de Monica Crânganu

Se întâlnesc rar în istorie cazuri în care planificarea urbanistică a unui oraș să fie gândită de un singur arhitect, care să proiecteze și să construiască, pe parcursul câtorva decenii, zone noi în interiorul orașului existent, respectând toate regulile, ca în cazul capitalei Ljubljana. Nu putem vorbi de identitatea arhi­tecturii slovene fără a-l aminti pe Jože Plečnik (1872 - 1957), arhitectul a cărui operă mer­ge dincolo de granițele țării sale, afirmându-se și în Aus­tria (Viena) și Cehia (Praga). A studiat la Viena și a devenit rapid un arhitect cu mult cu­raj și creativitate, ce abordea­ză stilul arhitecturii istorice prin propriul său limbaj formal, valorificând simbolistica, etica și sensul istoric. Castelul din Praga este prima lucra­re monumentală a lui Plečnik, care a durat 15 ani și care îi aduce recunoașterea internațională. În jurul vârstei de 50 de ani revine în orașul său natal, Ljubljana, și militează prin activitatea sa pentru conștientizarea importanței sociale a arhitecturii și a rolului arhitectului.

Lui Jože Plečnik i se datorează în cea mai mare par­te organizarea urbanistică a Ljubljanei de astăzi, pe care a început-o imediat după Primul Război Mondial, într-o acțiune de pionierat. Este adesea asemănat cu ceea ce a însemnat Gaudi pentru Barcelona, pentru felul în care a creat identitatea capitalei slovene. De-a lungul cursului râului Ljubljanica ce străba­te orașul, cu frumoasele sale colonade, a creat o serie de edificii noi, clădiri monumen­tale, piațete (Piața Congresu­lui), parcuri (Tivoli, Zvezda) și cele trei poduri centrale. Printre construcțiile sale de­venite embleme ale capitalei slovene se numără Bibliote­ca Națională și Universitară, biserica Sfântul Francisc din Šiška, biserica Sfântul Mihail din Barje, Seminarul Baraga, Stadionul, necropola Žale.

Devenit chiar un simbol reprodus pe moneda de 10 eurocenți, planul unui viitor turn al Parlamentului, înalt de 120 de metri, rămâne cel mai îndrăzneț proiect nerealizat al lui Plečnik.

Lui Jože Plecnik i se datorează în cea mai mare parte organizarea urbanistică a Ljubljanei de astăzi, pe care a început-o imediat după Primul Război Mondial, într-o acțiune de pionierat.

Casa arhitectului Jože Plečnik din Trnovo, în Ljubljana, a adăpostit Muzeul Arhitecturii și Designului, locul ce a găzduit expoziții de arhitectură, design grafic și industri­al, urbanism și fotografie. Din 1992 muzeul a fost mutat în castelul Fužina, unul dintre puținele edificii care, în ciuda numeroaselor restaurări, își păstrează caracterul renascen­tist al perioadei în care a fost construit (prima jumătate a secolului al XVI-lea).

Dintre expozițiile de design contemporan din Mu­zeul Arhitecturii și Designului, cea dedicată lui Niko Kralj (1921-2013) – The Unknown Famous Designer – prezintă documente, schițe, fotografii, prototipuri ale celebru­lui designer industrial, o parte importantă a identității culturale slovene; printre acestea se numără fotoliul Rex, scaunul Lupina și sistemul modular de mobilier Futura, Savinja, Javor, Konstrukta și scaunul Mosquito creat în 1953, dar intrat în producția de serie abia în 2012 din cauza complexității manufacturii.

Cea mai elocventă dovadă a conjugării armo­nioase dintre valorile trecutului și cele ale prezentu­lui este Centrul Cultural European al Tehnologiilor Spațiale (KSEVT), inaugurat în anul 2012 în Vitanje, ca omagiu adus primului teoretician sloven al spațiului, Herman Potočnik Noordung. Locul feeric mărginit de biserica neoclasică a Maicii Domnului, biserica gotică a Sfântului Petru și fostul conac episcopal cul­minează cu fascinanta clădire futuristă de 2.500 de metri pătrați, care a înlocuit vechiul centru cultural. Creația spectaculoasă este rezultatul câtorva birouri contemporane reprezentative: Bevk Perovic Arhitekti, Dekleva Gregorič Arhitekti, Ofis Arhitekti și Sadar – Vuga Architekts. Identitatea sa profund simbolică își găsește inspirația chiar în planurile și desenele lui Potočnik pentru prima stație spațială geostaționară, descrisă și desenată în cartea sa, în 1928. Impresio­nanta clădire monolitică din beton este formată din două corpuri cilindrice, ce relaționează astfel încât creează impresia de levitație și rotație. Dincolo de valoarea intrinsecă a clădirii, KSEVT este un concept bazat pe multiculturalitate și cercetare interdisciplinară, deve­nit un spațiu de interacțiune pentru artiști, oameni de știință, filozofi, ce găzduiește și o importantă bibliotecă.

Modernismul continuă să se afirme și să nască exemple de inge­niozitate, ceea ce dovedește faptul că Slovenia se află în plină expansi­une culturală și tehnologică. Făcând rapel la porticele lui Plečnik, Piața Centrală din Novo Mesto (realizată de studioul de arhitectură Enota) reinterpretează elementele arhitecturii clasice într-o manieră contem­porană. Scurta radiografiere a peisajului arhitectural sloven este mult prea sumară pentru a putea cuprinde bogăția și varietatea stilurilor și expresiilor artistice. Privind doar câteva dintre proiectele realizate de cei mai activi arhitecți contemporani sloveni, între care se numără și autorii Centrului Cultural, ne dăm seama că drumul deschis de Jože Plečnik este doar o parte din ceea ce aceștia au de oferit prin creativitate și știință.

Arhitectura trebuie îndelung privită pentru a fi înțeleasă. Iată doar câteva edificii reprezentative din Slovenia, care dau măsura tendințelor zilelor noastre: www.e-architect.co.uk/slovenian-architecture.