de Monica Crânganu


Diferențele evidente dintre particularitățile fiecărui cult religios se citesc mai cu seamă în expresia arhitecturală, care variază în funcție de zona și perioada din care datează clădirile și, de­sigur, de contextul istoric. De-a lungul epocilor, creștinismul a fost marcat de schisme și dispute teologice care au avut ca efect apariția unor culte și biserici distincte, dintre care cele mai importante sunt re­prezentate de Biserica ortodoxă și Biserica romano-catolică, urmate de cultele protestante.

Evenimentul care a marcat definitiv istoria creștinismului și a lumii civilizate datează încă din anul 313, când, prin Edictul de la Milan, îm­păratul Constantin cel Mare proclama libertatea creștinilor de a-și alege religia, iar la sfârșitul vieții avea să se convertească el însuși la creștinism. A fost momentul care a determinat o lungă și complexă istorie a arhi­tecturii ecleziale, realizată la început conform unor canoane riguroase, dezlănțuită apoi în forma unor expresii tot mai surprinzătoare.

Fără a judeca sau a da verdicte în ceea ce privește corectitudinea respectării canoanelor în construcția bisericilor, iată principalele ele­mente pe care un lăcaș de cult trebuia să-l întruchipeze. Primele biserici occidentale au preluat planimetria bazilicii romane, care se compunea dintr-o navă cu acoperiș de lemn, sub care mulțimea credincioșilor se aduna; una sau două nave laterale flancau nava centrală, fiind separate printr-un șir de coloane. La vest se afla pronaosul sau vestibulul de intra­re destinat penitenților și celor nebotezați, iar la est se afla o absidă de formă semicirculară sau dreptunghiulară, rezervată clericilor. Mai târziu un transept a fost adăugat planului bazilical (uneori chiar două), perpen­dicular pe navă, descriind astfel în plan forma crucii latine.

În cazul bisericilor ortodoxe, a dominat planimetria în formă de cruce greacă și acoperișul boltit, cu cupole înalte. Multe dintre cercetă­rile cele mai recente relevă faptul că, indiferent de stilul în care au fost construite bisericile (în stil romanic, gotic, clasic sau modern), cel mai important criteriu este de a păstra și insufla monumentului de cult sub­stanța, spiritul de biserică și simbolistica elementelor. Reperul și infor­mațiile cele mai relevante despre planimetria și felul în care trebuia să arate o biserică le găsim chiar în Sfânta Scriptură (arca lui Noe, templul lui Solomon sau cetatea lerusalimului).

Modernizarea ritualurilor în biserica romano-catolică și spiritul ino­vator al cultelor protestante au determinat experimente de noi forme arhitecturale, care derivă din variații ale planimetriei tradiționale sau se desprind complet de acestea.


Biserica Santa Monica, Madrid, arh. Vicens & Ramos

O construcție avangardistă acoperită cu oțel cu aspect ru­ginit (Corten), biserica parohială integrează într-un volum unic toate funcțiunile: lăcașul de cult, birouri administrative, săli de cla­să și zona de locuit a preoților. Forma ce îmbină liniile drepte cu cele curbe îi conferă aspectul ultra-modern, accentuat de jocul volumetric puternic dintre gol și plin, care aduce în prim-plan lu­mina, dozată în manieră teatrală. Interiorul este decorat cu sculp­turi realizate de artiști contem­porani. Intenția de a unifica totul a avut prioritate în concepția clă­dirii, arhitectul însuși numind-o „o explozie“.


Biserica LEGO, Olanda, arh. LOOS.FM

Construcțiile la scară mare din piese Lego au constituit me­reu o atracție și impresionează prin postura și complexitatea lor. O astfel de clădire temporară și neobișnu­ită prin destinația ei a fost ridicată în orașul Enschede, cu ocazia festivalului Grensverk. Cu o înălțime de 20 de metri, biserica a fost reali­zată din blocuri de ciment suprapuse, inspirate de piesele de plastic colorat de Lego. Asemeni acestora, versatilitatea și culorile puternice ca­racterizează și această biserică atipică.


Catedrala „verde“, Bergamo, autor Giuliano Mauri


Tendințele arhitecturii ecologice au fost transpuse într-un proiect inedit de către artistul Giuliano Mauri, care, în anul 2001, inspirat de dragostea sa pentru natură a trasat planul unei catedrale din trunchiuri de copaci. Din păcate, artistul a murit neașteptat în 2009 și, ca semn de omagiu, proiectul a fost continuat, purtând cu sine ideea trecerii de la o structrură creată de om la desăvârșirea naturii.


