de Monica Crânganu
Se întâlnesc rar în istorie cazuri în care planificarea urbanistică a unui oraș să fie gândită de un singur arhitect, care să proiecteze și să construiască, pe parcursul câtorva decenii, zone noi în interiorul orașului existent, respectând toate regulile, ca în cazul capitalei Ljubljana. Nu putem vorbi de identitatea arhitecturii slovene fără a-l aminti pe Jože Plečnik (1872 - 1957), arhitectul a cărui operă merge dincolo de granițele țării sale, afirmându-se și în Austria (Viena) și Cehia (Praga). A studiat la Viena și a devenit rapid un arhitect cu mult curaj și creativitate, ce abordează stilul arhitecturii istorice prin propriul său limbaj formal, valorificând simbolistica, etica și sensul istoric. Castelul din Praga este prima lucrare monumentală a lui Plečnik, care a durat 15 ani și care îi aduce recunoașterea internațională. În jurul vârstei de 50 de ani revine în orașul său natal, Ljubljana, și militează prin activitatea sa pentru conștientizarea importanței sociale a arhitecturii și a rolului arhitectului.
Lui Jože Plečnik i se datorează în cea mai mare parte organizarea urbanistică a Ljubljanei de astăzi, pe care a început-o imediat după Primul Război Mondial, într-o acțiune de pionierat. Este adesea asemănat cu ceea ce a însemnat Gaudi pentru Barcelona, pentru felul în care a creat identitatea capitalei slovene. De-a lungul cursului râului Ljubljanica ce străbate orașul, cu frumoasele sale colonade, a creat o serie de edificii noi, clădiri monumentale, piațete (Piața Congresului), parcuri (Tivoli, Zvezda) și cele trei poduri centrale. Printre construcțiile sale devenite embleme ale capitalei slovene se numără Biblioteca Națională și Universitară, biserica Sfântul Francisc din Šiška, biserica Sfântul Mihail din Barje, Seminarul Baraga, Stadionul, necropola Žale.
Devenit chiar un simbol reprodus pe moneda de 10 eurocenți, planul unui viitor turn al Parlamentului, înalt de 120 de metri, rămâne cel mai îndrăzneț proiect nerealizat al lui Plečnik.
Lui Jože Plecnik i se datorează în cea mai mare parte organizarea urbanistică a Ljubljanei de astăzi, pe care a început-o imediat după Primul Război Mondial, într-o acțiune de pionierat.
Casa arhitectului Jože Plečnik din Trnovo, în Ljubljana, a adăpostit Muzeul Arhitecturii și Designului, locul ce a găzduit expoziții de arhitectură, design grafic și industrial, urbanism și fotografie. Din 1992 muzeul a fost mutat în castelul Fužina, unul dintre puținele edificii care, în ciuda numeroaselor restaurări, își păstrează caracterul renascentist al perioadei în care a fost construit (prima jumătate a secolului al XVI-lea).
Dintre expozițiile de design contemporan din Muzeul Arhitecturii și Designului, cea dedicată lui Niko Kralj (1921-2013) – The Unknown Famous Designer – prezintă documente, schițe, fotografii, prototipuri ale celebrului designer industrial, o parte importantă a identității culturale slovene; printre acestea se numără fotoliul Rex, scaunul Lupina și sistemul modular de mobilier Futura, Savinja, Javor, Konstrukta și scaunul Mosquito creat în 1953, dar intrat în producția de serie abia în 2012 din cauza complexității manufacturii.
Cea mai elocventă dovadă a conjugării armonioase dintre valorile trecutului și cele ale prezentului este Centrul Cultural European al Tehnologiilor Spațiale (KSEVT), inaugurat în anul 2012 în Vitanje, ca omagiu adus primului teoretician sloven al spațiului, Herman Potočnik Noordung. Locul feeric mărginit de biserica neoclasică a Maicii Domnului, biserica gotică a Sfântului Petru și fostul conac episcopal culminează cu fascinanta clădire futuristă de 2.500 de metri pătrați, care a înlocuit vechiul centru cultural. Creația spectaculoasă este rezultatul câtorva birouri contemporane reprezentative: Bevk Perovic Arhitekti, Dekleva Gregorič Arhitekti, Ofis Arhitekti și Sadar – Vuga Architekts. Identitatea sa profund simbolică își găsește inspirația chiar în planurile și desenele lui Potočnik pentru prima stație spațială geostaționară, descrisă și desenată în cartea sa, în 1928. Impresionanta clădire monolitică din beton este formată din două corpuri cilindrice, ce relaționează astfel încât creează impresia de levitație și rotație. Dincolo de valoarea intrinsecă a clădirii, KSEVT este un concept bazat pe multiculturalitate și cercetare interdisciplinară, devenit un spațiu de interacțiune pentru artiști, oameni de știință, filozofi, ce găzduiește și o importantă bibliotecă.
Modernismul continuă să se afirme și să nască exemple de ingeniozitate, ceea ce dovedește faptul că Slovenia se află în plină expansiune culturală și tehnologică. Făcând rapel la porticele lui Plečnik, Piața Centrală din Novo Mesto (realizată de studioul de arhitectură Enota) reinterpretează elementele arhitecturii clasice într-o manieră contemporană. Scurta radiografiere a peisajului arhitectural sloven este mult prea sumară pentru a putea cuprinde bogăția și varietatea stilurilor și expresiilor artistice. Privind doar câteva dintre proiectele realizate de cei mai activi arhitecți contemporani sloveni, între care se numără și autorii Centrului Cultural, ne dăm seama că drumul deschis de Jože Plečnik este doar o parte din ceea ce aceștia au de oferit prin creativitate și știință.
Arhitectura trebuie îndelung privită pentru a fi înțeleasă. Iată doar câteva edificii reprezentative din Slovenia, care dau măsura tendințelor zilelor noastre: www.e-architect.co.uk/slovenian-architecture.
