Yachtingul este viața mea! Deși sună ca un clișeu, asta este realitatea: am treizeci de ani și două treimi din timpul petrecut de mine pe pământ s-a scurs făcând sau gândindu-mă la yachting.


de Iulia Fulicea


Aveam zece ani când printr-o conjunctură favorabilă am ajuns să fac yachting la un club, pe lacul Herăstrău, neimaginându-mi cum are să-mi schimbe viața simpla decizie de a mă apuca de acest sport. Începând cu lucrurile foarte evidente cum ar fi faptul că din luna martie mă duceam bronzată la școală, apoi la facultate și la birou și terminând cu schimbarea totală a ordinii priorităților și cu un time management care să-mi permită să fiu cât mai multe ore pe apă, viața mea a gravitat din acel moment în jurul bărcilor. 


Cei care fac yachting au o seninătate în privire în viața de zi cu zi, știind că la un moment dat se vor întoarce pe mare și se vor detașa de rutina cotidiană. Este foarte interesant de urmărit o persoană care are un hobby care îi transformă modul de a se îmbrăca, de a se comporta și de a se raporta la societate. Așa cum pentru un weekend la munte, la ski, ne luăm echipamentul și pentru perioada petrecută pe pârtie sau în jurul ei suntem echipați corespunzător cu cască și ochelari de ski și haine cu multe picături, lăsând în urmă grijile și ținuta de birou, la fel și la yachting, timpul parcă îngheață pentru perioada în care navigăm. 


Noi ne luăm costumele de nepren, tricourile din lycra, gecile dry-suit, mănușile și cizmele de cauciuc, ne dăm cu factor de protecție maximă și neapărat ne punem vesta de salvare și după ce pregătim bărcile, ieșim pe apă. Ţin minte că îmi era foarte greu să explic cuiva ce înseamnă sportul pe care îl practic, cum arată o barcă cu velă și cum anume înaintează împotriva vântului. Majoritatea credeau că fac canotaj și o parte mică credeau că fac windsurfing. Ca să revin la povestea mea, după o perioadă de acomodare cu barca, în care am învățat vocabularul specific, am început să comunic pe limba celor care practicau deja acest sport și am început să înțeleg cum funcționează o barcă cu vele, au început competițiile - care, pe scurt, arată cam așa: ambarcațiunile concurează pe un traseu delimitat de balize gonflabile, câștigător fiind cel care ocolește primul balizele în ordinea cerută.


Unul dintre motivele pentru care m-am îndrăgostit iremediabil de acest sport a fost complexitatea lui. Yachtingul îmbină activitatea fizică cu elemente de hidrodinamică, tactică, strategie, cunoștințe meteo și nu în ultimul rând respectul pentru natură. Același sport este practicat de copii și adulți de toate vârstele, toți fiind egali pe apă. Una dintre regulile fundamentale ale yachtingului spune că fiecare este singur responsabil de a lua decizia de a naviga sau nu. Acest lucru înseamnă că de la cea mai mică vârstă, cei care practică yachtingul sunt îndemnați să își ana lizeze propriile forțe și să ia hotărârea dacă sunt suficient de pregătiți pentru condițiile meteo respective. Competițiile de yachting funcționează după un set de reguli pe care toți trebuie să-l respecte. Aceste reguli au ca scop să mențină competiția corectă și să funcționeze după principiile fair play-ului. 


La fiecare competiție există un comitet de protest, format din judecători în fața cărora se prezintă asemenea unui tribunal cei care au greșit. Imaginați-vă un copil de 8 ani care trebuie să se reprezinte singur, să-și apere poziția și să recunoască în caz că a greșit. Alte trăsături foarte importantă care se educă prin acest sport sunt stăpânirea de sine și lucrul în echipă. Se spune că marea nu iartă, ceea ce este adevărat; în cazul în care faci parte dintr-o echipă, echilibrul psihic al tuturor membrilor trebuie menținut pe toată perioada navigării. Yachtingul nu este un mod de defulare a energiilor negative acumulate în timpul săptămânii, ci un mod de reechilibrare și de rezonanță cu coechipierii, cu barca și cu marea. Există bineînțeles și cei care se comportă ca la un meci de fotbal, dar acestea nu au înțeles tocmai filozofia din spatele acestui sport.


Pentru mine yachtingul a însemnat mereu competiție. Nu a contat dimensiunea bărcii, faptul dacă era o barcă de o persoană sau de zece, mereu întrecerea a fost pe primul loc. Există diferite niveluri de a concura, competițiile variind de la regate organizate într-un weekend de un club, cu concurenți de nivel mediu, trecând pe la yachtingul ca probă olimpică și sfârșind cu traversări de oceane și competiții, precum Cupa Americii și Volvo Ocean Race. Eu mi-am dorit să fiu mereu mai bună, ținând cont de timpul petrecut pentru antrenamente și de faptul că pasiunea mea s-a luptat mereu cu studiile și apoi cu profesia de arhitect.


Acum, după mulți ani, am înțeles că yachtingul nu înseamnă numai concurs. Sunt multe feluri de a percepe yachtingul iar dacă pentru mine el înseamnă competiție, sunt foarte mulți care sunt pasionați de partea de aventură. Unii îl văd ca pe un mod de relaxare, alții îl privesc ca pe o activitate high class care le permite să se îmbrace în alb și în dungi și să bea șampanie pe puntea unui yacht de lux.


Am prieteni care în fiecare vară merg în vacanță în Grecia sau Croația, închiriază un yacht și își petrec zilele de concediu navigând de la o insulă la alta, făcând plajă pe punte și baie în apa transparentă. La fel ca și mine ei fac yachting. Chiar dacă barca închiriată vine cu un skipper la pachet, toți se bucură de aceleași senzații de libertate absolută, vizitează locuri pe care altfel nu ar avea nici o șansă sa le vadă și au parte de o vacanță altfel decât circuitele clasice turistice.


O parte dintre acești prieteni, la întoarcerea în țară, se hotărăsc să facă cursuri de navigație pe veliere, dau examen și își iau permis, iar în vacanța următoare pot să renunțe, cu puțină practică, la serviciile skipper-ului profesionist. Mulți dintre aceștia își dau copiii la yachting începând cu vârsta de 6-7 ani, la un club asemănător cu cel la care am ajuns eu din întâmplare acum douăzeci de ani. Încet-încet, numărul celor care au mers vreodată cu o barcă cu vele crește și poate copiilor mei le va fi mai ușor să explice ce anume înseamnă yachtingul când le vor povesti colegilor despre sportul pe care îl practică.