Biserica Luminii, Japonia, arh. Tadao Ando

La 25 km de Osaka, arhitectul Tadao Ando a realizat biserica ce transpune cadrul său filo­sofic, legătura dintre natură și arhitectură, prin modul în care lumina poate defini și crea noi percepții ale spațiului, laolaltă cu structura din beton. Întreaga construcție este o metaforă a dualității existenței umane – plin/gol, întune­ric/lumină, dur/calm. Structura de beton înlă­tură orice urmă de motive tradiționale creștine și estetice, totul fiind esențializat la simbolul crucii, descris prin decupajul de pe fațada de est. Greutatea betonului subliniază întunericul bisericii prin sugestia unui spațiu umil, medita­tiv. Ca o dovadă a arhitecturii minimaliste, vidul care traversează peretele spre est este singurul simbol religios prezent în biserică.


Biserica Sarang, Coreea de Sud, arhitecți Dong gyu Choi, Yoo cheol Choi

Forma triunghiulară atipică a sitului unde a fost ridicată biserica Sarang îmbină cu grație, în ciuda înfățișării ultramoderne, elementele tradiționale: ideea de fortăreață a credinței, arca (arca lui Noe care a salvat lumea) și porum­belul (simbolul păcii și al Sfântului Duh). Toate elementele au fost reunite într-un spațiu ce poate primi 2.000 de persoane.


Biserica din Knarvik, Norvegia, arh. Reiulf Ramstad

Monumentul frumos integrat în zona de munte este un volum de lemn în colțuri ascu­țite, inspirat de stilul arhitecturii medievale. Această capelă contemporană este îmbrăcată în lemn de pin de culoare deschisă, vibrată de fascicule dreptunghiulare de sticlă pentru a crea un interior plin de lumină.

Biserica din Wilnsdorf, Germania, arh. Schneider& Schumacher

O biserică atipică, amplasată în mijlocul autostrăzii A45, cu o formă foarte ascuțită, an­gulară, dezvăluie un interior surprinzător. For­ma bisericii tradiționale de provincie a primit o interpretare tridimensională la exterior, în timp ce interiorul dezvăluie un spațiu foarte vibrat de cupola complexă din lemn. Aceasta este realizată din 650 de componente care se între­pătrund și care permit luminii naturale să intre în valuri.


Biserica Martin Luther, Hainburg, Austria, arh. Coop-Himmelblau

Biserica Martin Luther din Hainburg este situată în centrul istoric al orașului, în situl unui lăcaș de cult de secol XVII, ocupând aproape 300 mp. Forma modernă a clădirii este deriva­tă din cea a unei mese imense, cu acoperișul așezat pe „picioarele“ mesei – patru coloane de oțel. Acoperișul din metal a fost ridicat folosind tehnici de construcție navală și apoi transportat la locul de asamblare. Un alt element cheie este plafonul camerei de rugăciune, unde designul a fost inspirat de forma acoperișului curbat al unui osuar romanic învecinat. Jocul de lumini și transparențe ocupă un loc special în cadrul proiectului. Lumina pătrunde de sus prin trei deschideri largi, făcând trimitere la simbolul creștin al Sfintei Treimi.


Biserica Kizhi Pogost, Rusia

Este un superb sit al patrimoniului mondial UNESCO în Rusia, care conține un trio de clădiri spectaculos decorate. Datând din secolul al XVII-lea, este construită în întregime din lemn, fără a folosi cuie. Chiar și astăzi, monumentul cu cele 22 de turle este unul dintre cele mai înalte din lume. Fiecare cupolă este alcătuită din sute de plăci stratificate din lemn, în formă de romb, într-o combinație de pin, molid și lemn de plop, rezistând condițiilor extreme de-a lungul secolelor.


Biserica transformată în bibliotecă, Quebec, Canada, arh. Dan Hanganu

Și noi ne putem mândri cu o lucrare remarcabilă, semnată de arhi­tectul român de renume mondial Dan Hanganu – transformarea unui fost lăcaș de cult într-o bibliotecă. Biserica ridicată în 1964 are o turlă dramatică ale cărei linii se extind spre acoperiș. Structura deschisă și aerisită a fost amplificată cu elemente de sticlă capsulate, creând ast­fel o bibliotecă elegantă. Proiectat inițial de Jean-Marie Roy, biserica Sf. Denys-du-Plateau este o structură puternică, vibrată, cu acoperișul angular ce pare că atinge solul. Biserica masivă a fost renovată pentru a găzdui biblioteca publică și un centru comunitar, care utilizează două etaje și subsolul. Structura a fost completată la fiecare capăt cu două prelungiri smălțuite, extinzând astfel spațiul și armonizându-l cu arhi­tectura existentă.