de Bogdan Mirică

foto: Andrej Pečjak


Un Sandero mut și un „dolce far niente“ în cea mai populară cursa de raliu a începutului de an? Nimic mai insolit. Câteva sute de kilometri mai târziu, mașina scria și cel mai insolit deznodământ al Rallye Monte Carlo des Energies Nouvelles, adică acea categorie a competiției dedicată vehiculelor cu propulsie alternativă.


La finalul celor trei zile de concurs, o Dacia Sandero prin conductele căreia a curs doar electricitate reușea să urce pe prima treaptă a podiumului, devansând nume cu greutate în topul ecologiștilor lumii contemporane: Toyota Prius, Tesla Roadster sau Honda Insight. De la volanul Daciei coborau slovenul Andrej Pečjak și copilotul său francez Frederic Mlynarzick. Echipa reușise imposibilul în fața câștigătorului incontestabil din anii trecuți: Tesla Roadster. Un Sandero electric vechi de trei ani, și cu aproape 50.000 de kilometri la bord, toți în regim electric, reușea să fure trofeul primei super mașini electrice de serie din lume și să defileze triumfător în fața celorlalți 83 de competitori alături de care a luat startul. Andrej Pečjak, omul din spatele proiectului, se vedea răsplătit cu un trofeu din care putea sorbi șampania victorioșilor.


În garajul său din Podnart, o localitate mică din nordul Sloveniei, aflată la nici 50 de kilometri de capitala Ljubljana, Andrej Pečjak a dat naștere mai multor mașini electrice, bazate pe automobile de serie. Inginerul sloven a transplantat motoare electrice și baterii pe mașini banale cum sunt Renault Espace, Mazda5 sau Smart ForTwo, dar și pe apariții exotice cum este Mazda RX-8. Printre vedetele transformărilor sale s-a strecurat și Dacia Sandero, modelul cu care producătorul român de la Mioveni reușea să câștige primele inimi europene în martie 2008. Hatchback-ul autohton, devenit popular pentru prețul său accesibil, a dovedit că se poate metamorfoza într-o mașină electrică de succes.


Primul prototip al unui Sandero electric lua naștere în anul 2010, adică la numai doi ani de la debutul european al modelului standard. Mașina funcționa cu un motor complet electric, dar, spre deosebire de vehiculele de acest gen ale epocii actuale, păstra cutia de viteze cu cinci trepte a modelului românesc. O baterie Litiu-Polymer ținea în viață propulsorul pentru o distanță estimată între 250 și 400 de kilometri. O promisiune îndrăzneață, în condițiile în care, la acel moment, mașinile electrice disponibile pe Bătrânul Continent (Nissan Leaf și Mitsubishi ­ i-MiEV) abia dacă promiteau o autonomie de 160 de kilometri. Examenul de maturitate a consemnat 391 de kilometri parcurși între Bled, reședința de vară a vechiului președinte iugoslav Tito, și Zadar, unul dintre orașele mici, dar cochete de pe coasta Mării Adriatice. Pentru a reuși această performanță, mașina nu a depășit viteza de 80 km/h.


Creatorul modelului românesc electric susține însă că mașina are o viteză maximă de 140 km/h, adi- că suficient pentru a rula decent pe autostradă. În această situație, încărcarea completă poate asigura o autonomie de numai 250 de kilometri.


Chiar dacă vorbim despre instalarea unui pachet de baterii destul de generos, Sandero se poate declara în continuare o mașină normală, cu o greutate totală ce trece puțin peste 1.500 de kilograme. Și pentru ca ideea de normalitate să coexiste alături de cea a unui vehicul revoluționar, încă există spațiu pentru cinci pasageri. Singurul aspect care ar putea să sperie potențialii clienți este costul, estimat la aproximativ 40.000 de euro.


Există însă și o soluție de compromis. Andrej Pečjak a creat și o versiune accesibilă, adică un Sandero cu un pachet de baterii ceva mai modest, care poate oferi celui de la volan o autonomie de 180 de kilometri.


Un Sandero electric vechi de trei ani, și cu aproape 50.000 de kilometri la bord, toți în regim electric, reușea să fure trofeul primei super masini electrice de serie din lume.



Chiar dacă victoria în Rallye Monte Carlo des Energies Nouvelles nu i-a adus decât o recunoaștere de moment a meritelor și nicidecum un contract cu unul dintre numele mari din industria auto, Andrej Pečjak a continuat să creadă în simbioza dintre un motor electric și o mașină convențională, iar în decembrie 2014 a reușit să bifeze un record mondial, din păcate neomologat de Guinness World Records. Cobaiul a fost de această dată un Mazda5, o mașină de familie, cu șapte locuri, din care au mai rămas doar cinci după instalarea bateriilor de 500 de kilograme. Monovolumul japonez promitea o autonomie record pentru orice vehicul electric actual, iar Andrej Pečjak și-a dorit să o dovedească. S-a urcat din nou la volan în Bled și a coborât, de această dată, în Dubrovnik, 726 de kilometri mai târziu. Experimentul s-a făcut în condiții normale de trafic, iar viteza medie a fost de aproximativ 63 km/h.


Așadar, cea mai lungă distanță parcursă de un vehicul electric cu o singură încărcare. O nouă medalie virtuală, așezată lângă trofeele cu care a fost recompensat la Monte Carlo și o sfidare a performanțelor automobilului electric de serie contemporan.




Andrej Pečjak pentru The Art of Living:


Care este următorul dumneavoastră proiect de transformare a unei mașini convenționale într-una electrică?


Avem acum un partener german, pentru care realizăm activități de cercetare și dezvoltare. Următoarea mașină pe care o vom converti va fi un Porsche 933; aceasta va fi transformată pentru partenerul nostru, în scopul testării unor noi tehnologii.


Apreciați în prezent vreo mașină electrică de serie aflată pe piață?


Nu prea. Toate (cu excepția Tesla) au o autonomie mult prea mică. Modelul Tesla S are caracteristici bune, însă și câteva dezavantaje:

- este prea mare pentru drumurile și locurile de parcare europene;

- este prea scumpă pentru majoritatea oamenilor;

- nu conține piese europene, așa că, prin cumpărarea unui Tesla, se „omoară” cel puțin un loc de muncă din industria auto a Uniunii Europene.Fiind europeni, ar trebui să avem grijă de piața noastră internă.


De ce ați ales o Dacia Sandero pentru proiectul dumneavoastră electric și pentru Raliul Monte Carlo?

Dacia Sandero este o mașină excelentă — ușoară și de dimensiune medie. Am putut să instalăm un număr suficient de baterii și să obținem caracteristici bune de condus pentru raliuri, păstrând totodată suficient spațiu pentru a o folosi ca mașină de familie. Încă cred că este o mașină grozavă, chiar dacă nu este una luxoasă.


Când estimați că piața va fi formată exclusiv din vehicule electrice? Mai exact, când credeți că se va încheia era mașinilor convenționale, alimentate cu combustibili fosili?


Este dificil de prezis, deoarece totul depinde de contextul politic și de intensitatea schimbărilor climatice, nu doar de cantitatea disponibilă de petrol. Cu siguranță, acest secol va fi ultimul „secol al petrolului”, dar nimeni nu știe cât de rapid se vor produce schimbările. Am putea asista la modificări majore în utilizarea energiei în următorii 10 ani, dar este posibil și să rămânem dependenți de combustibili fosili încă 30 de ani.Totuși, este sigur că nu va dura mai mult de 30 de ani.