de Bogdan Munteanu

Cum ați descrie cei 75 de ani de activitate ai Consiliului Britanic în România sărbătoriți în 2013?

Acesta este unul dintre primele sedii deschise (a fost deschis în 1938) şi este minunat să vezi ce s-a realizat până acum. Inițial a fost înființat sub forma Institutului Britanic și avea legătură mai mult cu literatura. Pe parcursul anilor și-a dezvoltat activitatea iar acum lucrează cu instituții de pre­stigiu din România. Sunt impresionată cât de multe instituții culturale extraordinare aveți aici. Zilele trecute am fost la Muzeul Național de Artă al României, nu doar pentru a vizita expoziția „Out of Britain” adusă de noi ci m-am bucurat, de asemenea, să văd arta contemporană românească. Sunt de părere că prin inter­mediul relațiilor culturale ne înțelegem unii pe alții şi în acest sens este importantă colaborarea pe care Consiliul Britanic o are cu Ministerul Educației din România pentru dezvoltarea planului de învățământ, formării cadrelor didactice și așa mai departe.

 

Aţi fost întotdeauna o persoană foarte „internațională”. Care ar fi cheia pentru cariera dumneavoastră de succes?

Nu mi-așdescrie cariera prin cuvântul „succes”. Ar fi mai potrivit să o descriu ca pe o dezvoltare a intereselor mele și crearea unor oportunități de a contribui în diverse moduri. Părinţii mei sunt indieni, am fost născută în Kenya și faptul că locuiesc în Marea Britanie de 50 de ani mă face să fiu o per­soană globală, „internațională”, ceea ce înseamnă că pot face parte dintr-o societate, dar în același timp o pot privi și din exterior. În ge­neral sunt interesată de problemele globale, pentru că punctul meu de plecare este: o lume, o umanitate și respectarea diferitelor culturi. Respecți doar ceea ce înțelegi. Cred că pasiunea mea pentru a face diferența m-a condus de la un lucru la altul. Orice am făcut, nu a fost pentru succesul personal, a fost pen­tru a face diferența. Când am ajuns în Marea Britanie, m-am implicat în probleme de egalitate, pentru că am vrut să văd că există egalitate, respect pentru femei și pentru minori tăţi. Apoi am vrut să mă implic în politicile care susţin aceste direcții. Întotdeauna m-au preocupat cei defavorizați și acest lucru m-a motivat.

Aceasta înseamnă că voluntariatul este o parte din per­sonalitatea dumneavoastră?

Bănuiesc că da. Nu toată munca este voluntară, dar a oferi comunităţii, a avea activităţi de voluntariat în folosul comunității reprezintă o parte din interesele mele. Am reuşit să fac o combinaţie utilă: am activităţi plătite şi activităţi de voluntariat. Funcția de director adjunct al Consiliului Britanic este una din activităţile mele voluntare.

Când ne uităm la un CV remarcabil ne imaginăm că totul a decurs uşor în viața lor. Care au fost cele mai dificile momente cu care v-aţi confruntat și cele mai importante lecții pe care le-aţi învățat și merită amintite?

Privind înapoi, cred că tranziția dintr-o societate în alta la o vârstă foarte fragedă a fost destul de dificilă. Dar dacă o tratezi cu o atitudine pozitivă, având în vedere că face parte din procesul de învățare, pe parcurs ți se dezvoltă curiozitatea de a învăța și tranziția nu mai este atât de dificilă, devine o provocare. Odată ce ai trecut de această tranziție, încercarea de a-ți croi un drum prin diferitele culturi poate fi percepută ca o problemă sau ca o pasiune. Începe să te intereseze din ce în ce mai profund atât propria cultură cât şi alte culturi. Mi-așdori ca oamenii să îmbrățișeze diversitatea și multicultura­lismul într-un mod creativ, deoarece această abordare aduce cu sine bunăstarea, care este atât de necesară în lume. Și așîndemna tânăra generație să nu aibă o înțelegere superficială a culturii bazată pe informațiile din rețelele de social-media.

Cred că mass-media este foarte utilă, întrebarea este cum o folosesc oamenii, cum este folosită de tineri pentru a-și dezvolta modul de a gândi, de a critica și de a înțelege ce este bine și ce este rău.

Vorbind despre opțiuni și egalitate; în Marea Britanie există încă titluri nobiliare. Ne puteți spune în ce fel este relevantă Camera Lorzilor astăzi?

