de Bogdan Muntenu
Absolvent al Facultății de Drept din București, în 1984, ulterior
procuror și judecător pană in 1991, iar de atunci incoace avocat, conducand
propria firmă din 1997, George Șerban este un colecționar tot atat de vechi
precum este jurist. Dintotdeauna a iubit arta, astfel că, treptat, s-a regăsit și
in ipostaza de colecționar.
„Deși există colecții moștenite, transmise din
generații, cred că, totuși, în cazul meu este vorba de pasiune pentru artă. Colecția
a venit ca o urmare firească a lecturilor, vizitelor la muzee, galerii, expoziții
de artă in țară și străinătate, dar și la atelierele artiștilor incă din anii
`80-`90”, povestește avocatul. „Din
perspectiva colecției, m-a interesat mai mult arta contemporană românească, cu
precădere grafica realizată din a doua parte a secolului al XX-lea pană azi. Este o colecție de grafică ce urmărește
drumul acestei arte de la Theodor Aman pană astăzi. În sediul firmei noastre de
avocatură se află cateva sute de lucrări de grafică (gravură, lito, xilogravură,
pastel, acuarelă) care ar putea servi foarte bine drept material didactic
pentru practica studenților de la Artă și nu numai”.
George Șerban nu colecționează exclusiv pentru sine, ci are mereu in minte ceea ce el numește „aspectul educativ“ al artei, „căci trebuie să le oferim ceva semenilor noștri”. În toate sediile precedente obișnuia să expună printuri ale unor lucrări de artă achiziționate de prin diverse magazine din străinătate. „Arătau bine, dar era un lucru comun”, spune avocatul, astfel că odată cu mutarea în spațiul de la Opera Center, a decis să expună opere originale, pe care să le poată admira toată lumea: „În afara celor aproape 30 de angajați ai fimei, aici vin zeci de personae lunar. Chiar dacă nu intră intr-un dialog cu lucrările de artă, măcar răman cu niște nume de artiști și cu niște intrebări... Ce vrea să insemne aceasta? Ce a vrut să spună artistul? Astfel, holurile, sălile de conferință și birourile sunt pline cu lucrări de artă”.
Convins că arta are un rol important în societate
Pentru Șerban, transformarea unui sediu de firmă in gazdă a artei a venit
ca un lucru firesc, cată vreme, spune el, „spațiile de
birouri, mai ales cele din centrele de afaceri, sunt extrem de generoase, iar amenajarea
propriu-zisă a unei galerii de artă (sisteme de prindere, de iluminat, de inrămare)
nu presupune sume mari”. „Rolul
artei intr-o societate a fost și este enorm, pe multiple planuri, de la
aspectul pur estetic, la cel educativ, investițional, iar in zona noastră
profesională acționează și ca un factor de imagine publică a firmei, de
stimulare și educare pentru membrii acesteia. Mă bucur să
constat că, în ultimii ani, se fac eforturi de către noile galerii de artă și o spun pentru că am avut discuții cu o parte dintre reprezentanții acestora – pentru promovarea artei romanești in țară și in străinătate și acest lucru este de lăudat și de sprijinit.” Cu toate acestea, colecționarul este conștient că puțini dintre conaționalii noștri trec pragul unei galerii de artă contemporană, ceea ce „poate fi și dovadă că noi, romanii, incă nu ne-am așezat in normalitate, e multă prostie și e mult dezinteres, mai bâjbâim în căutarea unor repere culturale.” Dar dragostea pentru artă poate fi încurajată: „Le spun tinerilor din jurul meu că omul are nevoie de hrană spirituală, pe care arta ți-o oferă cu prisosință, că a privi lucrări de artă înseamnă să intri într-o lume din care poți ieși mai bun, mai generos, mai deschis către frumos.” În opinia avocatului, contactul cu arta contemporană – pe care o simte ca fiind „mai aproape de experiențele noastre cotidiene, de interogațiile noastre” – declanșează „un dialog cu propria ta conștiință și de aici nevoia de a citi mai mult, de a vedea mai mult; in plus, desprinderea pentru cateva momente de realitatea cotidiană sau de computer poate avea și un efect terapeutic.”
Un colecționar mereu deschis către lume
Există destui colecționari discreți, poate închiși într-un turn de fildeș,
însă nu este cazul avocatului George Șerban. „Sunt în
contact și ne vizităm cu o serie de colecționari de artă contemporană din
București și din țară, uneori mai schimbăm și lucrări. Tratez arta plastică
precum pe o ființă vie, care trebuie întreținută, însănătoșită permanent... Și,
din când în când, scoasă în public, astfel că o parte dintre lucrări sunt
expuse prin muzee, la cererea organizatorilor”, mărturisește el.
Artiști precum Mircia Dumitrescu, Casia Csehi, Dan Erceanu, Teodor Hrib, Napoleon Tiron, Nicolae Săftoiu, Victor Ciobanu, Vasile Tolan și alții vizitează sediul firmei Șerban & Asociații căruia i-au atribuit titlul neoficial de „muzeu al graficii românești”. Dar cum sunt – dincolo de legăturile de prietenie, stabilite în timp – relațiile între artist și colecționar? „Din experiența mea, am constatat că, adesea, artistul este interesat să-ți testeze nivelul de cunoștinte în materie de artă, să știe care este scopul unei achiziții și să-ți spună povestea care însoțește lucrarea. După aceea, se poate stabili un preț correct acceptat de ambele părți. Acesta e și farmecul achiziției unei lucrări de artă”.
Valoarea colecției, niciodată cântărită în bani
Avocatul George Șerban nu și-a gândit colecția ca investiție financiară.
Ceea ce a contat mereu a fost plăcerea estetică – inclusive
pentru îmbunătățirea imaginii sediului firmei, în prezent găzduit de o clădire
din sticlă și oțel. „Sunt în colecția mea unele lucrări
care valorează mai multe mii de euro fiecare, însă majoritatea lucrărilor de
grafică pot fi evaluate la una sau mai multe sute de euro.” „Dar
nu numai valoarea lor materială este importantă. Spre exemplu, în luna august
2016, la expoziția ≪In Memoriam Vasile Kazar≫ de la Palatul Parlamentului, Sala
Brancuși, am putut expune pentru prima dată 80 de lucrări de grafică aparținând
unui număr de 22 de graficieni, elevi ai lui Kazar, acoperind astfel toată
perioada anilor 1960-2000. Văzute pentru prima dată la un loc –
de către zeci de persoane, zilnic – aceste opere iau
dimensiunea unui adevărat act de cultură și cred că, de fapt, aceasta este adevărata
lor valoare.”
„Tratez arta plastică precum pe o ființă vie, care trebuie întreținută,
însănătoșită permanent... Și, din când în când, scoasă în public.”
