericire pentru noi decât când vezi oamenii că se bucură și ne salută și vin și își fac fotografii cu autovehiculele noastre și ne întreabă despre ele. Altfel, la ce bun să le ții într-un garaj, în beznă și să te uiți la ele doar tu, proprietar, din când în când?”
În România există două mari cluburi dedicate mașinilor de epocă: Retromobil Club România (RCR) și Clubul Vehiculelor de Epocă (CVE).
Clubul Vehiculelor de Epocă, al cărui președinte
este Nicolae Apostol, iar vicepreședinte este Mircea Ursache, este cel mai
vechi și reprezintă nucleul fenomenului numit colecționari de epocă apărut
după 1990. Clubul a ajuns să numere astăzi circa 104 membri proveniți din toată țara și care dețin la un loc peste 200 automobile și
motociclete produse între anii 1912 și 1995. „Practic dintre noi s-au desprins
cei de la Retromobil Club România, club care este acum mult mai numeros, circa
4.500 de membrii în toată țara; ei au și o comisie națională pentru omologarea vehiculelor istorice, autorizată de Guvern”, mai
spune președintele CVE. 
Membrii Retromobil Club România dețin aproximativ 10.000 de autovehicule istorice fabricate între 1899 și 1994, din care 5% au fost fabricate înainte de 1944. Cum România nu deține un muzeu dedicat automobilelor, cele două cluburi sunt principalele promotoare ale evenimentelor care prezintă istoria automobilelor în România și nu numai. „Noi organizăm evenimente dedicate acestor autovehicule bucurându-ne de aprecierea publicului ori de câte ori scoatem mașinile noastre la parade sau la raliuri, fiindcă trebuie să știți, mașinile noastre nu sunt doar obiecte de muzeu, sunt funcționale și pot participa la raliuri. Organizăm evenimente cu 15-25 de automobile, care reunesc nucleul de bază al colecționarilor de mașini de epocă. Nu e vorba aici de marii colecționari, ci de cei obișnuiți. Marii colecționari fac parte dintr-o cu totul altă categorie și nu prea participă la evenimente. Parăzile, expozițiile și raliurile sunt cele care atrag cel mai mult publicul și asta ne bucură”, spune Nicolae Apostol.
La
ce bun să ții mașinile într-un garaj, în beznă și să te uiți la ele doar
tu, proprietar, din când în
când?
Clubul organizează parade și expoziții sau participări la diverse expozitii organizate de alții cum e cazul Salonului International Auto Bucuresti, Retro drive & party Domeniile Franco-Române și așa mai departe. „Pentru anul acesta avem mai multe proiecte vom face o expoziție la Muzeul Tehnic și avem în proiect un raliu la Râșnov-Cheile Grădiștei, unde e un traseu extraordinar. Ideea evenimentelor este de a prezenta publicului mașinile noastre și a împărtășii cu el bucuria deținerii unor astfel de autovehicule. Nu e mai mare fericire pentru noi decât când vezi oamenii că se bucură și ne salută și vin și își fac fotografii cu autovehiculele noastre și ne întreabă despre ele. Altfel, la ce bun să le ții într-un garaj, în beznă și să te uiți la ele doar tu, proprietar, din când în când?”.
„O mașină de epocă poate să suporte și investiții foarte mari și investiții foarte mici. De obicei este de făcut o analiză dacă merită modelul respectiv și dacă poți să susții o asemenea investiție.”
O investiție într-o mașină de epocă poate începe de la mii de euro și poate ajunge la zeci de mii de euro
Ocupându-se de-a lungul carierei cu restaurarea mașinilor vechi, Nicolae Apostol spune că a avut în timp numeroase mașini de epocă pe mână, unele ale sale, la altele a participat la restaurare. „Am debutat la Centrul de Motoare de la Ștefănești ca inginer mecanic, am deținut și un service auto iar apoi m-am dedicat doar mașinilor de epocă. Acum am o colecție de șapte automobile de epocă. Am deținut mai multe de-a lungul vremii, dar nu am avut puterea financiară să le păstrez. Din colecția mea nu lipsește o Dacia 1300 – simbolul nostru național, este o mașină din 1975 în perfecta stare de funcționare. Dețin și două Mercedes – model W 123 supranumit Cobra din 1982, celălalt model W 124 din 1992, mai am un Peugeot 202 (1937) pe care l-am închiriat recent pentru o filmare. Mai am și un Fiat X1/9, o mașină rară din 1971, pe care am achiziționat-o de la unul dintre cei mai titrați piloți de curse din România, Eugen Ionescu Cristea, acum e în proces de restaurare. Mai am o mașină de teren Daihatsu din 1994, care e în perfecta stare și un Jeep Willis din 1943, cel mai vechi din țară.”
Deținerea unui autovehicul de epocă pe lângă bucuria produsă proprietarilor iubitori de asemenea bijuterii pe patru roții, reprezintă și o investiție, pe care tot mai mulți oamenii din România, dar și din afara țării o fac. „O mașină de epocă poate să suporte și investiții foarte mari și investiții foarte mici. De obicei este de făcut o analiză dacă merită modelul respectiv și dacă poți să susții o asemenea investiție. O investiție poate să meargă de la 1.000 de euro până la câteva zeci de mii de euro. Să vă dau un exemplu, un vopsit costă 2.000 de euro, dacă mai e nevoie și de sablare (curățare până la tablă cu nisip și sare), după care se chituiește, se polizează, se aranjează și se vopsește, la final, ajungi la suma de 5.000 de euro; dacă mai e nevoie și de rezolvarea unor probleme de mecanică ajungi la 10.000 de euro, aproape cât una nouă. Sunt mașini valoroase, în care îți permiți să investești 10.000 de euro și care câștigă valoare putând apoi fi cotate la 80.000 de euro. Sunt și mașini în care nu merită să investești mai mult decât câteva sute de euro. Trebuie să analizezi bine ce ai de gând să faci cu mașina pe care vrei să o deții.”