Reforma Camerei Lorzilor este dezbătută de zeci de ani. Un argument este faptul că ea nu are nicio legitimita­te, pentru că nu este aleasă. Un alt argument ar fi, și acesta este şi punctul meu de vedere, că legitimitatea sa provine din experiența oamenilor care fac parte din ea. Ei au o experiență vastă în profesiile lor. Camera Lorzilor funcționează ca o instituție de revizuire a legislaţiei. Legislația este adoptată de Camera Comunelor, apoi ajunge la noi, o revizuim și o trimi­tem înapoi. Se întâmplă foarte rar ca o lege să fie blocată. Din punctul meu de vedere, Camera Lorzilor îndeplinește un rol foarte bun ca organism de revizuire a legislației, dar cred că ar trebui să se renunțe la titluri nobiliare în Camera Lorzilor, iar membrii ar trebui numiți în funcție de expertiza de care este nevoie.

Aţi făcut parte din conducerea a două televiziuni brita­nice: ITV și Channel 4. Ce credeți despre rolul televiziunii în educație?

Cred că mass-media este foarte utilă, întrebarea este cum o folosesc oamenii, cum este folosită de tineri pentru a-și dezvolta modul de a gândi, de a critica și de a înțelege ce este bine și ce este rău. Televiziunea poate fi un lucru bun când vine vorba de educație, de conștientizare. Unele programe, de exemplu serialul „Coronation Streed”, a folosit teme precum voluntariatul, ca o parte integrantă a poveștii. De asemenea, alte programe foarte cunoscute pot fi folosite pentru a încuraja lectura. Cred că televiziunea poate fi o forță pozitivă. Modul în care fiecare dintre noi foloseşte presa este o chestiune de imaginație, ea trebuie folosită pentru a insufla valori sau pentru a-i implica pe cei din jur. Există însă pericolul ca celebritatea şi strălucirea vieții starurilor să dea tinerilor o viziune superficială asupra vieții. Este imperativ să existe sis­teme de învățământ care să dezvolte facultățile critice, care să insufle valori pentru ca tinerii să nu fie inspirați de tot ceea ce apare în presă.

Atâta timp cât presa încurajează oamenii să se distreze și școlile îi învață să fie competenți, competitivi și eficienți, cine îi învață pe tinerii noștri să fie fericiți și să dea un sens vieții ?

În opinia mea, acest lucru are de a face cu viața de fami­lie, cu modul în care ai fost crescut. Dacă mă preocupă ceva, este faptul că, în lumea modernă, se pune prea mult accentul pe materialism și consum. Dacă ar fi să o luăm așa, nu putem fi niciodată mulțumiți, nu putem fi niciodată fericiți. Dacă devii materialist, devii lacom. Sunt lucruri mai frumoase în viață decât materialismul. Pentru că m-am implicat atât de mult în voluntari­at, unul dintre citatele mele favorite este „Lucrezi pentru a-ţi câştiga traiul dar dă­ruieşti pentru ca să trăieşti”. Din experiență proprie, oamenii care se implică pentru a crea o societate mai bună sunt mai fericiți.

Care ar fi rețeta pentru o viață echilibrată?

Indivizii au propriile lor personalități. Pentru mine, o viață echilibrată înseamnă posibilitatea de a face alegeri. Dar, înainte ca oamenii să facă alegeri, trebuie să li se ofere un set de valori. Este important ca oamenilor să li se dea șansa de a alege, pentru ca ei să creadă în egalitate și oportunitate. Ar trebui să ne asigurăm că toată lumea are oportunitatea de a alege și de a face ceea ce îşi dorește.

Există o opinii care susţin că arta se adresează elitelor, sunteţi de acord?

Accesul la artă este foarte important și ar trebui să se facă eforturi ca toată lumea să fie expusă la artă. Tindem să avem un punct de vedere elitist asupra artei, dar poți vedea un copil dintr-un sat pasionat de artă. Se pot face multe pro­iecte în acest sens, spre exemplu să mergi cu copiii la galeri­ile de artă din muzee, iar apoi ei să discute și să scrie despre ce au văzut acolo. Nu trebuie să ne concentrăm numai pe excelența în artă ci și pe accesibilitate.

„Tindem să avem un punct de vedere elitist asupra artei, dar poți vedea un copil dintr-un sat pasionat de artă.”