de Simona Vilău

Ești istoric de artă, artist, manager cultural, fondatorul celui mai popular website de cultură contemporană și galerist. Cum se împacă toate aceste roluri, unde fuzionează?

Am început să curatorizez expoziții din 1999, pe când eram încă student la Facultatea de Istoria și Teoria Artei din București, iar în timp, pe parcursul acestei experiențe, am descoperit mai ales disfuncționalitățile ori lipsurile scenei de artă românească și am încercat să le repar, în felul meu, sau să le schimb cât po­sibil în structură. Timp de 10 ani am scris cronici de expoziții în mai toate publicațiile de la cotidiene precum România Liberă, la săptămânale ca Observator Cultural, la magazine de specialitate sau alte periodice din România sau internaţionale. Am realizat târziu că această activitate nu aduce îmbunătățiri considerabile indicatorilor pe care-i urmăream atunci: creșterea publicul vizi­tator al expozițiilor, creșterea interesului interactivității cu opera de artă și, desigur, o mai bună cunoaștere a operelor de artă și a artiștilor contemporani. Satul cre­ativ rămânea în extinderea sa cam același, dar din păcate, cu actori la fel de puțin cunoscuți și documentați.

Abia în 2009 am schimbat strategia, trecând de la critică de artă la asigurarea zonelor de infor­mare, promovare, documentare și arhivare a întregului sector al artelor vizuale și a zonelor conexe. Cu această nouă strategie a apărut în 2009 Modernism.ro în care activăm în aceeași formulă: Cristi Farcaș, Ciprian Voicu, Lucian Muntean, Oana Năsui și cu mine. De la început nu am consi­derat necesară crearea unei alte instanțe de judecată artistic, de creare de ierarhii și valori care sufocă cunoașterea pe orizontală a cantității producției artistice. Am pornit cumva invers, demo­cratizând gustul publicului fără să impunem direcțiile stilistice personale de consum cultural activ ale membrilor, lăsând liberă și diversă informația despre creativitate, indiferent de formele și de criteriile ei de evoluție, de la kitsch la artă conceptuală.

Una dintre cele mai mari responsabilități ale unui galerist este asumarea unui portofoliu restrâns și consecvența de a-l promova pe termen lung. Care au fost resorturile care te-au împins să îți alegi artiștii, care este profilul lor?

Fiecare profil de artist este individual și îl tratăm ca ata­re. Artiști precum Bogdan Rață, expus în cadrul unui Collateral Event al Bienalei de la Veneția din acest an, Radu Belcin și Flavia Pitiș care și-au găsit colecționari internaționali din Tel Aviv, Ber­lin, Copenhaga, Bruxelles, Toronto care-i urmăresc regulat, sunt primii dintre artiștii noștri care au reușit acest tip de breakthrou­gh internațional. Alături de ei mai tinerii Felix Deac și Alexandru Bunescu se pregătesc pentru această etapă. Francisc Chiuariu și Dragoș Burlacu sunt mai bine primiți de piața locală căreia li se adresează mai bine. Cu 50 de ani dedicați studiului și experi­mentării artistice fără a fi în urgența integrării în piața de artă fac din artistul nostru Cristian Todie un exemplu de creator care nu este în căutarea soluțiilor formale. De aceea parcursul său creativ nu este unul umplut de expoziții de CV, ci de procese de creație experimentate și parcurse cu rezultate teoretice. Iar pentru noi, care muncim alături de el, este o situație cu totul extraordi­nară și specifică de reprezentare. Si­gur că lista de artiști cu care colaborăm regulat sau punctual este mult mai largă și are dinamismul ei, corelat cu proiectele noastre și cu răspunsul colecționarilor și al piețelor și scenei de artă.

„Piața și scena de artă românească este una minoră la nivel global, dinamică și puternic agitată la nivel regional.‘‘

Unde te poziționezi comparativ cu celelalte galerii de artă contemporană din România?

Noi nu am luat reperele pieței de artă locale, pe care le analizăm totuși mereu foarte atent. Mai curând am încercat să folosim alte rute, mecanisme, principii și etici profesionale de­cât cele practicate sau nepracticate aici. Ca direcție am preferat Estul Europei, în primul nostru proiect curatorial „Colorând Griul” am expus 7 artiști români în cadrul secțiunii de proiecte speciale a Bienalei de la Moscova 2011. Pentru a avea o raportare corectă a valorii am încercat mai întâi să promovăm artiștii în spații și centre culturale de prestigiu și abia apoi să-i vindem în târguri de artă. Iar acesta este unul dintre principiile activității noastre.

