de Bogdan Munteanu

Începând cu Henry Ford sau Andrew Carnegie în secolul al-XIX-lea și continuând cu contem­poranii Richard Branson, Bill Gates, Steve Jobs și Mark Zuckerberg, abandonul școlar nu a fost o raritate în rândul celor mai bogați oameni din lume. De asemenea, rareori ne mai surprinde faptul că mulți dintre aceștia după ce construiesc imperii finanțează universități sau fundații care susțin educația.

Având un traseu diferit, Bertil Hult, născut în anul 1941 în Stockholm, și-a început drumul ascendent că­tre bogăție investind chiar în… studiu – lucrul care i-a fost cel mai greu pe vremea când era copil. Ca disle­xic, micul Bertil s-a confruntat cu dificultăți la citit și scris. Băiatul se simțea dezamăgit de sine, mai ales din cauza aparentei sale incapacități de a învăța limba en­gleză.

Considerând că un semi-analfabet ca el nu avea cum să realizeze prea multe în viață, puțini dintre apropiații săi au fost surprinși să audă că a abandonat liceul după un an. Dar, adolescentul nu plănuia să-și piardă timpul.

Hult s-a angajat comisionar la o bancă din Suedia și era așa de bun la ce făcea încât angajatorul său l-a trimis să lucreze în Londra. În aproximativ șase luni, el vorbea engleza fluent. Prindea cuvinte și expresii din interacțiunile zilnice cu oamenii, fără să deschidă o carte sau să meargă la un curs.

Viața în Londra l-a făcut să înțeleagă că experiența reală într-o cultură străină reprezintă o șansă minuna­tă de a învăța fără efort, dar au mai trecut câțiva ani până ce a realizat cum să transforme acest lucru într-o oportunitate de afaceri.

O perspectivă de afaceri: imersiunea culturală

Hult s-a întors în Suedia, a terminat până la urmă liceul și a intrat la Universitatea Lund doar pentru ca să-și abandoneze din nou studiile peste un an. De data aceasta, el a părăsit sistemul educațional public pentru totdeauna și având o idee clară în minte des­pre ce vrea să facă în viață. În subsolul camerei sale din campusul universitar, tânărul Bertil a realizat pri­mul său plan de afaceri: organizarea de excursii în Marea Britanie pentru tinerii suedezi care doreau să învețe limba engleză.

În anul 1965 călătoriile lingvistice nu erau necu­noscute suedezilor, dar limba străină cea mai studia­tă în Suedia era franceza. Devenit „anglofon“, tânărul credea că învățarea limbii engleze reprezenta o opor­tunitate mai bună pentru afaceri. Astfel, a investit toate economiile sale – 5.000 de coroane suedeze – echivalentul a 700$ în anii ’60 – într-o companie cu numele EF Education First, care inițial nu era mai mult de o agenție de turism de tip tour operator.

Clienții agenției nu erau turiștii obișnuiți să-și cheltuiască economiile anuale pe distracții, ci studenți tineri aproape faliți. În loc de o vacanță tipică, clienții lui Hult primeau o imersiune culturală cu scopul de a dobândi abilități lingvistice.

Pentru a menține costurile cât mai mici, viitorul miliardar nu oferea cea mai comodă cazare și se baza pe acele resurse pe care el le considera „sub-utiliza­te“. De exemplu, angaja profesori dispuși să câștige un ban în plus pe timpul vacanțelor de vară, închi­ria spații din biserici ca săli de clasă și, când nu avea opțiuni ieftine la îndemână, lecțiile de engleză aveau loc în autobuzele în mișcare. Atunci când o excursie nu avea un grup complet format, el înghesuia câte două grupuri într-un singur autobuz.

Cu toate acestea, puțini clienți aveau să se plân­gă deoarece metoda de predare în afara sălii de curs funcționa foarte bine. La doi ani de la înființarea com­paniei EF, Hult avea deja clienți din toată Europa. În 1971 el s-a mutat în Germania. În 1972, a deschis un birou în Japo­nia. În 1983 ajunsese să trimită americani în „excursii lingvistice“ la Paris sau Roma.

Jumătate de secol de succes antreprenorial

În anul 2011, EF sărbătorește jumătate de secol de succes an­treprenorial. Hult se mândrește cu faptul că nu a luat niciodată bani de la investitori externi și compania deținută de el s-a dezvoltat, dintr-o firmă cu sediul într-un subsol, într-un furnizor global de educație. As­tăzi, EF are aproximativ 37.000 de angajați în 500 de agenții, localizate în 54 de țări.

