de Ioana Popp, Foto: ARCUB

Ce priorități strategice veți urmări în primul an de mandat?

Pe moment am un mandat interimar de câteva luni, iar prioritatea strate­gică este mandatul deplin de cinci ani, obținut pe baza unui proiect manage­rial. Prioritățile acestui mandat sunt legate de modernitate și de modernizare. La nivel conceptual, MNAR se va axa pe relația dintre tradiție și modernitate, pe sublinierea elementelor de tradiție specifice modernității noastre și pe fap­tul că, în oglindă, tradiția noastră, codificată vizual și intelectual în a doua jumătate a secolului XIX, este un fenomen tipic al modernității. La nivel orga­nizatoric și funcțional, MNAR are nevoie de o profundă modernizare, a viziunii și a practicilor curatoriale, a echipamentelor tehnice, a comunicării publice și în social media, a ofertei de evenimente și servicii educaționale și recreaționa­le, a poziționării în societate.

Care credeți că este cel mai important rol al Muzeului Național de Artă al României?

MNAR are un rol central în prezentarea, comunicarea, dezbaterea și valorificarea dinamicii specifice a modernității societății noastre - o societate hibridă, diversă, marcată contrastant de progres și reacțiune, de credință și blasfemie, de spiritualitate și umor, de ultra-traditionalism și de hiper-modernitate. MNAR trebuie să fie platforma pe care pot fi eta­late, pentru a fi înțelese și acceptate, toate aceste direcții contradictorii care ne caracterizează.

Cum vedeți rolul muzeului în următorii ani?

MNAR va fi un veritabil, vizibil și foarte vocal protago­nist al dezbaterii culturale și sociale.

Care este cea mai mare provocare pe care o anticipați?

Nici o provocare nu este insurmontabilă, atâta vreme cât există interes din partea societății pentru realizările unei instituții. Poate doar extinderea războiului din preajma noastră ar fi o catastrofă care ar putea afecta grav perspec­tivele viitoare.

Trăim într-o perioadă din ce în ce mai digitalizată. Aveți în vedere extin­derea tururilor virtuale sau a aplicațiilor interactive?

Nu, dimpotrivă chiar. Am în vedere digitalizarea completă a procedurilor și a comunicării interne a muzeului, pentru a eficientiza munca muzeografi­lor, deciziile și procedurile aparatului birocratic. Dar în ceea ce privește relația cu publicul, poziția va fi aceea de creștere a acuității și a realității experienței trăite pe viu în muzeu. Muzeul este locul în care publicul are contact direct și formator cu opere reale, nu încă o instanță de virtualizare și de-realizare a experienței. Digitalizarea este un instrument pentru creșterea eficienței pro­cedurilor, nu este un scop în sine. Trăim într-o lume tot mai virtuală, în care muzeul devine o oază sau o rezervație de realitate și de trăire autentică.

Veți urmări dezvoltarea unor parteneriate public-private?

Parteneriatul public-privat este crucial pentru reușita muzeului – fără implicarea masivă a stakeholderilor, fie ei corporații sau indivizi ca atare, asociații și organizații, muze­ul nu își poate dezvolta condiția sa de protagonist al marilor dezbateri sociale ale timpului nostru. Iar susținerea privată a muzeului este, de fapt, forma prin care se manifestă susține­rea unei instituții de către publicul acesteia. Publicul foarte individualizat și conștient de nevoile și de interesele sale devine finanțator al propriei dezvoltări, el ia treptat locul statului anonim și lipsit de viziune.

Aveți în vedere artiști români care meri­tă mai multă recunoaștere națională sau internațională?

Sigur! La asta lucrez și voi lucra în continu­are, fie că este vorba despre artiști consacrați, precum Hans Mattis-Teutsch, Theodor Pallady și Ion Tuculescu, fie că este vorba despre ar­tiști contemporani, precum Ion Grigorescu sau Florin Mitroi.