A crescut în cercul intelectual vibrant al familiei Covaci, unde generația frământată a poeților, pictorilor și actorilor (astăzi deveniți figuri iconice) se întâlnea pentru discuții, vin, petreceri zgomotoase până târziu în noapte și partide de ping-pong în grădină. Poveștile lor despre anii petrecuți în închisorile comuniste, despre îndrăzneala noilor lor lucrări subversive și despre fiorul libertății s-au sedimentat adânc în structura formativă a Laurei.

A studiat arta murală la mijlocul anilor ’80 și a început să picteze peisaje ample, stranii, dominate de singurătate și frig interior. A ajuns să dețină recordul generației sale la o licitație internațională de artă. Galeria de personaje pe care a creat-o de-a lungul anilor – fie în țară, fie în perioadele petrecute în Statele Unite sau în Franța – include bărbați și femei ambigui, goi și solitari, așezați pe paturi metalice sau lângă piscine, pe fundaluri sterile, asemănătoare unor peisaje de spital; păpuși vătămate și alte jucării abandonate din orfelinate tăcute; portrete de familie surprinse de un verișor-robot sau de o prințesă cu ochi de oțel, lângă tatăl impasibil și gemenii chei. Lume barocă, venită dintr-un trecut tensionat și un viitor implacabil, ca și cum nu ar exista scăpare.

În 2011, a prins formă o nouă creatură, născută din adâncurile intangibile ale unui exercițiu pe iPad: Luna. O fetiță cu țepi în loc de păr, dar cu un zâmbet și o poftă bruscă de joacă. Acest moment a deschis un teritoriu complet nou pentru artistă, deja o maestră în combinarea desenului fin și a picturii cu colajul și manipularea fotografică – fiind inclusă în Top 100 artiști români.

De atunci, Laura a pătruns și mai adânc în mediul digital, modelând și pictând pe ecran în detalii infinite, asemenea unui fractal hotărât să surprindă Timpul. Noua expoziție, „Desprinderea / Take-Off”, prezentată în această primăvară la AnnArt Gallery din București, este o serie impresionantă de lucrări impecabile din punct de vedere vizual și conceptual. Artista pare prinsă într-un joc perpetuu de deschidere și închidere a ușilor, înainte și înapoi – o călătorie emoționantă prin propriile noastre vieți trecătoare și prin istoria artei.

Reușita ei în mediul 3D este extraordinară nu doar prin inovație, ci și prin modul în care relevă potențialul creativ al tehnologiei și capacitatea acesteia de a genera emoție – în compozițiile unice ale lui Covaci, create pe ecranul digital prin desen, pictură, colaj, sculptură și arhitectură. Artistul digital devine, astfel, o reîncarnare a omului renascentist polivalent.

Peisajele luxuriant-surrealiste ale Laurei Covaci – unde nimfe dansează cu tigri, femei albe și grațioase poartă perle, cuie metalice și o tiară în formă de crab auriu, sau fetițe din fotografii sepia ne privesc prin căști spațiale jucându-se cu drone high-tech – trec vertiginos printr-o multitudine de referințe din istoria artei, de la Ray Caesar la romantici și maeștrii flamanzi, până la Mucha și rococo, într-un amestec de suprarealism și pop-art hibrid.

Dacă zgâriem suprafața trecutului, descoperim viitorul. Acolo se înscrie noua serie de lucrări a Laurei Covaci. Dar să avem curajul să o admirăm astăzi.