de Ioana Ciocan

Sunteți unul dintre primii colecționari europeni care și-a manifestat un interes timpuriu în arta contemporană chinezească; colecția pe care o dețineți include piese importate realizate de Yue Minjin, Zhang Xiaogang, Ai Wei Wei. Cum le-ați descoperit?

Am început să colecționez artă vizuală  pe când eram student la Universitatea Groningen din orașul meu natal din Olanda. Împreună cu logodnica mea de atunci și actuala mea soție, am cumpărat dintr-o galerie o lucrare de artă contemporană a artistului olandez Jan Dibbets care acum este faimos in toată lumea. Chiar și atunci, exista un sistem de subvenții care încuraja populația să cumpere artă. La suma de 100 de guldeni (40 euro) primeam o reducere de 10% din partea guvernului. Un asemenea sistem există și in prezent. Astfel că prima mea recomandare este să incercați să convingeți politicienii să sprijine legile care subvenționează arta in randul oamenilor obișnuiți! Pe noi ne-a incurajat și astfel am inceput să colecționăm artă contemporană. În anul 1997, cel mai cunoscut Muzeu de Artă Contemporană din Olanda – Stedelijk  din Amsterdam – a organizat o expoziție a artistului chinez Fang Lijun, care mai târziu a devenit cel mai important artist contemporan și protagonist al așa-numitei mișcări Realism Cinic.

Noi eram mereu in căutarea lucrurilor inedite din domeniul artelor și această expoziție ne-a impresionat foarte mult. Am văzut atunci o formă complet nouă de artă cu conținut chinezesc care ne-a ridicat multe intrebări. Am decis să incercăm să urmăm arta chinezească contemporană și să cumpărăm lucrări ale acestor artiști care au rămas timp de mulți ani necunoscuți mișcărilor artistice ale curentului principal. De atunci, am călătorit de cateva ori pe an in China pentru a intalni artiștii și pentru a învăța mai multe despre contextul în care s-au dezvoltat și motivațiile acestora. A fost o perioadă infloritoare; era interesant să fiu primul care explora această nouă zonă. La vremea aceea era ușor să mă intalnesc cu cei mai cunoscuți artiști precum Fang Lijun, Yue Minjun, Ai Wei Wei, Liu Xiadong and Zhang Xiaogang. Și de aici o altă recomandare: fiți curioși cu privire la ceea ce este nou în artă.


Colecționați și artă din România? Cum ați descoperit arta românească?

Da, in anul 2005 am inceput să colecționez și artă românească contemporană. Era clar că după Revoluția din 1989 a început o nouă epocă în artă. Există anumite similitudini cu modul în care s-a dezvoltat arta în China. Ambele țări se aflau intr-o perioadă de tranziție după o revoluție. Să luăm anul 1989: masacrul de la Tiananmen din China, căderea zidului german și revoluția din Romania. Toate aceste evenimente reprezintă punct A de cotitură pentru țările respective. Am început să colecționez artă românească căci era evident că mulți artiști au început să creeze o nouă formă de artă vizuală: Victor Man, Adrian Ghenie, Șerban Savu și mulți alții. Am întâlnit colecționari și curatori români care mi-au oferit o mai bună înțelegere în lumea artei românești. Și le sunt foarte recunoscător pentru acest lucru. Recent, am colecționat anumite lucrări ale artistului româno-englez Paul Neagu, pe care îl admir foarte mult datorită ideilor sale inovatoare în sculptură și astfel am achiziționat două dintre lucrările sale.


Ați promovat arta românească organizând o expoziție de sculptură la Muzeul Beelden aan Zee din Haga: „Transformarea. Sculptura românească la 25 de ani după Revoluție“, pe care am curatoriat-o împreună. Cum a fost ea primită de către publicul olandez?

La început am vrut să organizez o expoziție dedicată Chinei, Germaniei și României. Dar nu s-a mai putut pentru că în China nu se discută despre masacrul de la Tiananmen; acesta este ignorat în toate aspectele sale. Nu am avut cum să obțin sprijin pentru o retrospective a acelui eveniment teribil. Astfel că expoziția s-a limitat la arta românească și în principal la artiștii tineri care privesc înspre aceea perioadă pe care nu au trăit-o niciodată ca adulți. Publicul a primit-o ca fiind o perspectivă proaspătă asupra unei perioade dificil de ințeles în lumea liberă din Vest. Există un mic catalog public care oferă o vedere de ansamblu clară a acestei expoziții.


Re-vindeți vreodată lucrările deținute?

Da. Uneori mai re-vand lucrări din colecția mea. În principal deoarece doresc să îmbunătățesc calitatea colecției. Investesc mereu acei bani din nou în artă. O colecție este o entitate vie și trebuie schimbată pe măsură ce gusturile și cunoștințele artistice se schimbă. Pe de altă parte, sunt convins că nu voi vinde niciodată anumite lucrări. Pentru mine au un trecut aparte și sunt încă preferatele mele. De exemplu, lucrări ale artistului olandez Karel Appel care a făcut parte din faimosul grup CoBrA. Apoi, sunt lucrările lui Josef Alberts, cel mai cunoscut colorator din lume și care a deschis drumul multor artiști europeni și americani în perioada imediat următoare celui de-al doilea război mondial. Celebra sa carte „Interacțiunea culorilor” ar trebui citită de toți cei interesați in artele vizuale! Lucrarea sa este una dintre cele mai recente achiziții ale mele.


Ce sfaturi ați da unui colecționar tânăr?

Privește, privește, privește! Să meargă la expoziții. Să iși dorească să cunoască tot ce mai este nou. Să NU fie impulsiv! Să cerceteze! Să citească despre ceea ce vede. Și să observe ce-l atrage cel mai mult și să cumpere doar dacă este convins că are de-a face cu o operă de artă interesantă și nu doar cu o imagine care îi place. Țineți minte: adevărata artă răscolește. Agită interiorul. Nu oferă plăcere. Cu cât răscolește mai mult, cu atât o veți aprecia mai tare pe termen lung! Multă artă nouă provine din noile culturi și din țările în curs de dezvoltare. Merită să o urmăriți.