În timpul Revoluției din 1989, clădirea a fost afectată de
incendii și distrugeri, în special la etajele superioare și în aripa centrală.
În anul 2000 muzeul a fost redeschis și a devenit principala instituție
muzeală de artă din România, cu un patrimoniu de peste 100.000 de opere:
pictură, sculptură, grafică, artă decorativă. Muzeul Național de Artă al
României este organizat în patru galerii permanente.
Galeria Națională
Este cea mai mare și importantă
colecție de artă românească, structurată în expoziția de Artă medievală
românească: icoane pe lemn și sticlă, fresce, manuscrise, broderii,
argintărie bisericească (sec. XIV–XVIII) și în expoziția de Artă modernă
românească, cu pictură și sculptură (sec. XIX–XX), cu lucrări de:
Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Nicolae Tonitza și lucrări
timpurii ale lui Constantin Brâncuși.
Galeria de Artă Europeană
Conține lucrări de artă occidentală
din Evul Mediu până în secolul al XX-lea, care provin în mare parte din
colecțiile regilor României (Carol I, Ferdinand, Carol II).: școala italiană –
Tintoretto, Bronzino, Alessandro Magnasco, școala flamandă și olandeză –
Rubens, Rembrandt, Jan van Eyck, școala franceză – Claude Monet, Eugène
Delacroix, școala spaniolă – El Greco.
Galeria de Artă Decorativă
Include obiecte de artă aplicată și
decorativă cu piese din secolele XVI–XIX: tapiserii, mobilier, porțelanuri,
sticlă, orfevrărie europeană.
Galeria de Artă Orientală
Colecția de artă islamică a Muzeului
Național de Artă al României numără peste 1.400 de piese, provenite din Turcia,
Iran, Maroc, India, Asia Centrală și datate între secolele VII - XX. Exponatele
reflectă legăturile istorice directe existente între Țările Române și Imperiul
Otoman, oferind o imagine elocventă asupra artei Islamului și a istoriei
colecționismului de artă orientală în România.
