St. Moritz - reinventarea iernii ca experiență sofisticată

de Ana Maria Bodeanu

St. Moritz, în secolul al XIX-lea, era cunoscută ca o stațiune balneară de vară, renumită pentru izvoarele sale minerale, unde bogații și membrii familiilor regale veneau pentru curele cu ape minerale în lunile mai-septembrie.

Vizionarul de la care au pornit schimbările și care a pus St. Moritz pe harta lumii s-a numit Johannes Bardutt.

Johannes Badrutt s-a născut în 1819, iar la vârsta de 17 ani, a intrat în compania de construcții a tatălui său. Tatăl său deținea un mic han, numit „A la Vue du Bernina” (clădirea cu fronton rotund există și astăzi). Din 1855, Badrutt a închiriat Hanul „Faller”, pe care intenționa să-l achiziționeze.

În 1858, a vândut hanul părinților săi și a cumpărat Hanul „Faller” pentru suma de 28.500 de franci elvețieni. Împreună cu soția sa, cu care a avut 11 copii, a început modernizarea hanului, care a devenit curând cunoscut sub numele de Kulm Hotel St. Moritz, unul dintre hotelurile de referință din industria ospitalității de lux.

Însă Badrutt era nemulțumit de faptul că două treimi din an hanul rămânea fără oaspeți. Ca urmare, la sfârșitul unui sezon de ape termale, Johannes Badrutt i-a provocat pe câțiva dintre clienții săi englezi înstăriți la un pariu – le-ar fi oferit cazare gratuită dacă ar fi considerat locul neprietenos și lipsit de interes în timpul unui sejur de iarnă îndelungat. Mai mult, le-a spus că indiferent cât de frig era afară când îl vor vizita iarna, va fi o zi cu soare în care el îi va întâmpina afară în haine subțiri.

În caz contrar, dacă le-ar fi câștigat satisfacția, oaspeții ar fi trebuit să promoveze experiența în rândul cunoștințelor lor pe parcursul întregului an următor. Acești bărbați erau bine conectați la aristocrația vremii, incluzând numeroși descendenți ai familiilor regale și alți nobili europeni.

Aproape peste noapte, petrecerea iernii la St. Moritz, la hotelul Kulm al lui Badrutt, a devenit extrem de populară, iar aglomerația tot mai mare a dus la căutarea unor noi forme de divertisment. Începând cu anul 1870, unii oaspeții au adaptat un tip de sanie de transport pentru coborâri îndrăznețe pe străduțele înguste și întortocheate ale orașului St. Moritz – bobul. Ulterior, alți turiști au dorit o experiență tipic victoriană, iar astfel au fost concepute dispozitive mai mari și manevrabile – primele sănii individuale.

Trei doamne cu rochiile lor de tip „cul de paris”, în zăpadă, fotografie de Elizabeth Main, 1890

Ca urmare a acelei perioade de venituri crescute, Badrutt a realizat mai multe investiții strategice în domeniul imobiliar, printre care și achiziționarea terenului pe care se află astăzi Badrutt’s Palace.

În 1882, era cel mai mare proprietar de terenuri din St. Moritz. A fost un vizionar în ceea ce privește dezvoltarea tehnică. În 1878, Badrutt a vizitat Exposition Universelle din Paris, Franța, unde a achiziționat primul sistem de iluminat electric din Elveția, pe care l-a adus ulterior la St. Moritz. A fost în același timp un colecționar de artă și un mecena.

Portretul lui Johannes Badrutt, pictură în ulei 1860

Badrutt a transformat iarna, un sezon considerat impropriu călătoriilor, într-un simbol al exclusivității.

Johannes Badrutt, hotelierul vizionar a schimbat pentru totdeauna cursul turismului montan. Invitând oaspeți britanici să descopere Alpii iarna, el a transformat un sezon considerat impropriu călătoriilor într-un simbol al exclusivității. Astfel se naște prima stațiune de iarnă din lume, iar St. Moritz a devine un reper al modernității.

Elise Becher-Urlich (mama) cu Dana Roda Becher și câinele Paul, St. Moritz, 1934

La începutul secolului XX, stațiunea își construiește identitatea prin sporturile de iarnă sofisticate: bob, patinaj, schi. În 1904 este inaugurată celebra pistă de bob naturală – unică și astăzi. În paralel, St. Moritz devine locul de întâlnire al aristocrației europene, al artiștilor și al vizionarilor, conturând un univers unde performanța sportivă se îmbină cu rafinamentul social.

Puține stațiuni au găzduit Jocurile Olimpice de Iarnă de două ori; însă St. Moritz e una dintre ele – în 1928 și 1948. Aceste momente consacră St. Moritz pe scena internațională, consolidându-i reputația de stațiune de iarnă reper pentru excelența sportivă și ospitalitate la cel mai înalt nivel.

„Salonul Doamnelor” de la Hotelul Palace, St. Moritz, după 1900

În a doua jumătate a secolului XX, St. Moritz evoluează dincolo de statutul de stațiune: devine o marcă globală. Hotelurile sale iconice, evenimentele mondene, restaurantele gourmet și prezența constantă a elitelor internaționale transformă destinația într-un etalon al exclusivității alpine.