Paradoxul unui brand suedez de design interior

de Ana Maria Bodeanu, foto arhiva Svenskt Tenn

O anumită nuanță de verde sau culoarea unui imprimeu botanic sunt detalii care se imprimă de generații în mintea și în sufletul vizitatorilor magazinului de pe strada Strandvägen din Stockholm. Aceasta aparține casei Svenskt Tenn, firma de design interior care ocupă aceeași adresă din 1927 și care reprezintă e excepție a designului suedez: căldură și culoare într-o cultură asociată cu austeritatea și o convingere de neclintit că o locuință trebuie să fie un loc în care trăiești, nu o expoziție pe care o admiri.

O moștenire și o idee

Povestea începe în vara anului 1924, când Estrid Ericson, o profesoară de desen în vârstă de treizeci de ani, primește o mică moștenire de la tatăl ei. În loc să economisească banii, îi folosește pentru a deschide un magazin. L-a numit Svenskt Tenn - Cositor Suedez - și l-a umplut cu propriile ei lucrări din metal, alături de piese create de alți meșteșugari suedezi. A fost, după cum avea să recunoască ea însăși mai târziu, un început naiv și de la o idee care părea ca nu are niciun viitor. „Am pornit Svenskt Tenn în mod naiv și destul de nepractic", a scris ea ani mai târziu. „Depindeam de o zi de mâine nesigură."

Pariul a dat roade. În doar câțiva ani, magazinul depășise deja domeniul cositorului, extinzându-se spre mobilier și textile și mutându-se, în 1927, la adresa de pe Strandvägen pe care o ocupă și astăzi. Ericson s-a instalat în apartamentul de deasupra magazinului și a început să comande mobilier pentru propria locuință, un obicei care a estompat, definitiv, granița dintre showroom-ul companiei și locuințele personale. Acest mix avea să devină întreaga filosofie a casei.

Designerul austriac care a schimbat totul

Adevărata colaborare creativă a lui Ericson a început în 1932, când aceasta a comandat mobilier de la Josef Frank, un arhitect vienez deja cunoscut prin firma sa de design, Haus&Garten. Frank era evreu, iar în 1933, pe fondul intensificării antisemitismului în Austria, a părăsit țara împreună cu soția sa suedeză. Un an mai târziu, Ericson i-a oferit ceva mai mult decât un loc de muncă: un refugiu creativ și libertate artistică deplină.

O cameră bine concepută nu trebuie să pară perfectă, ci trebuie să se formeze în timp, amestecând epoci, tipare și culori așa cum se întâmplă într-o viață

Ceea ce a urmat este una dintre marile colaborări ale designului secolului XX. Frank a respins funcționalismul rece care domina pe atunci modernismul scandinav, susținând în schimb o filosofie pe care a numit-o “accidentism”,  ideea că o cameră bine concepută nu trebuie să pară perfectă, ci trebuie să se formeze în timp, amestecând epoci, tipare și culori așa cum se întâmplă intr-o viață adevărată. El a adus imprimeuri botanice explozive, combinații neașteptate de culori și mobilier care punea confortul înaintea tendințelor vremii. El este cel care frecvent spunea: "De ce nu ar putea fi modernismul amuzant și accesibil? De ce ne raportăm la modernism atât de serios?”

Ericson, al cărei simț comercial și al prezentării era la fel de ascuțit ca și simțul ei estetic, știa exact cum să pună totul în fața publicului. Creațiile lor au debutat pe plan internațional la expozițiile universale de la Paris, în 1937, și New York, în 1939, iar parteneriatul lor a ajuns, oarecum paradoxal, să definească însăși ideea de „modernism suedez”, o mișcare pe care Frank pornise de fapt să o complice, nu să o servească.

În deceniile următoare, Frank a realizat mii de schițe, modele de mobilier și tipare textile, multe dintre ele fiind încă în producție astăzi. Frank a murit în 1967 iar Ericson a condus Svenskt Tenn până în 1978 și a murit în 1981. 

Editarea unei arhive, fără alinierea la tendințe

Ceea ce face Svenskt Tenn specială printre casele de design cu tradiție este reținerea cu care își tratează propria abundență. Frank a lăsat în urmă o arhivă de design suficient de vastă pentru a ține ocupată orice companie generații întregi: mii de desene de mobilier, schițe și tipare. În loc să reediteze totul sau să alerge după noutatea sezonieră, Svenskt Tenn lansează în fiecare an o selecție atent limitată, tratându-și propria istorie ca pe o arhivă care trebuie atent curatoriată.

Această disciplină explică de ce tiparele arată încă surprinzător, nu învechit. Un imprimeu textil precum Manhattan sau Hawaii, imprimat pe in, cu frunziș încâlcit și supradimensionat, pare mai degrabă alegerea actuală a unui decorator încrezător și puțin rebel, decât ca un model creat acum o sută de ani. Compania deține și astăzi Brevetul Regal acordat în 1928, iar o parte semnificativă din gama sa continuă să fie produsă în Suedia, de către meșteșugari formați în tehnici tradiționale.

O locuință nu este un stil pe care îl adopți, ci un loc care trebuie să se simtă neîndoielnic, specific al tău

Filosofia Svenskt Tenn

Plimbându-te astăzi prin magazinul de pe Strandvägen observi că nimic nu este aranjat ca într-un showroom clasic. Mobilierul este grupat așa cum ar putea sta într-un apartament real; tiparele se ciocnesc intenționat; alama, sticla și mahonul stau unele lângă altele sfidând regulile design-ului dar reușind să creeze o estetică surpinzătoare și echilibrată. Este, în esență, un argument permanent împotriva ideii că rafinamentul presupune austeritate.

Acest argument și-a găsit o scenă potrivită în 2024, când muzeul Liljevalchs din Stockholm a marcat centenarul companiei prin expoziția Svenskt Tenn: A Philosophy of Home, care s-a întins pe treisprezece camere tematice, cuprinzând mobilier, textile și material de arhivă niciodată expuse până atunci. Pentru prima dată, expoziția a pus in dialog direct moștenirile lui Ericson și Frank urmărind cum instinctele ei funcționaliste timpurii au cedat treptat locul unei viziuni mai calde și mai eclectice, odată cu sosirea lui și cât de mult a supraviețuit în timp această schimbare.

De ce Svenskt Tenn este relevant în continuare

După un secol, adevărata realizare a casei Svenskt Tenn ține poate mai puțin de designul unui anumit scaun sau de identitatea unui imprimeu, cât de curajul de a amesteca, de a combina contraste, de a mobila o cameră așa cum se desfășoară de fapt o viață, nu așa cum sugerează un catalog. Într-o epocă a interioarelor uniformizate algoritmic, în care aceleași forme și tonuri neutre circulă la fiecare colecție nouă, casa pe care Estrid Ericson a construit-o pornind de la o mică moștenire insistă încă asupra unui lucru mai discret și mai dificil: o locuință nu este un stil pe care îl adopți, ci un loc care trebuie să se simtă neîndoielnic, specific al tău.