Cum lumea merge înspre o economie a cunoașterii, educația este o afacere importantă, deși majori­tatea competitorilor EF par a fi mai slabi. Compania lui Hult va furniza cursuri de limba engleză unui milion de persoane înainte de Jocurile Olimpice din 2016 de la Rio, la fel cum a făcut-o și pentru Jocurile de la Soci 2014, JO Beijing 2008 și Olimpiada de la Seul din 1988. În 2010, Englishtown (divizia online a EF) oferise deja cursuri de limbă străine la peste 15 milioane de utilizatori.

Predarea limbii engleze reprezintă încă afacerea principală dar EF include și 15 subsidiare și organizații non-profit afiliate, printre care și Hult International Business School (HIBS). Având șapte centre universi­tare în cinci țări, HIBS are mai mulți absolvenți în fie­care an (2.000) decât orice altă instituție similară din lume.

EF Learning Labs, cu sediul în Shanghai, este un institut de cercetare care publică anual Indexul de Competență Lingvistică pentru limba engleză (EPI) – cel mai cuprinzător clasament al cunoașterii limbii engleze pe țări. Deseori Suedia este pe primul loc, urmată de Olanda, Danemarca, Finlanda și Norvegia, într-o ordine care variază ușor de la an la an.

Un filantrop vizionar

Conform EPI, există o legătură directă între gra­dul de cunoaștere al limbii engleze al unei națiuni și performanța economică a țării. Acest lucru se potrivește crezului pe care îl are Hult, exprimat în The Boston Globe, în anul 2013: „Comerțul liber și educația sunt esențiale pentru o societate prosperă. Este într-un fel cea mai simplă formă de comerț liber: comerțul de idei, de cultură și limbă“.

Căsătorit cu aceeași femeie din 1974, miliardarul este acum semi-pensionat. Este președinte al EF, în timp ce trei dintre fiii săi cei mari dețin diverse poziții executive. Cel de-al patrulea fiu al său lucrează ca re­gizor de film în Stockholm.

În calitate de filantrop, el este încă foarte activ. În fiecare an, un premiu Hult în valoare de 1 milion $ este acordat câștigătorilor celei mai mari competiții pentru studenți. Premiul merge la cei care vin cu cea mai fezabilă soluție pentru diminuarea sărăciei și foametei. Hult este de asemenea președintele unei fundații elvețiene dedicată prevenirii abuzului de droguri, o organizație non-profit din Suedia care spri­jină cercetările în domeniul dislexiei și un NGO global care se ocupă de reconstrucția de școli în țările afec­tate de conflicte și dezastre naturale.

Deși acum el trăiește în Lucerna (Elveția), mili­ardarul nu a tăiat niciodată legăturile cu Suedia. Din 2003 el oferă un premiu anual școlilor suedeze pen­tru sprijinul acordat elevilor dislexici. Compatrioții săi l-au votat „Suedezul Internațional al Anului“ (2006). În anul 2010, Prințesa Moștenitoare a Suediei, Victoria, și soțul ei Daniel au acceptat oferta lui Hult de a petrece luna de miere pe iahtul său luxos. Nava i-a dus în Poli­nezia Franceză, departe de ochii tabloidelor.

În 2014, Hult a fost numit Laureat al Forumului Internațional de Antreprenoriat. Premiul recunoaște „antreprenori excepționali pentru impactul avut asupra societății și capacitatea acestora de a schim­ba lumea“, dar nu dezvăluie nimic despre stilul său de leadership. Datorită firii sale discrete, angajații săi cunosc puține lucruri despre el: este un șef destul de pretențios, care preferă spațiile deschise, birourile cu­rate și munca grea. Cu toate acestea, este un om ușor de plăcut, deoarece politica de resurse umane a EF se bazează pe încurajarea managerilor de a angaja oameni pe care îi plac și îi consideră potriviți pentru echipa lor.

Unul dintre fiii săi își amintește de un sfat din par­tea tatălui care ar putea explica măcar parțial succe­sul extraordinar al companiei EF: „Nu angaja niciodată un om dacă nu îți poți imagina că ar putea deveni cel mai bun prieten al tău și nu angaja o femeie cu care nu îți imaginezi că ai putea să te căsătorești“.