După ce Modernism.ro a atins un maximum de vizibilitate în online-ul românesc, ai virat brusc înspre zona mult mai aşezată, a galeriei private, fără ca să părăsești website-ul, care probabil că a început să aibă o viață a sa, independen­tă de eforturile tale de la început. Ce te-a determinat să te transformi din curator în galerist?

Platforma Modernism.ro continuă să crească, suntem în faza în care depășim zona de startup business și am început pregătirile pentru viitoarele capitalizări. Cealaltă activitate Nă­sui Collection & Gallery a pornit cu investiții proprii și a devenit sustenabilă, ca business, abia după primii doi ani de activitate intensă. Cercetarea și studiul asupra tendințelor internaționale ale artei contemporane și observațiile și informațiile de la noi le integrăm în cursuri și ateliere de curatoriat, management cultu­ral sau investiție în artă.

Este succesul sinonim cu valoarea?

Atât succesul cât și valoarea sunt termeni relativi, fiecare în comparație cu criterii, ierarhii sau contexte specifice. Succe­sul și valoarea oferă un cadru pentru o înțelegere a consumului, poate cotidian, vulgar, dintr-o perspectivă cumva limitată. Mai sunt desigur o multitudine de alte criterii care pot oferi și alte perspective asupra artei, depinde de ce cauți sau vrei să găsești.

Cum arată din punctul tău de vedere piața și scena de artă românească acum?

Piața și scena de artă românească este una minoră la nivel global, dinamică și puternic agitată la nivel regional. Parcă cu cât este mai mică scena, cu atât mai mari sunt orgoliile prost gestio­nate ale ei. Stadiile în care ea evoluează nu sunt line, ci marcate mai ales de salturi. Această dimensiune îi conferă și avantajele locale: aproape orice eveniment poate să devină repede vizibil, desigur, în cadrul micului sat creativ, prețurile sunt apropiate de materia primă, partea de marketizare a produsului artistic este încă incipientă. Nefiind încă structurată și reglementată, piața invită la speculație, iar efectele vizibile ale acesteia sunt evoluția în salturi. Investițiile mici dau uneori rezultate spectaculoase, dar pericolele pierderii lor sunt la tot pasul. După investițiile de capital atrase mai ales de zona artei moderne, din ultimii patru ani, și expansiunea pieței prin casele de licitație și un fond de investiție în artă, urmează acum valul de retragere a capitalului împreună cu profitul și o contracție treptată dar simțită a pieței locale. Acum în România arta românească este valorificată fi­nanciar mai curând la volum decât la recorduri spectaculoase de autor. Iar din punctul de vedere al atitudinii artiștilor, o mare parte din arta contemporană românească, precum și în multe alte locuri de pe glob care se doresc globale, se înscrie într-o zonă de stânga a politicilor activiste, sociale de critică la adresa capitalismului și a valorilor sale. Este în demers o paradigmă a formelor fără fond.

Dar opinii și observații orientate spre colecționarii care citesc The Art of Living?

Mă voi referi la observații practice corelate acestui mo­ment și mai puțin la cele de natură simbolică sau metafizică.

Nu vă grăbiți nici când cumpărați și nici când vindeți. Informați-vă activ din toate sursele despre artist, programe de expoziții, valoare și costuri. Dublați orice expertiză și eva­luare cu o contraexpertiză și contraevaluare. Rezultatul cel mai probabil poate să fie undeva la mijloc, iar evaluarea și expertiza se amortizează oricum în diferența de sumă.

• Achiziționați împărțind, cât posibil, garanția de risc cu galeria, art dealerul, impresarul, nu doar pe vorbe ci mai ales pe fapte de expoziții, publicații etc. realizate de ei artis­tului, a cărui operă o colecționați. Întrețineți cota artiștilor preferați pariind pe ei atunci când apar în licitații.

• Încercați să expuneți și să circulați lucrările din colecția dumneavoastră pentru a le face cunoscute și a le spori potențialul de valorificare. Colaborați cu diverși curatori în acest sens. Contribuiți la realizarea de materiale și publicații în jurul artiștilor colecționați în care să fie incluse și lucrările din colecția dumneavoastră.

• Identificați parti-pris-urile criticilor ca să nu vă lăsați influențați de ele. Nu vă lăsați influențat de diferențele mari de apreciere critică a ceea ce vă place, piața locală este foarte inegală în această privință a măsurării, ierarhizării și aprecierii valorii artistice. Participați la cursuri de training în investiția în artă. Diversificați pe cât posibil portofoliul de artiști colecționați.

• Reacționați precaut când cineva vă prezintă „cel mai important artist român”. Speculanții care se grăbesc fac cel mai adesea asta.

• Cumpărați local și vindeți internațional, promovați astfel artistul și veți beneficia la rândul vostru de asta.